577 matches
-
simbol al vechiului regim, dar și scenă a fărădelegilor celor noi. Unii sunt Înfășurați de o mantie, de o pelerină diafană, alții au doar un guler, un șal, o cingătoare, iar unul e strunit de un gușter. Mulți văd fuioare fumurii, alții simt doar o boare, o idee, o impresie. Mari și mici, importanți și insignifianți, oficiali expirând putere sau supuși neimportanți, cu toții sunt stăpâniți de o forță malefică ce acționează din umbră, uneori crudă, acaparatoare, alteori disimulată În iubit, concubin
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
să nu devieze, să nu supere; sunt dominați de frica-fantomă care le zgreapțănă trupul și sufletul, multiplicându-le gesturile dezordonate, făcându-i să se pândească unii pe alții, zi și noapte, să-și macine neputința. Iar aceste suluri și fuioare fumurii se contopesc peste sat, acoperă totul ca un abur cețos, se contopesc, iau pe oameni prizonieri, Îi strâng În menghină, le fac inimile să se zbuciume de durere. Când moara și crucea ei roșie, simbol al unui trecut individualizat, au
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
sub regimul Vichy, balurile sunt acum înjghebate la fiecare colț de stradă, în toate piețele. Ele vor repune curând în drepturi cârciumile, localurile subterane, cazinourile. Pentru soldații americani, care disprețuiesc atmosfera de bistrou, acestea sunt transformate în baruri: geamurile devin fumurii, luminile difuze, iar scaunele de fier sunt înlocuite cu fotolii adânci; acum aici se cântă In the Mood de Glenn Miller, melodia verii 1944. Civilii și soldații în permisie dansează deopotrivă swing, slow și dansuri câmpenești. Refrenele balurilor se împletesc
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
niciodată, iar ploaia nu pătrunde în interiorul lor, apa scurgându-se pe poalele netede ale acestora. Zâmbește fericit în colțul gurii când termină fiecare capita, lăsând să i se vadă dinții mărunți, frumos arcuiți, iar soarele îi bate în sticlă ochelarilor fumurii. Brațele îl dor parcă pentru că palmele lui nu mai sunt destul de puternice ca să aducă fan prea mult. Până la următoarea capita, potrivește fânul în furca, cântărindu-l cu grijă, curățându-l ușor de scaieți. Îi place muncă la câmp, îi plac
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Mai făcură încă o partidă de sex “sălbatic,” cum îi plăcea ei să spună. -Lăură, am ceva pentru tine în birou.Vino o clipă, te rog!... Lăură îl urma la birou, din care el scoase un pachet învelit în hârtie fumurie. -Acesta e manuscrisul cărții mele.Urmează s-o citești tu prima și să-i faci corectura. Am mare nevoie de ajutorul tău. S-ar putea să-mi fi scăpat vreo “chestie”. În tine am toată încrederea!.. Lăură era cât se
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
cu parfum de Orient îndepărtat, cules din celebra colecție Guimet. Toate, la distanțe variabile în timp, trecute printr-un filtru afectiv neistovit. În preajmă, la îndemână, exemplarul din Duminică seara, pus pe raftul bibliotecii, cu coperta la vedere: de după ochelarii fumurii, protejându-i ochii de o lumină prea brutală, autoarea trimite lumii un zâmbet discret, șăgalnic, învăluitor, poate de abandon al deziluziilor, poate de asigurare că iubirea ei, interesul și capacitatea de înțelegere a celuilalt nu vor fi fost niciodată alterate
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
am început-o, adică pe aceeași temă, adică tot despre poezie. Există în operele unor poeți un fel de teroare a imaginativului, după cum există în altele o teroare a realului. Oglinzi deformatoare sunt orientate spre diverse ținte, obiective. În apele fumurii ale acestor oglinzi ființele și lucrurile iau înfățișări dintre cele mai ciudate, dintre cele mai stranii. Vă folosiți, uneori, de asemenea oglinzi? Da, puteți cita de exemplu poezia mea Parabola Marii Oglinzi sau fabuloasa identitate, din volumul Arca, editura Junimea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
sacrificii, arhistrategii ce păzesc bunele rânduieli din lumea îngerilor noștri păzitori. ...am avut șansa să mă nasc într-o casă cu bibliotecă, sobă cu lemne, pian, ceainic dătător de veșnice arome și podul cu multe cufere cu vechituri, cu poze fumurii trimise de pe front de diverșii soldați, rude de familie, care au luptat pentru România... Iubirea creștinească e cea mai puternică formă de iubire care triumfă după clocotul vieții, și trebuie să fim fericiți dacă după o viață de decepții ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cartea, animalele, muzica. Am citit de mic copil, de la patru ani, am avut șansa să mă nasc într-o casă cu bibliotecă, sobă cu lemne, pian, ceainic dătător de veșnice arome și podul cu multe cufere cu vechituri, cu poze fumurii trimise de pe front de diverșii soldați, rude de familie, care au luptat pentru România (am avut mulți unchi și veri, bunici și străbunici militari, care au pierit pe nenumăratele fronturi unde eroii români au fost sacrificați în ultimele două secole
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și de preocupări diverse, între care și un artist plastic - mi-a dat sentimente amestecate. Bunăvoința gazdelor noastre și dorința lor de comunicare erau în afara oricăror dubii. În special Stan Terzie - un personaj în vârstă, cu barbă albă și ochelari fumurii, sprijinit într-un baston - părea să-și satisfacă un mai vechi orgoliu de șef de organizație, care avea ocazia să-i aibă alături pe doi scriitori din Moldova, chiar dacă, am convingerea, numele noastre nu-i spuneau prea multe, îi impunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
tuburile de eșapament nichelate. Parchează în spatele coloanei lui Sigismund, așezându-se într-un semicerc de bidivii de oțel: motociclete Harley Davidson, colorate, ornamentate, una mai arătoasă decât alta. Socializează în trib, poartă haine din piele - bluzoane, jiletci și pantaloni -, ochelari fumurii și lanțuri de mărimi diferite, trabucuri, pălării și năframe pe cap, legate ca la pirați. Printre ei, și câteva fete, c-un aer la fel de războinic, conștiente de postura lor ieșită din comun. Sunt chiar și câțiva copii mici, așezați în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
parcurge două sute de metri. "Hei, tu de colo!... Înaintează!... Dă înapoi!... Stai așa!... Întoarce!..." Cine strigă și de unde? Vocea se aude dintr-un difuzor. Ghereta de control este departe în față, la o sută de metri. E prevăzută cu geamuri fumurii. Candidatul la trecere, cu permisul în mână (este un privilegiat, un obișnuit al traseului, altminteri nu și-ar mai fi asumat riscul), înaintează ezitant între două blocuri de beton, și cum nu înțelege prea bine ce i se ordonă, nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pentru oraș este ultimul lux al răsfățaților soartei). Văzuți de departe acești bieți profesioniști ai călătoriilor "Potemkin" (de la satele cu același nume) sunt mai degrabă de plâns. Abia coborâți din avion și iată-i urcați într-un vehicul cu geamuri fumurii, ascultând cuminți, între aeroport și capitală, recomandările ambasadorului, și dotați dintr-o dată cu "elemente de limbaj" adecvate (sub forma unui dosar recapitulativ cuprinzând declarațiile oficiale precedente) pe care le vor restitui în aceeași formă la plecare, în conferința de presă, pentru
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de vreascuri, deasupra cărora stă un copil mai mare, ținând pe altul mai mic. Portul pustiu. Bastimente nu vin decât foarte rar și se opresc în larg. Dimineața, la 29, puțintel vânt. Marea creață, verde, chiclazorie și-n fund violetă, fumurie. (Satmary mi-a vorbit despre epuri, despre pasajuri de prepelițe care se îneacă în mare. Despre foci adăpostite la Caliacra, scăpate dela Euxinograd, despre vidre de mare. Și mai vorbește despre o mulțime de vii și case pe care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Voievodului creștin). 1474 vara Solie dela Turci. 1475 iarna Podul Înalt. Samoilă Strâmbă-lemne Onofrei Sfarmă-piatră Izvorul alb Amfilohie Șendrea Stratonic cel nebun 45 de ani canonul muțeniei, vara canonul umbletului analoghion egumen Varlaam dela Zografu Pehlivan, cățelul Jderului celui mic fumuriu zbârlit ca Tărăbuță. Niță Negoiță slujitorul lui Simion om smead și întunecat. Lazăr Pitărel Mama Marușcăi jup Anca Stratonic Drăghici Toader Calistrat Jupâneasa Teodora Malorosianca naltă oacheșă Simion Jder postelnic al doilea jold podvezi Când era în pedeapsă la Cetatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Selim sultan tatăl lui Soliman Mărețul, purta șapte stigmate, semne ale omorurilor fraților și nepoților săi, când s-a suit pe tron. Ianicerii purtau ciubote ferecate. Sultanul poartă turban cu surguciu trei pene de bâtlan de Creta albe cu spic fumuriu. Akivgiii călărime ușoară și de pradă care merge înainte și pe laturile ordiei împărătești. Întăiu atacau Azabii, după aceea ianicerii. Deliii nebunii, îmbrăcați în piei de fiară, leoparzi și lei. Amestecați cu urdia umblau dervișii, cu comanace înalte de păr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
însoțitorul meu în țiitoare și ne oprim, văd la treizeci de pași înaintea mea, între tufărișurile uscate, o căprioară stând liniștită jos, în poziție grațioasă de odihnă. Mă privea cu liniște, fără sfială, cu ochii ei umbriți de gene mari fumurii. Îi șoptesc cu glas moale: Căprioară, nu sta aici, du-te. Părea că mă aude, dar rămânea liniștită pe loc. Îi fluer cătinel, o îndemn iar, ea stăruiește să rămână. Am chemat și pe vecinul meu din dreapta, inginerul X, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Au fost pentru mine bătăi nule, când s-au rupt hăitașii din dreptul meu. Când mă aflam pe o aripă, hăitașii se strângeau spre centru. Când umblau hăitașii bine, se aflau în fața mea spinări nestrăbătute. La ultima bătaie, prin asfințitul fumuriu, a trecut un iepure pe departe, enorm și alb. Așa că ziua s-a isprăvit armonios. N-am tras nici un foc. N-ar fi avut haz să trag un foc zădarnic, sau să împușc primul iepure la ultima bătaie. 30 ianuarie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
era plină de insistență, de intențiune, de penetrațiune în a spori tulburarea pe care mi-o strecura în suflet." N-am rămas totuși prea mult acolo. Eram nerăbdător să mă văd în singurătatea străzilor pustii, să mă pierd în umbra fumurie a lucrurilor, să-mi scald fruntea fierbinte în aerul umed și rece. Eram, nerăbdător să redevin umbră în orașul acela de umbre, parte neînsemnată din el, din lucrurile lui, din viața lui, din sufletul lui. Să rătăcesc o noapte întreagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
că zeii au amestecat sînge În cupa de vin pe care visam s-o duc la gură... Mă uit cum lunecă norii și marea este la fel ca atunci cînd am plecat spre Colchida, iar zidurile cetății Iolcus se pierdeau fumurii În zare. In clipa aceea n-aveam amintiri, ci numai speranțe. Aveam LÎna de aur În mîini, ea flutura ca părul meu În vîntul umed, dar soarta mea vroia să Înfrunt nenumărate primejdii pentru ca să aflu ceea ce știu acum. Apoi am
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și dă. Ești în lume.” Râma de bronz, ,,(...) ale cărei împletituri și reliefuri palpita și aruncă raze scurte.” reflectă imaginile, iar nu suprafață lucioasa și opaca. Personificata, acceptă prezența lui Antipa, stabilind o comunicare bizară : ,, (...) oglindă îl primește, adâncul ei fumuriu, rare sclipiri, greu și nestatornic că mercurul”. Imaginea surprinsă este deformata, iar legile fizice - abolite în favoarea unei imaginații debordante care înlocuiește materia cu esență ei sublimata și spiritualizata: ‚, Capul lui Antipa răsucindu-se brusc, împotriva așezării sale, parcă ar privi
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
o măsuță și peste tot un praf de renunțare, tristețe, bătrânețe și singurătate. Doamna de companie, d-ra Martini, pe care o cu noscusem pe vremuri, blondă ca Mariana, e acum boțită la față ca un chip într’o oglindă spartă, fumurie. Peste tot, fumuriu și prăfos; dușumelele fără culoare, părând că se scu fundă în pământ. În jilț, Tante Margot, în gris luminos bătând în bleu, cu părul alb clar, pudrat în argint; singurele puncte luminoase: ea, mintea și glasul ei
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
peste tot un praf de renunțare, tristețe, bătrânețe și singurătate. Doamna de companie, d-ra Martini, pe care o cu noscusem pe vremuri, blondă ca Mariana, e acum boțită la față ca un chip într’o oglindă spartă, fumurie. Peste tot, fumuriu și prăfos; dușumelele fără culoare, părând că se scu fundă în pământ. În jilț, Tante Margot, în gris luminos bătând în bleu, cu părul alb clar, pudrat în argint; singurele puncte luminoase: ea, mintea și glasul ei de argint, muzical
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am impresia că se spală într-un lighean, care când apare, când dispare. El, cu fața pătrată și roșcovană, cu dinți de țăran care a mâncat toată viața lui mămăligă, cu un zâmbet deschis și satisfăcut și cu o căciulă fumurie pe care o poartă puțin trasă spre ceafă. Fericit că l-a întâlnit pe Radu la mine și, măcar că e rudă cu Wally, îi este mai degrabă favorabil lui Radu. De altfel, ca și Muma, ei au o mare slăbiciune
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
unei australience, Clara, care trăiește în Iquitos de câțiva ani și va participa și ea la ceremonie. Jorge are un pic peste șaizeci de ani, este scund ca majoritatea peruanilor, are părul negru închis (vopsit cred eu) și poartă ochelari fumurii care îi dau un aer misterios. Spre deosebire de ceilalți șamani a avut o carieră academică la Universitatea din Tarapoto, unde a fost rector timp de câțiva ani. Are un doctorat făcut în Lima și din ce înțeleg, un altul onorific din
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]