1,653 matches
-
nimic! se preling obraznice cuvintele, cu vocea Marianei, de pe buzele Cybellei. Wakefield pare să cadă pe gînduri. — Vreau o casă care să fie mobilă, dar staționară, situată Într-un loc sigur, fără frontiere, cu oameni iubitori de pace. Redbone Îl fulgeră cu privirea dintr-un colț Întunecos. — Vreau și eu o casă din asta, spune barmanul. — Hm, vrei să trăiești Într-un paradox, observă Cybelle. O să trăiești singur În casa asta sau te imaginezi alături de o femeie frumoasă? — Femeile Înțeleg bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
aveai nevoie să-ți fie distrasă atenția în timp ce-ți limpezeai problemele cu James, mi-a răspuns ea cu umilință. Ar fi trebuit să mă lași pe mine să decid, i-am zis eu supărată. O idee mi-a fulgerat prin minte. Nu i-ai spus unde am fost aseară, nu? am întrebat-o repede. —Ba da, mi-a răspuns ea pe un ton defensiv. I-am spus că ai ieșit cu soțul tău. De ce să nu-i fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cartea la locul ei și-și roti privirile prin încăpere. Tablouri de preț, vaze de cristal, draperii grele de pluș, covor persan de cea mai bună calitate... Ce diferență între mediul în care trăia ea și familia doctorului Teodoru. O fulgeră o idee care nu avea nici un suport, dar cum ideile nu au granițe, declanșarea acesteia o transferă într-un univers ideatic: De ce unele femei au atâta noroc!?" Ușa de la vestibul o trezi din visare. Cum poate să-mi umble mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
viață că iubirea triumfă asupra morții, asupra oamenilor și asupra timpului. Cu o zbuciumare trează, vie și veselă, m-a condus în dormitorul unde urma să rămận peste noapte, întrebậndu-mă discret cậte perne să-mi așeze la creștet. L-am fulgerat cu privirea rostind categoric: Una ! Începusem să mă tem de dragoste mai mult decật de moarte. Mi se părea că femeia aceea moartă mă privea cu indiscreție de acolo, de sus, din tabloul acela obișnuit al nunților tărănești, zicậndu-mi: “Cậtă
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
mai putem face pentru omul bun, prietenul adevărat care a fost Gil. Nici la televizor nu mai am chef să mă uit. Sâmbătă, 3 octombrie 2009. E ziua sorocită tristei ceremonii de înhumare a urnei cu rămășițele pământești ale dispărutului fulgerat de un Destin năprasnic și nedrept. Toată noaptea a plouat liniștit și spornic, continuă încă o ploaie măruntă... Aștept semnale de la bucureștenii care au trecut direct spre Sipeni, pentru a fi adusă la ceremonia funerară mătușa lui Gil, mama lui
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
opiniei publice... E o adevărată intoxicare mediatică pentru zăpăcirea electoratului. Se debitează atâtea minciuni, încât chiar cei care le-au răspândit au început să le creadă ca adevăruri, prin mijlocirea cărora să prostească lumea. Marii moguli ai presei tună și fulgeră împotriva tiraniei lui Băsescu, dar și-au sporit de cinci ori averile... Minciuni, minciuni - despre care se spune că sunt mai gogonate... la vânătoare și la alegeri - cazul nostru de acum. Lupta lor mai are și un motiv în plus
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
care dăduse iama în trusa de machiaj a mamei. —Nita, mă poți ajuta? —Anna, sunt absolut îndrăgostită de acest gloss... Caut un bărbat. —Bun-venit la New York. (Nici măcar nu și-a ridicat privirea din oglindă.) Întâlnirile de opt minute. Ca întâlnirile fulger, doar puțin mai lente. Ți se acordă opt minute în loc de trei. E absolut minunat, am făcut patru lipeli ultima dată. —Nu orice bărbat. Lucrează aici. E destul de înalt... și... și... (Nu exista nici o cale de a evita asta, trebuia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
până să vină Jacqui să mă ia și nu eram nici pe departe gata. Habar n-aveam cu ce să încep măcar. Cu dinții, am hotărât. O să mă spăl pe dinți. Dar când am luat periuța de dinți, m-a fulgerat o durere cumplită în mână, în coaste și până în măduva oaselor, de parcă m-aș fi electrocutat. Încă mai aveam dureri asemănătoare celor date de artrită sau de reumatism, dar în ultimele zile li se alăturaseră aceste junghiuri ca șocurile electrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lăudat Maria. Continua să se sprijine pe el, enervându-mă. Bineînțeles că mă uitam prin ei și zâmbeam diplomatic. „De ce? Mi se poate-ntâmpla ceva? Ne-a pregătit Mihnea vreo chestie și noi nu știm?“ „Nu folosi pluralul.“, m-a fulgerat Maria. „Mihnea vorbea doar de tine.“ „Corect. Cât despre ce-ai întrebat mai devreme, poate-ți răspunzi singur, gândindu-te ce faci mâine. Chiar, ce faci mâine?“ „Mă-ntâlnesc cu-o cunoștință. Și voi nu sunteți invitați.“ „O cunoștință care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și pentru cei ce au să cadă pentru Moldova... - Am să mă rog, căpitane... Zi și noapte am să mă rog... Oană ieși din amintire În clipa În care mâna dreaptă a voievodului se ridică, iar inelul cu pecetea domnească fulgeră scurt În lumina răsăritului de soare. Odată cu acea strălucire, o mie de călăreți sub comanda spătarului Pop porniră la galop, coborâră dealul, tăiară străjile tătare din saltul cailor și aruncară torțe aprinse asupra carelor cu merinde. Apoi continuară galopul printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
unul din salturile care scoteau luptătorii Ninja În afara amenințării, ucigând adversari care abia se pregăteau de luptă. Războinicul din stânga și cel din dreapta celui care vorbise trăseseră și ei iataganele, dar armele nici nu apucară să iasă din teacă. Amândoi căzură fulgerați de o lovitură simultană, aplicată din aer, În punctul vital de sub ureche. Conducătorul rebeliunii mai avu timp doar să se Întoarcă. Dar nu putu termina mișcarea, fiindcă se prăbuși, cu gâtul răsucit de un gest scurt al Marelui Maestru, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
fiu? Începem atacul... - Da, dar ai sărit În șa de pe piciorul pe care nu te puteai sprijini și ai scos spada cu mâna dreaptă... Erina avea dreptate. Într-o secundă, Oană trecuse pragul durerii. Brațul drept era greu, săgeți Îi fulgerau prin umăr, piciorul Îi era de plumb. Nu se vindecase. Dar trecuse dincolo de durere. Căpitanul nu răspunse. Măria sa Îi Încredințase soarta acestei bătălii. Care Întârziase destul. Ridică brațul drept și porni la galop. În urma lui, Apărătorii galopau cu armele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
pe care Îl crezuse fără apărare. Dar, după ce Îl văzuse răsturnând un spahiu cu cal cu tot dintr-o singură lovitură de buzdugan, Își dădu seama că nu trebuie să-și facă griji. La două lungimi de cal În stânga, Midhat fulgera cu iataganul În toate părțile, croindu-și drum printre spahii. În spatele lui Alexandru și ușor În dreapta lui, ca să-l poată proteja de orice pericol din acea direcție, călărea Uzjiun. Mongolii se băteau În stilul lor tradițional, lăsându-se pe marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
fi oprit. Acesta putea fi sfârșitul. Nu. Nu era. Oană nu simțea suferința, ci vedea lumina. Nu putea fi sfârșitul. Ștefănel la cincizeci de pași. Patruzeci de pași. Treizeci. O sabie ciudată, lungă, fără mâner, ieși de la umărul tânărului și fulgeră cu o iuțeală de neimaginat. Ienicerii, luați prin surprindere, nu apucară să se apere. Buzduganul lui Alexandru se abătu aspra celor scăpați de sabia lui Ștefănel. Cei doi avansau repede. Douăzeci de pași și tot atâtea cadavre În urma lor. Apărătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
trecute în lista rămășițelor, ca ogoarele mele de tutun și viile mele să fie trecute cu vederea la taxare ș. a. m. d. Aceste sânt fapte, fapte cunoscute de toți și deplânse de patrioții înțelepți și cuminți, fapte însă în contra cărora fulgeră în presă și Cameră, regulat și stereotip, clica din opoziție, nu cea de la guvern, pentru ca, ajunsă la putere, să facă aceleași lucruri, să-și strângă și ea foloasele regimului parlamentar. E învederat că lucrul are și partea sa umoristică: ministerul
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Cu toate acestea, așa cum mă așteptam, public atent, numeros, în așteptarea miracolelor plate. Colega mea de catedră din Canada a îndrăznit chiar să și mănânce în timpul conferinței. Un gest curent aici, rău văzut în Europa, de unde venea conferențiarul. Tintinologul a fulgerat-o scurt cu privirea, dar a continuat să ne explice enigma perpendicularității axelor la Hergé... Societatea biblică a studenților din campus organizează în holul mare al Universității un fel de stand de popularizare religioasă. Stadiul ultim al degenerării la care
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ocupație". În replică, autorul dovedește persuasiv că "de abuzul "dăștepților" și ale jandarmilor nu se face vinovată România. E o greșeală capitală a confunda elementele corupte din corpul statului român cu România", pentru că "vinovăția aparține elementelor corupte din guvernările românești (fulgerate cu dureroasă pasiune și de M. Eminescu în publicistica sa) care au produs o gravă sfâșiere socială și politică, pe fondul căreia a apărut, ca o posibilă salvare, Mișcarea Legionară (...) în scopul regenerării morale a Țării, pe baze creștine". În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un consecvent adversar inflexibil, un dușman celor care, mereu și din toate puterile, și-au urmărit "enteresul" și iar "enteresul" (un interes de grup, fără vreo legătură cu neamul și țara). Jurnalist din convingere și prizonier al adevărului, Eminescu a fulgerat cu puterea cuvântului, năucitoarea agitație politică pentru găsirea formelor producătoare de iluzii și de naivă credință (acea credință tristă, în mereu dovedite iluzii). O realitate dureros căzută sub simțuri și percepția corectă a faptelor din spatele ușilor închise, l-a pus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
decât cele ale clasei de sus. Eminescu își predică adevărul și convingerile lui, împotriva ambelor tabere, deși ziarul, la care se afla "în soldă", era tribuna unei singure baricade. Deasupra conflictului politic mediocru, de la înălțimea spiritului său, ziaristul tună și fulgeră împotriva tuturor. De aici, ideea de a-l declara nebun pe cel care se afla în conflict cu toată lumea. Cu "proba" de violență a limbajului (semn important pentru un anume model medical) omul politic (cel de la putere) găsește și a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
patriotic a decăzut la rangul de ideologie naționalistă, ființa națională s-a văzut în mare primejdie. Din acest punct de vedere, Eminescu era un "antinaționalist", căci mărturisea că iubește patria sans frases, naționalitatea vorbită iar nu trăită fiind apanajul demagogilor fulgerați în Scrisoarea III și în articole. Fidel gândirii antitetice, de esență transmodernă, Eminescu sublinia necesitatea echilibrului, în marginile adevărului, dintre național și cosmopolit, pretenția celui din urmă de a suprima ceea ce e național însemnând imposibilitatea de existență a cosmopolitismului însuși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
făcut țiganu’ când am fost eu În armată... Ai, și eram pretin bun cu el, că am crescut Împreună”. Și ne-am dus la el și io i-am dat o palmă, da’ așa l-am lovit de parcă l-o fulgerat... O căzut jos... (râde - n.n.) Și cum l-am lovit, prietenul ăsta al meu vine din spate cu-o coadă de mătură și, de-a lungul, pe șira spinării, dăi și dăi, ca Într-un animal. Da’ noi nu ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ani.” „18 ani? Ce profesie ai tu?” „Agricultor.” „Tu agricultor, măi, cu 18 ani condamnare? Da’-i omorât pe cineva?” „N-am omorât pe nimeni, numa’ am dat la unu’ o palmă, da’ așa l-am lovit de parcă l-o fulgerat”... Și zice: „Fii atent aci, eu ție Îți spun un lucru, da’ dacă n-aș avea Încredere În tine, nu ți-aș spune. Anul viitor, pe timpul ăsta, cu asta mașină eu te duc la Țăndărei, că pleci acasă”. „Domn’ major
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ceas crepuscular, înfiorările, neliniștile ființei capătă o notă gravă, meditativă, elegiacă, stăpânită însă de un anumit echilibru lăuntric: „O fereastră cu licăr anemic / își reazemă fruntea de-un singur copac. Amurgul revine. Cuvintele tale / îngheață pe arbori. Disperarea lor mută / fulgeră aerul ca o sârmă ghimpată.// Cuvintele mele, mereu mai puține, / se opresc între azi, între mâine...// Ruine reci, orașul curge-n ceață, / pe când această piatră seamănă cu mine” (Ruine reci). Notația laconică, nepatetică, în jurul acelorași motive - ireversibilitatea timpului, presentimentul morții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
Atunci băiatul luă ultima săgeată, care pătrunse inima dragonului, cu un urlet enorm, făcând să se zguduie munții, corpul lui alunecă de-a lungul a patru prăpastii, oprindu-se într-un canion. Imediat, nori de furtună se adunară deasupra munților, fulgere scânteiau, tunete bubuiau și ploaia începu să cadă. Când furtuna se potoli, ei puteau să vadă foarte bine în adâncul canionului resturile din enorma carcasă a Dragonului, zăcând printre stânci. Oasele Dragonului mai există încă acolo. Băiatul se numea Apaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
anumite persoane știută. Gândul ex-primarului proaspăt instructor județean mersese cu mult mai departe de pretinsa cafea sau de film. Pe figura gălbejită din cauza tutunului flutura un zâmbet antipatic. Între timp, aproape toate căruțele plecaseră de pe deal. Aerul era de nerespirat, fulgere brăzdau cerul, iar nori negri veneau dinspre pădure. În câteva momente avea să înceapă furtuna. Te urci în mașină, tovarășa Țâru? întrebă activistul, fost primar de oraș, suflându-mi fumul în față. Nu mă urc, i-am răspuns, uitându-mă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]