745 matches
-
dau la început senzația că simbolizează Maladia, Păcatul, Erosul despiritualizat, Puritatea pierdută sau Estropierea, deopotrivă fizică și morală, dar ajung, finalmente, să fie percepute ca altfel de nume sau prefigurări ale Morții. Schimonosite într-o gestică stereotipă, imuabilă, ele apar, funest, în toate secvențele veritabilei coborâri infernale ale actantului (descensus ad inferos), de-a lungul și la finele căreia guvernează, freudian, aceeași spaimă organică, cea determinată de certitudinea extincției lente. O atenție specială trebuie însă acordată unei figuri emblematice din universul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
puterea șarpelui,/ genunchii avizi de victorie". Cum se poate cu ușurință observa din exemplificările de mai sus, încărcătura tensională aparte din aceste poeme ale Carmeliei Leonte provine însă mai ales din dialogul scrâșnit sau patetic, dar întotdeauna cutremurător, cu intangibilul funest. În fond, moartea (ca realitate) din imediata proximitate sau scrijelită direct în intimitatea cea mai profundă a eului liric este adevăratul actant al scenariilor din Melancolia pietrei. Inteligent alese, niciodată clarificate măcar pe jumătate, însemnele, hieroglifele poetice prin care se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
păsările, arborii, merele, așadar o serie de metafore simbol ale deschiderii spre spiritual, ale nevoii de cunoaștere absolută; pe de altă parte, zidurile întunecate, porțile ferecate, dalele în formă de tablă de șah, fluturii, așadar simboluri ale închiderii, ale hazardului funest și ale agoniei, la care Doru Maximovici apelează cu aceeași frecvență. Forme și maniere în fond indistincte de tratare simbolică, prin care se materializează grafic tema de adâncime a creației sale: obsesia destinului torturat al artistului, convins de faptul că
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ieronim (1970) și Inima reginei (1971), volume care marchează evoluția spre o paradigmă livrescă, epurată de sensibilitatea acestui expresionism elementar. Demitizarea spațiului blagian, dominat de sat, constituie o amprentă personală, în termenii deconstrucției canonului paradigmatic. De asemenea, "erotismul imposibil, tragic, funest devine substanța poeziei. Unele poeme aparțin tot universului rural, dar nota distinctivă o dau poemele cu Ieronim, care se plasează, mai degrabă, sub semnul unui romantism blestemat, eminescian (Strigoii, Gemenii) sau poesc (Lenore)"176: "Patul meu, Ieronim, cu stâlpi negri
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
consacrarea drepturilor cetățeanului în fața altor state decît cel de origine. Pentru Kant pacea veșnică nu însemna fuziunea statelor într-o vastă entitate supranațională. Și aceasta pentru că fuziunea lor ar fi distrus suveranitatea statelor constitutive și ar fi condus la guvernarea funestă a unei monarhii universale: "într-adevăr, în momentul în care guvernarea devine din ce în ce mai mai extinsă, legile încep să își piardă din vigoare, lăsînd cale li-beră unui regim despotic, care, după ce distruge germenii binelui, se transformă, în cele din urmă, în
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
psihismului abisal. De aici decurge și acest efect de alienare, de stranie senzualitate, propriu sensibilității decadente, efect care configurează profilul feminității virtual punitive. Fata își ține gura întredeschisă nu pentru a comunica ceva, gestul se recuperează în sfera unui erotism funest. Interesantă este expresia de devitalizare pe care o degajă chipul ei, privirea nu exprimă tristețe, cât ceva mortificat, așa cum buzele întredeschise nu exprimă imediat senzualitate, ci în lipsa articulației discursive, ceva litificat. Feminitatea nu mai poate fi devoalată, devine insondabilă, element
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
copii, Hora ielelor (1900, Muzeul Brukenthal, Sibiu), ultimul este dedicat acestor creaturi fantastice ale pădurilor, făpturi feminine de o frumusețe stranie. Prezente în mitologia populară, Ielele țin locul sirenelor, naiadelor, nimfelor și feminității acvatic-silvane din mitologia greco-latină, exercitându-și farmecul funest în special asupra bărbaților. În credința populară este interzis acestora să tulbure horele pe care zânele, în deplină nuditate, le întind în mijlocul pădurii. Jocul ielelor se poate dovedi funest pentru intrusul voyeur. La acest fapt face referire și Virgil Vătășianu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
naiadelor, nimfelor și feminității acvatic-silvane din mitologia greco-latină, exercitându-și farmecul funest în special asupra bărbaților. În credința populară este interzis acestora să tulbure horele pe care zânele, în deplină nuditate, le întind în mijlocul pădurii. Jocul ielelor se poate dovedi funest pentru intrusul voyeur. La acest fapt face referire și Virgil Vătășianu în monografia pe care i-o consacră pictorului sibian, cu toate că ielele lui Smigeslchi par deposedate de aceast fascin malefic cu care le înzestrează cultura populară. "Poate că la alegerea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prin stări tranziente de disoluție și rapt melancolic conduce la substituția interiorității cu interiorul, a casei Usher, în sensul de cuprindere genealogică a familiei, cu recipientul secular al locuinței Usherilor. Locuința a dobândit prin transferul mediumic al unei senzitivități maladive, funeste, propria sa corporalitate, astfel încât sfârșitul ultimului vlăstar conduce la prăbușirea ei. În cazul nuvelei lui Poe, osmoza dintre casă și locuitorul ei se realizează și în cuprinsul unei dezordini mentale, rezultat al unei eredități încărcate a cărei culminație o reprezintă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Petre Bejan (Industrie și Comerț) și Mircea Duma (Finanțe). Deci, înhămarea României la ticălosul car stalinist fusese pecetluită, urmând ca muncitorul și țăranul român să ducă greul unor interminabile datorii, ani de zile. x. Evidență strictă a refugiaților spre uzul funest al rușilor Dacă ofițerii moscali de pe la Comisiile aliate de control se loveau de handicapul necunoașterii limbii, problema nu era așa de gravă atâta timp cât erau serviți cu nemărginită credință și devotament absolut de către jandarmi sau polițiști care, cu o meticulozitate vrednică
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
nu cumva în adevăr am înnebunit... mâhnitul tău prieten Caragiale..."; mîhnirea trece însă și îndrăgostitul revine către același corespondent: "Nu mai avansa nimic nicăieri în privința prostiilor mele cu Fridolina." Nebun de amor (ca și Rică) fusese Caragiale și în perioada funestului directorat când celebrul actor C. Nottara este nevoit să părăsească teatrul; autorul citise în casa acestuia farsa D'ale carnavalului, producând actul de infidelitate al Ameliei Welner, soția actorului episod comentat astfel într-un ziar al timpului: "unul dintre acești
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și dătătoare de viață. Se pot încerca lucruri extraordinare, și faptele pot fi pilde mărețe pentru ceilalți. O familie astfel orînduită și procedînd astfel poate însufleți omenirea întreagă. Și atunci această asociație va fi capabilă, în numele binelui, să combată asociația funestă a cărei victimă sînt eu și, care, poate, vreme de un secol și jumătate nu va pierde din marea ei putere. Atunci apropiații mei vor putea să opună lumina, progresul, libertatea acestor fapte întunecate, apăsătoare, tiranice, care împovărează creștinătatea. Geniul
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
altfel, producția eseistică a lui Thomas Mann de la Considerațiile unui apolitic (Betrachtungen eines Unpolitischen, 1918) până la cele două studii monografice despre Nietzsche din 1924 și 1948 clarifică prezența frecventă a filozofului din Röcken în universul său mental. Mărturie a influenței funeste stă mai cu seamă frământata operă din 1918, concepută și scrisă dintr-o suflare sub obsedanta impresie a Marelui Război. Polemizând cu fratele său Heinrich, care se declara umanist și, prin urmare democrat, liberal, progresist, pacifist, Thomas Mann respingea umanismul
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Heidegger, mai mult decât cu oricine altcineva, avem senzația, dacă nu de a fi dezlegat, cel puțin de a fi ajuns cel puțin destul de aproape de "enigma Nietzsche" acea enigmă despre care Nietzsche însuși prevăzuse că va fi când, în monologul funest amintit mai sus, își proiectase umbra destinului său asupra timpurilor viitoare. Și aceasta întrucât gândirea nietzscheană după cum s-a spus nu este pentru Heidegger nici adevărată, nici falsă, ci vie sau moartă. Luându-l în sfârșit în serios, chiar și
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
anti-Augustus pe la spatele acestuia. Dar Ovidiu exclude și o vină de acest fel, limitând-o pur și simplu la faptul de a fi văzut respectivul delict 108. Ochii poetului au fost spectatori la un funestum malum, adică la un "rău funest, fatal, de doliu" și această legătură nu ni se pare potrivită pentru a sugera dezmățurile Iuliei minor, așa cum se face în general. Ceea ce poetul vrea constant să fie avut în vedere de diverșii prieteni, cărora le trimite scrisori de la Tomis
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
se obișnuiește a se considera, ci numai de pasivitate, însoțită de o vigilentă așteptare pentru a se vedea evoluția situației politice, ca să ne exprimăm în respectivul jargon actual 132. Oricât de mare ar fi fost entuziasmul pentru instauratorul păcii după funestele războaie civile, respectivii aristocratici nu puteau ști sub nici un fel ce va deveni imperiul și, de aceea, trăiau nu numai teoretic, dar într-o oarecare măsură și practic, în tradiția republicii. Libertatea este o realitate spirituală care se simte, se
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
op. cit., comentariu, v. 1-16). 280 RIPERT citește: tu mihi Caesar eris. Chiar dacă semnificația fundamentală ar rămâne la fel, viitorul ar întrerupe firul ideilor exprimate la trecut (de cele mai multe ori): fui, nos fuisse, fasso, patuisse... 281 Enumerarea unor evenimente atât de funeste i-o datorăm lui S. D'ELIA, op. cit., p. 130. 282 La care a făcut referire tot D'ELIA, ibid., p. 135. 283 În ce consistă o asemenea afirmație, va reieși poate mai bine dintr-un capitol următor. 284 Apar
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
spontan și în stare pură. Ea nu se restrînge numai la individ, nici chiar la grup, ci capătă înțeles universal și coparticipativ: Pe mine m-or plînge Cu lacrimi de sînge. Moartea nu vine doar să-și facă o datorie funestă, dar necesară, pentru a se menține în vigoare mitul „eternei cunoașteri”, ca în „Cîte flori sunt pe pămînt”. Ea săvîrșește un act violent și nedrept. În cîntecele ritualice, are parte numai de blesteme, singura formă de manifestare a ființei umane
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
operează în favoarea lipsei de informare. Dar forța i se datorează unei valori simbolice: pericolul apropierii corporale este, din Antichitate, o temă recurentă a discursului rasist, care utilizează referința biologică pentru a pune bazele pentru excluderea alterității". Să amintim, într-adevăr, funestele conotații ale unor neologisme răspîndite de anumite partide extremiste, precum "sidos", "sidatoriu". Bineînțeles, de atunci au fost întreprinse numeroase cercetări, mai ales de către Themis Apostolidis (1994, 2000), Claudio Bosio (1993), Robert Bastien et al. (2000), Abad Bueno et al. (2000
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
ce i-au opus o rezistență atât de fermă, Divanul ar fi vrut să le slăbească pentru a le aservi. Ocupațiile rusești, care s-au succedat aproape fără întrerupere din 1769 până în 1854, au desăvârșit procesul. Vestitul Regulament Organic, dar funest al moscoviților tindea, printr-o asimilare savant calculată, către încorporarea Principatelor Dunărene. În timpul lungii domnii ori, mai bine spus, al lungului și degradantului regim asupritor al fanarioților, acești prinți și susținătorii lor s-au aliat de bunăvoie sau cu forța
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
n-am putea exagera condamnând indiferența vinovată, egoismul de neînțeles al țăranului față de asemenea accidente; e oare atât de nefericit încât nu se mai gândește decât la propriile necazuri? Nenorocirile noastre nu luaseră sfârșit; acest drum ne este cu siguranță funest. E ceea ce ne explică tovarășul nostru de drum, un român, amintindu-ne că am plecat de la București într-o marți, zi nefastă în Orient. La a doua poștă, în ciuda observațiilor noastre, ni se dă un atelaj de patru cai noi
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
sau arde, idee regăsită și în creștinism, acolo unde, făcându-se referire la Sfânta Împărtășanie, se spune că aceasta este "foc ce arde pe cei nevrednici"35. "De aceea, profanul trebuie (...) să se ferească de o familiaritate cu atât mai funestă cu cât contaminarea cu sacrul este la fel de fulgerătoare prin rapiditate ca și prin efectele ei36. Din această privință, Caillois descrie o dihotomie strictă a sacrului, ce amintește de atributele tremendum și fascinans, pe care Otto le introdusese cu mai bine
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
se îndrăgostește de o imagine fără corp". Atribuind existență corporală la ceea ce este o simplă impresie vizuală sau, în acest caz, apă el se condamnă. Această povestire despre "moarte și imagine" vorbește despre negarea corpului adevărat, natural. Prefigurînd căderea sa funestă, Narcis intră într-o stare ce va deveni în curînd rigor mortis: El rămîne imobil, cu fața rigidă, ca o sculptură tăiată în marmura de Paros. (Adstupet ipse sibi uultuque inmotus eodem haeret, ut e Pario formatum marmore signum.) Narcis
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
pentru prima oară în acea toamnă? "Sunt elev", îmi spusesem. "Ei și ce dacă ești elev? Câți bacaloriați n-am văzut eu cu târnul în mînă?" El scăpase de acest târn, era mândru și acum îi intrase în cap ideea funestă, care avea să-i scurteze viața la cincizeci de ani, să-și facă o casă în București "să le arate el lor"... Cine erau acei Jormx înțelegeam. Un singur lucru mă împiedica să-l urăsc și eu: fata cu care
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Oricum narațiunea bătrânului colonel Pappasoglu este mișcătoare și foarte colorată prin alte amănunte mai precise, ce le dă în legătură cu contribuția tinerei noastre oștiri la stăvilirea cumplitei molime de holeră din vara anului 1831. Un alt martor din rândul armatei al funestului eveniment, ba chiar un confrate de regiment al lui Pappasoglu, a fost și viitorul colonel Grigore Lăcusteanu, pe atunci tânăr ofițer. În amintirile sale figurează un capitol intitulat Cholera morbus în țară. Aici se povestește că, în "anul 1831, pentru
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]