15,951 matches
-
că li se terminaseră munițiile. * * * Un revoluționar dezamăgit. Revoluția arde repede, pe urmă iluzia dreptății și libertății dispare și ne întoarcem la canaierie, lichelism, la jovialitatea josnică a existenței, la cinism și nu mai rămâne altceva decât o coloană de fum; ceva în genul unei țigări ce arde într-o scrumieră uitată, de la un moment dat consumându-se singură... * * * După Kafka, cel mai mare păcat este nerăbdarea. Din cauza ei am fost izgoniți din paradis; din cauza ei nu ne putem întoarce în
Crochiuri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15680_a_17005]
-
prefăcut/ mi-e bine paradoxal în fața oglinzii ceea ce pe alții i-ar ucide pe mine mă hrănește mă sprijină/ cîteodată cînd mă-ndrăgostesc de cine știe ce destrăbălată infantă pletele mi se albăstresc pînă la ultimul fir/ devin o dîră subțire de fum pe sub ferestrele mansardelor tainice din bucurești din tel-aviv din paris/ foișorul de foc străvechiul turn cu case din burgul de la dunăre eiffel-ul impozant ca penisul lui hercule/ visează tandru pe umerii mei siamezi pînă-n ultima firbă derbedei și-mpărați în
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
cu supa de tăiței, într-un gest provocator. - Sunt sătul până în gât de apa asta cu viermi - spuse. A fost ca și cum ar fi aruncat pe masă o grenadă. Doamna Forbes păli, buzele ei se crispară până prinse a se împrăștia fumul exploziei, și lentilele ochelarilor i se aburiră de lacrimi. Și-i scoase, îi șterse cu șervetul și, înainte de a se ridica, îl puse pe masă cu amărăciunea unei capitulări fără glorie. - Faceți ce poftiți. Eu nu mai exist. Se închise
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
răsturnării obișnuințelor contemporanilor, din care cu greu s-ar putea bănui vocea care oficiază în volumele următoare: "aprind o țigară/ caldă ca un surîs/ simplă ca o despărțire care a devenit definitivă/ necesară ca o anexă a singurătății/ și prin fumul violaceu/ care se destramă care dispare/ ca o fluturare de batistă/ ochii ziarelor mă privesc fix". O primă schimbare a vocii poetice are loc începînd cu al doilea volum, al doilea debut, s-a zis, Dresoarea de fluturi. Tonul este
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
a desemna trupul, el este reutilizat în poezie abia de Voiculescu sau Ion Barbu, căutători de vocabule inedite. Putem depista și cuvintele cu cel mai mare succes: cer, cenușă, cărare, drum, casă, ceață cîntec, clopot, cuvînt, dimineață, fîntînă, floare, foc, fum, dar nu și flacără, ș.a.m.d. Dicționarul, cu toate precauțiile necesare în fața unui instrument care nu-și propune și nici nu are cum fi exhaustiv, este util și pentru studii comparate ale limbilor poetice, caracterizări sine ira et studio
Fire și noduri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15781_a_17106]
-
mai mult nu putea să zică... Economistul se rugă să le spună cum fusese cu Ana Pauker; că dacă le spune, îl lasă să mai fumeze un Kent. Se rîse pe chestia asta. își aprinse încă o țigare. Trase un fum lung, și le povesti cum o însoțise el odată, cînd era mai tînăr, pe Ana Pauker. Era întîia oară cînd numea persoana, mai importantă, pe numele ei adevărat... Ci-că "înalta doamnă" - cum aveau să-i spună călugării - voia să vadă
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
totuși, pe alocuri, imaginile sunt neașteptat de simple (fără a fi însă lipsite de încărcătură semnificantă): "Încercam să pictez ruinele/ nepăsării tale/ (...) luna în cămașa de forță a nopții" (Ochi adânc verde, p. 11), "avioane trec prin casele noastre prin fumul/ ridicat din scrumiere..." (Viziune prin aripă străpunsă de glonț, p. 19) sau: "Fulgere cădeau pe acoperișuri ca rochii de bal" (Golit, p. 261). O poezie ce echivalează în întregime cu gestul smulgerii măștilor, traversată de crisparea neputinței și a eșecului
Călăuză în Infern by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16208_a_17533]
-
de a se salva transpar la fel de dramatic: "Încep să scriu tot ce mi-a venit vreodată să scriu și n-am scris ca să nu consum, să nu pierd, din teama de-a nu mă risipi, prea repede, dintr-o dată, ca fumul." Anumite motive poetice se conturează cu claritate în poemele lui Bogdan Ghiu. Noaptea, labirintul, dimensiunea dionisiacă și visul, traiectoriile indicibile ale existenței apar în imagini de finețe, stilizate și pure până la esență, cu îndepărtate irizări stănesciene: "...dacă aș fi înconjurat
"Singura revelație - limbajul" by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16249_a_17574]
-
mai vedea niciodată pe Monique de la Bruchollerie șprietenă a autoarei, bolnavă de cancer și internată în același spitalț, m-am așezat pe o bancă în grădina spitalului și, aprinzând o țigară, am respirat până în fundul plămânilor și am tras primul fum cu acea vitalitate extravagant de rușinoasă a omului viu care a trecut furiș pe lângă moartea unui semen. Eram, pentru o clipă, fericită că trăiesc și, în același timp, mă disprețuiam de a resimți așa ceva. Era soare afară și copacii păreau
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
amenință primejdii, comploturi, prăbușiri cu avionul, sabotaje, inundații, cutremure. Părerea mea e că Năstase și Iliescu au nevoie ca de aer de Vadim. El a fost inventat tocmai pentru a le îngădui neocomuniștilor să mimeze decența, pentru ca îndărătul perdelei de fum să-și facă mendrele. Ce importanță are, de fapt, că Iliescu a fost sau nu kaghebist, când întreaga lui concepție politică derivă din învățăturile kaghebisto-bolșevice ale anilor '50? De ce ne-ar încălzi inocența în materie de Securitate a lui Adrian
"Cipăndeil"-ii au psihicul labil by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16346_a_17671]
-
Era un camion nou-nouț fabricat în România cu un motor american cu motorină; un camion urît, verzui, ca la armată și care se afla probabil în prima lui cursă, - un rodaj istoric -, cu țeava de eșapament scoțînd un sul de fum negru, norul învăluind afetul de tun pe care se afla mortul ilustru pus în cosciugul greu de stejar și înfășurat într-o pînză roșie; dacă era și-un tricolor, nu se vedea... Camionul duduia încet imitînd mersul la pas al
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
de casă ai partidului de guvernămînt au scos capul, au căpătat curaj și au declanșat campania de "lins" la adresa șefilor instalați în Piața Victoriei și în Palatul Victoriei și în Palatul Cotroceni. La Radio România Actualități, "mașina de periat" scoate fum, iar la ziare și reviste de buzunar începe să curgă publicitatea, semn că interesele materiale și simpatiile politice au generat reorientări șocante." Dincolo de acuzele pe care le aduce confraților săi Cornel Nistorescu, Cronicarul își pune întrebarea dacă nu cumva Nistorescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16421_a_17746]
-
care vrem să acordăm atenție operelor lor. În loc de elocvența artificială și savantă a școlilor, ei dețin darul vorbirii din inimă, cel care vine din credință, zel și entuziasm. Nici unul din ei nu ar pierde timpul să redacteze, precum Fronton, elogiul fumului, folosind cuvinte alese și cizelate cu artă109. Însă, Părinții scriau frumos cu tot 105 Ibidem, p. 26. 106 Adalbert Hamman, Părinții Bisericii, traducător Preot Ștefan Lupu, Edit. Sapienția, Iași, 2005, p. 7. 107 W.H. Carslaw, The Early Christian Apologists
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
președinția? "Produce" ea bunăstare? Produce, măcar, stabilitate? îndoi-m-aș! Ea produce clientelism și perpetuează, prin câteva personaje deja antipatice, precum această arțăgoasă Corina Crețu (un fel de Zoe Petre, dar fără C.V.-ul intelectual al aceleia!), dese perdele de fum îndărătul cărora se poate întâmpla orice. Scârbit, așadar, de viața politică, m-am gândit să scriu în această săptămână despre cultură. Aveam la îndemână un subiect generos: vizita la Timișoara a lui Paul Miron și a Elsei Lüder, prilejuită de
Când seceta era rege by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16461_a_17786]
-
Constantin Țoiu Și tatăl și fiul, asemeni ca valoare, deși în chip diferit, - lucru mai rar în literatură, - extraseră din mahalaua română, dată la maximum, substanța scrisului lor scânteietor, divers interpretat. Până și prefăcătoria fumurilor aristocratice bântuind fiul natural născut de madam Constantinescu, de românca normală Maria și Constantinescu, avea să contribuie prin contrast la înclinarea, deșucheată oarecum, spre viața periferică. Obsesie nobiliară, sporind gustul pentru caraghioslâc și ordinărie, psihologic explicabilă... "A fost di granda
Mersul protocolar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16472_a_17797]
-
lui Lucian Blaga, este o boală. O strîmbătură internă ca o apropiere de bătrînețea precoce, de urîțenia și judecata ei pesimiste. Aceasta pentru că flacăra plătește prețul chiriei pentru spațiul pe care îl locuiește. Și acest preț este lumina. Dar și fumul... Nici un foc nu mistuie totul dintr-odată. Nici fumul nu se risipește instantaneu. Totul se petrece după cum bate vîntul. Iar în istoria muzicii savante vîntul a bătut preponderent din spate, ducînd focul tot înainte, din ce în ce mai în forță, împingîndu-l infatigabil spre
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
ca o apropiere de bătrînețea precoce, de urîțenia și judecata ei pesimiste. Aceasta pentru că flacăra plătește prețul chiriei pentru spațiul pe care îl locuiește. Și acest preț este lumina. Dar și fumul... Nici un foc nu mistuie totul dintr-odată. Nici fumul nu se risipește instantaneu. Totul se petrece după cum bate vîntul. Iar în istoria muzicii savante vîntul a bătut preponderent din spate, ducînd focul tot înainte, din ce în ce mai în forță, împingîndu-l infatigabil spre pîrjol, spre sinistru, spre neant... La început s-au
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
consecutive, flacără ce a făcut din noutatea stilistico-estetică partea cea mai casabilă și trecătoare a fenomenului muzical, un semn de oboseală cronică, depusă întotdeauna în-tr-o idee proaspătă, ivită din comparația a două lucruri ce n-au fost comparate încă. Din fumul (și scrumul) esteticii monovocale, modale și orizontale a Evului Mediu s-a ridicat, de pildă, estetica plurivocală, contrapunctică și superpozițională a Renașterii. Din cenușa polifoniei vocale a Renașterii s-a născut multivocalitatea instrumentală, tonală și imitativă a Barocului care, la
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
moșiile mele ar fi rost de vreun chilipir. Că nu sunt evreu e, desigur, un nenoroc pentru dl Botta". Blaga a spus, cu vehemență, tot ce avea de spus și se retrage din scenă. Adversarul său insistă zadarnic, pierdut în fumul petardelor detonate cu efect. Ultimul episod în această înverșunată confruntare verbală îl reprezintă articolul lui Dan Botta Despre alte încercări de mistificare literară, publicat în a doua parte a volumului său Cazul Blaga, nereluat ulterior nici într-o culegere de
Lucian Blaga și Dan Botta: sfârșit de partidă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11884_a_13209]
-
și e mult mai emancipată decît localnicele noastre. Îi las să intre, în pofida unui impuls retrograd de a încuia ușa și a telefona la poliție. Sînt trei fete și patru băieți. Trec pe lîngă mine, învăluiți într-un nor de fum de droguri și de saluturi ironice. Invadează petrecerea. Carlton stă în capătul din fund al sălii de dans, alegînd următorul disc, iar gagica lui se îndreaptă, glonț, spre el. Are formele și mișcările unduioase, degajate, pe care unii le consideră
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
Dar ele toate sînt, parcă, doar ledurile colorate care, de Sărbători, sclipesc într-o vitrină. Luminile se sting și se reaprind apoi, cu o rapiditate care derutează ochiul, în altă parte. Jumătate viață, jumătate moarte, "ceva la fel de frumos ca și fumul", jurnalul atrage mai spre suprafață schițele viselor din interior. Desene stilizate, ca niște totemuri, întrerup, din cînd în cînd, coerența specială a mărturisirilor, organizate parcă pe un "calapod" romanesc. E vorba fie de un "dicteu" fie, mai degrabă, de misterioasa
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
scrijelind cu limbile lor/ o scriere indescifrabilă rotocoale de bale și venin alunecă/ pe carnea diafană se zvîntă pe hîrtia de sînge/ în jurul focului dansul ritualul sinteza deșertului din întunericul firidelor/ un ochi adormit își secretă privirea în turnuri de fum/ se scurge prin spații înguste în sofismul geometriei". Ne aflăm pe un tărîm al imanenței care își refuză orice idealizare, izvorînd din sine, insubordonabilă oricărui principiu director. O imanență solară, uscată, "ca un ceas solar în memoria deșertului". Avem a
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
Liviu Dănceanu Tot mai marginalizați, mai ostracizați, compozitorii seamănă din ce în ce mai mult cu niște tăciuni care scot mult fum, fără să încălzească și fără să lumineze. în plus, izolarea și abandonarea lor de către cetate au dezlănțuit ambiții și orgolii precum moartea ce vrea să pună gheara peste tot. Așa se face că, etalîndu-și copios ambițiile și orgoliile, majoritatea compozitorilor
Tot mai marginalizați... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11983_a_13308]
-
eu poet, Mi-am stabilit, ca toți, canon secret De-a defini cu-nverșunare luna. Amarnic mă sileam să aflu chipul De-a depăși modeste variații, Cu spaima că Lugones comparații Cu ambra folosise și nisipul. Cu fildeș depărtat, cu fum, cu nea, Pe rînd a fost asemuită luna, Dar versul să cunoască n-a fost bun a Tiparului cerneală cinste grea. Poetul - îmi spuneam - găsește-n lume, Precum roșcatu-Adam din paradis, Oricărui lucru singurul, precis, Adevărat, nepus de alții nume
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
vieții și frumusețea pământului și a ochilor tăi care adună cerul, lucruri obscure, s-ar zice. Nu uita că dimineața a fost și a ta, când patul ți-era umed de rouă și garoafa îți dormea pe inimă, vezi urma fumului cum se ridică, trece aproape de tine. Cu struna liniștii întinsă de-a lungul sângelui, făceai inima să-ți cânte. Buclele ți s-au transformat în crinul de umbră al nopții și văpaia neagră a întunericului din nou îți mistuie chipul
Poeme de Ingeborg Bachmann by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/11988_a_13313]