749 matches
-
fi dură nu numai în planul ideilor, cât mai ales în cel politic și economic, românii, inclusiv sau mai ales intelighenția, dovedindu-se mai puțin pregătiți să-și asume nu doar binefacerile modernizării, cât mai ales "exigențele îngrozitoare și consecințele funeste ale acesteia".1) Generoasa frățietate a pașoptiștilor, ce a fundamentat unul dintre miturile noastre moderne - solidaritatea dezinteresată, ideală, patriotică -, trebuia, mai devreme sau mai târziu, să se clatine sub presiunea vântului recei realități. Geografia socio-economică românească se va dovedi infinit
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
scriitorului, a cărui creație devenise demult stindardul forțelor progresiste din tînăra Rusie". Parcă avem a face cu dezvoltarea unei faimoase sintagme din limba de lemn a activiștilor și a poliției politice, cea de "element dușmănos"! În felul acesta se exercita funestul criteriu proclamat de Lenin, al celor "două culturi", fiind pusă în lumină, în cazul de față, linia narodnică, ulterior marxistă, instigatoare la lupta de clasă, a lui Radișcev, Belinski, Herzen, Cernîșevski, Plehanov, în timp ce era trecută în umbră ori pur și
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
preia dispoziția lor, osîndind prezentul pasiv, alipindu-se unui "curent critic față de situația culturală de astăzi", care constituie instrumentul cel mai eficace al deblocării societății românești, al repunerii sale într-o stare de cursivitate. Devenirea noastră e sabotată de o funestă confuzie între cultură și ideologie. Încercînd a demonstra "că trăim încă într-o ideologie, iar expresia cotidiană a ceea ce ar trebui să fie cultura aparține subculturii, degradării, lipsei de sens", eseistul pune degetul pe rană. Se cade să precizăm că
Mimarea istoriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6668_a_7993]
-
să mă culc liniștit decât când am ajuns în portul celălalt". - Ca metaforă nu-i rău. Gavrilcea al tău are fantazie. Maiexistă, conform imaginii lui, un singur loc de odihnă, între cele două porturi: fundul mării. - Vai, tată, ce prevestiri funeste faci! Adesea am temeri, mă întreb de ce s-a vârât în asta! - Dragă Pica, mi-e teamă, din cîte-mi spui, că fără asta n-ar fi nici un motiv să nutrești vreun interes pentru Gavrilcea. Te-a fascinat iregularitatea existenței lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
tem de moarte se sinucid, părîndu-li-se, printr-un mister al psihologiei, mai acceptabilă pieirea prin propria inițiativă. Privirile piezișe ale lui Cioarec intrigând, i se luară cu mare grijă toate obiectele ce i-ar fi putut sluji la vreun gest funest: lingură, curea. De fapt, ideea de a se sinucide nu trecu o singură clipă prin mintea lui Cioarec, în schimb îi încolți gândul de a izbi plantonul cu ceva contondent, cu vasul de apă de pildă. Frica producîndu-i consumație de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de Eros. Capabil de grave reculegeri, de sublimări ale pasiunilor legate de pământeasca alcătuire, eroul posedă, de fapt, un temperament focos, sanguin, o efervescență a simțurilor teribilă, putând duce la acte dure, precum pălmuirea lui Tudorel, fiul pornit pe căi funeste. Una și aceeași ființă, insul pieritor și înțeleptul din Ioanide ajung uneori la dezbinări frapante și, cu toate că se orientează categoric într-o direcție precisă, conduita omului se află veșnic sub semnul contrastului. Se înfruntă în erou două suflete - unul grav
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că obiceiul înrădăcinat în clasele cele comparativ luminate ale societății noastre de-a disprețui orice altă profesiune și de-a se îmbulzi în aceea a serviciului public au adus coucurența ce-și fac cetățenii într - această carieră la un grad funest moravurile noastre publice, astfel încît s-ar putea zădărnici orice încercare de serioasă îmbunătățire din partea unui guvern luminat, cu intențiune sinceră. Totuși Adunarea deplânge că guvernele Măriei Tale, nu mai puțin decât acelea ale predecesorilor Măriei Tale, departe de-a
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
întorcînd-o în folosul lor ca un mijloc legitim de conservațiune. Acest amendament, propus de C. Crețulescu, s-a votat în unanimitate - - fără nici un folos însă - de Adunarea de atunci. Își poate închipui oricine cari trebuiau să fie rezultatele acelei tendențe funeste. Aproape toată ura, toată înveninarea luptelor politice, solidaritatea dintre nulități pentru a combate și răsturna orice merit adevărat - acest concurent periculos al nimicniciei și ignoranței -, disprețul reciproc și necuviința reciprocă, frazeologia goală, puținătatea de caracter - toate aproape - [î]și au
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
înveninarea luptelor politice, solidaritatea dintre nulități pentru a combate și răsturna orice merit adevărat - acest concurent periculos al nimicniciei și ignoranței -, disprețul reciproc și necuviința reciprocă, frazeologia goală, puținătatea de caracter - toate aproape - [î]și au izvorul în acea tendență funestă, în împrejurarea că aproape toți românii relativ luminați deveniseră candidați interesați la demnitățile publice. Până azi încă România e în pericolul de-a deveni ceea ce erau republicele în decadență ale Greciei și Roma în timpul discompunerii sociale. După câte vedem astăzi
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
mult de premergătorii lui. El trece fără mult folos pentru popoare, dar și fără nenorocire și calamități, căci binele suprem al păcei s-a păstrat - deși cu multe sacrificii - și Europa a fost scutită de a fi aruncată în peripețiile funeste ale unor războaie de exterminare. Cu toate că un suveran ajuns la adânci bătrânețe și altul, atins de-o boală ce n-avea vindecare, au fost supuși ineluctabilei legi a naturii de care toți oamenii fără deosebire sunt stăpâniți, totuși puterea politică
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
în cabinetu-ăsta pentru că am orbit, sau am orbit tocmai fiindcă trebuia să ajung aici"... S-a oprit o clipă, tăcut, din pasele pe care le făcea pe pielea făinoasă a feței mele, după care a continuat sporovăială, descriindu-mi procesul funest al orbirii. Începutul poveștii lui ar fi fost atroce și șocant, dacă același ton din vârful buzelor, ușor amuzat, de parcă ar fi fost povestea altuia, nu ar fi golit cu totul de sevă vorbele lui, lăsîndu-le aeriene ca un palat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fost mai logic să se ducă direct la omul acela, în satul lui, la casa lui, eventual sub protecția unei escorte? Ceva nu se potrivea. Locul din pădure, sălbatic și greu de găsit, îi dădea fiori, hrănindu-i, după prezicerile funeste făcute de Malaberga, presimțirile întunecate, temeri pe care Balamber nu făcea nimic ca să le risipească. Văzându-l că descalecă lângă pârâiașul ce șerpuia de-a curmezișul întinderii de iarbă, nu se putu abține și îl întrebă dacă într-adevăr voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sub apăsarea unui veșmânt greu de spaimă și toți locuitorii ei, de la cel mai încercat războinic până la servitorul cel mai mărunt de la grajduri, de la proprietarul unei mari villa până la ultimul dintre țăranii săi, trăiau cu perspectiva a ceva îngrozitor. Veștile funeste curgeau amenințătoare și, de fiecare dată când trimitea un curier la Mediolanum, punctul central de adunare a armatei imperiale, Sebastianus știa că orice idee și-ar fi făcut Etius, pe baza mesajului său, despre situația din Sapaudia, în doar câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de afirmații ridicole și fanteziste. Ideile de bază i-au fost: 1. Europa are de pierdut și riscă foarte mult (!?!) dacă nu acceptă România în rândurile ei; 2. În loc să-l critice pe Ion Iliescu, cel care a avut năstrușnica idee - funesta renumelui României - de a chema minerii, precum și fărădelegile săvârșite de aceștia (ceea ce a fost aspru criticat în Consiliul Europei și România a pierdut statutul de observator), Nastase a criticat... Europa; 3. Încearcă să provoace din partea poporului român o reacție ostilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
am fost și care m-a tulburat atât de mult, că n-o voi uita niciodată; cât voi trăi, până în ziua Eternității, până în momentul în care voi câștiga acele tărâmuri a căror esență scapă înțelegerii și simțurilor noastre, semnul său funest îmi va otrăvi viața - îmi va otrăvi, am scris, dar voiam să spun, mai degrabă, că am purtat totdeauna în mine această cicatrice și că voi rămâne pentru totdeauna marcat de ea. Mă voi strădui să scriu ce-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
lui Nichita (ca și cele tolerate, rareori, pentru alți morți din „elita” naționalizată de Putere) nu trebuia să tulbure nici măcar liric Ordinea, Ierarhia, Supremația Supremului. Nu a fost, deci, decât un scurt intermezzo al Instituției care instituționaliza Moartea. Chiar și funesta operație propagandistică rutinieră nu izbutise, Însă, să omoare cu totul Poezia. În scurta emisiune, poetul le scăpase, totuși, din când În când oficialilor, răsucindu-se, fulgerător, În versul pe care nimeni nu Îl mai putea controla, instantanee captare a sublimului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
anulat dialogul. Zgomotele planetei isterizate acoperă, azi, prea adesea, pulsul isterizat al solitarilor. Întrebarea veche nu s-a devalorizat, Însă. „Până unde se poate glumi?”... Pragmatismul competiției cinice și al consumului copilăresc, față În față cu fanatismul ucigaș, vitalizat de funestele sale pariuri cu moartea? „Cum a Început totul, nu cumva de la o glumă?”, am putea să ne Întrebăm, din nou, privind gluma care rânjește, imperială, deasupra sacului de bani, dar și grotescul ucigaș al jocului de-a Utopia sacră. Antipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
august 2002 (Observator cultural, nr. 151/14-20 ianuarie 2003) Post-scriptum tc "Post‑scriptum " La moartea unui prieten, nu doar despre prietenie ar trebui, poate, să vorbim, ci și despre Moarte - dușmanul nostru suprem, cum credea Canetti. Moartea spulberă, printr-o funestă clipire, omul pe care abia l-am văzut, apoi generația din care făcea parte, apoi generația următoare, care Își mai amintea de cea abia dispărută, apoi și pe aceasta. Rutina ucigașă a Naturii... un „serial killer” gata mereu să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
păpușarului. Într-o confesiune a Paulettei Coquatrix, Întîlnesc descrierea unei scene terifiante : În ultima sa apariție la Olympia, Edith Piaf , bolnavă, cu picioarele umflate ...În pa puci ( nu mai suporta altă Încălțăminte!), cînta sfîșietor, dar showul ei emana un parfum funest. Jumătate din public, vai!, venise să urmărească progresia bolii ei! „Ei veniseră la music-hall așa cum te duci la arene, să-l vezi pe toreador sfîșiat de taur”. Brrr!... Ca un imbold pentru continuarea jurnalului meu, găsesc În România literară o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
progra ma școlară, religia? Ciudat! Cristina Modreanu mai scrie cîte-un un reportaj și din...cimitir 8 că doar nu poți să amintești, Într-una, numai de familia Hausvater, oricît de tare a-i diviniza-o!)! Da, da, țintirim, subiect deloc funest, deoarece C.M. vrea să afle unde odihnesc personalitățile culturii noastre și cum le sunt Îngrijite mormintele. Aventură dezarmantă, deoarece În cimitirul cu pricina mai nimeni nu știe de - cazul propus de cronicară - Mimi Botta, Victor Ion Popa sau madam Bulandra
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Ele se nasc, trăiesc și uneori se căsătoresc o singură dată pentru totdeauna" spune, nu fără oarecare dreptate, autorul, deși "vitalitatea unora dintre ele depășește mult cadrul operei în care apar, după cum și absența lor din acțiunile altor scrieri este funestă". Autorul își manifestă (în acest sens) cîteva convingeri: dacă Sir Falstaff ar fi fost prezent la Elsinor, lucrurile ar fi mers mai bine pentru Hamlet și ai săi; dacă lui Don José i-ar fi apărut în care Figaro, gîndurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
oferi alte patru sticle refuzând orice plată. Cum Însă cei doi parteneri nu se Îndurau să plece, cu o deosebită delicatețe Îi luă de brațe conducându-i către ieșire, Întorcându-se la treburile ei. Gică Popescu dispăruse.Parcă avusese o funestă presimțire atunci când Îi propusese lui Tony Pavone să bea un șpriț Împreună. Într-adevăr, nevinovatul șpriț se transformase În două zeci și patru de ore Într-o adevărată avalanșe de sticle golite...Gică Popescu băuse cu o lăcomie debordantă, fără
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Tony Pavone nu dădu importnță faptului, probabil fiind ora prânzului, călătorii nu se Înghesuiau să profite evitând căldura caniculară de afară...! Fulgerător, plictisit de multiplele lui poticniri periculoase „Norocul” Îl abandonă În voia „Destinului” care se va precipita să execute, funesta prorocire a ursitoarelor...! Având o incertă presimțire, Își mai Îndreptă odată privirea către Atena cu intenția de-ai face semn să-l urmeze dar, fata profund concentrată În admirația podobelor aurifere, nu intui dorința. Zâmbi protector și, fluturând banknota de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
incertitudine, și a multiplicat interpretările posibile).” Personajul își recunoaște labilitatea psihică și își pune problema autenticității trăirilor, precum și aceea a exprimării sincere a adevărului. Personajul lui Holban găsește o plăcere diabolică în anticiparea propriei nefericiri și în construirea de scenarii funeste. Trecutul apasă și îndreptățește temerea că nefericirea va urma, căci în sufletul personajului s-au stratificat toate eșecurile sale: „nu încerc o dragoste nouă, căci port în mine cataclismele experiențelor vechi...” . Dacă se creează o nouă relație, aceasta este marcată
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
Daniei realizează o frumoasă descriere a morții unor violete înghețate care au fost uitate iarna între ferestre: „Așa le-am găsit dimineața, încă aprinse, colorate, sprintene, dar cu fulgi de zapadă pe petale.” Relația lui Sandu cu Dania e una funestă și de aceea întregul univers interior al naratorului este pe moarte. Telefonul cel negru pare un cadavru, iar actorul care a jucat în piesa Cadavrul viu trezește discuții între cei doi. La țară naratorul intră în legătură cu sufletul bunicii care îl
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]