1,494 matches
-
de profit, fără miros, preia numele megasculpturii. Datele tehnice ne dezvăluie standardele actuale pentru stadionul de cinci-șase stele. Deviza pâine și circ avea acoperire, din plin, în acele timpuri, ca și în zilele noastre. Doar mijloacele s-au mai diversificat furișându-se în domiciliul fiecăruia, creând dependența cea de toate zilele. La fel și cu democrația, care sub tot felul de șmecherii cunoaște zdruncinări asemănătoare. Cu voie sau nu de la noua Romă. Pe o arie de șase hectare, intrau 50.000
CINCI ÎNTR-UNUL! FILE DE JURNAL PARANORMAL (4) – ROMA (II) de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359072_a_360401]
-
acum? - Cred că da, sunt două săli, așa-i? - Două, plus sala de spectacole. E aproape sigur că eu acolo voi cânta. Samira nu mai întreba nimic. Știa că Hayfa este obosită, ar fi vrut să o vadă adormită. Se furișă încet și ieși din cameră. Se așeză pe canapeaua din sufragerie. Amintirile veniră nechemate. La vârsta pe care o are acum Hayfa, l-a cunoscut pe George. S-a îndrăgostit de el imediat, și împotriva familiei lui s-au căsătorit
HAYFA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359233_a_360562]
-
gând amărăciunea vieții Dar pribegind prin colțul meu de vis... MI-E DOR Mi-e dor de-un colț de țară, liniștit, De tinda-n care m-am simțit copil De floarea de salcâm, de fân cosit Prin care-ades' mă furișam tiptil Spre râu... unde visam la nesfârșit La câte, Doamne, nu visam atunci Mi-e dor de satul meu cel primenit De roua munților, de maci din lunci De umbra deasă, mărul de la drum Și de alunul drag, lângă fântână
POEME DE DOR de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359351_a_360680]
-
pe toată durata festivalului, dând ocazia iubitorilor de frumos să admire priveliștea fantastică a florilor de cireș profilate pe cerul nopții. Într-o seară, priveam fascinați cum se strecurau, printre ramuri și flori, razele lunii. Deodată, când vântul s-a furișat printre flori, cireșii au prins a se înfiora. Au căzut și câțiva picuri răzleți de ploaie. Cred că bolta cerească își scutura roua pe pământ... așa cum cireșii își scutură florile în bătaia vântului. Mătase și diamante se aștern pe covorul
SAKURA-FLOAREA DE CIREŞ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360260_a_361589]
-
După ce s-au odihnit, Către seară s-au pornit Ștefan și ai săi, voioși, La rotitul de cocoși, În poiană-n clar de lună, Unde noaptea îi adună Și se bat de zboară pene, Iară gotcele alene Pe sub brazi se furișează Și-i privesc cum se-nfoiază. Și așa, o săptămână, Cu-apă rece de fântână În ulcele, și friptură, Și rasol, și răcitură, Domnul și ai lui soldați Au trăit ca niște frați. Și-au umblat crestele toate De-au vânat
ȘTEFAN ȘI CĂLINA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360413_a_361742]
-
capăt de lume, neștiind de unde va apărea această sirenă. Nimic nu e întâmplător, într-o dimineață oarecare, bolnavă de prăbușire și alean... Numai pe zarea din zare se așază de-acum rugina sărutului, fruct necunoscut, ispititor și ciudat, fascinația lacrimei furișându-se într-o scoică venită de departe, pe când ochii în noi au plâns... Ah, cununi ale dragostei răpuse, tot mai mare îți este neînțelesul. O pace a sufletului ce nu mai cunoaște maluri. La capăt de lume, stindarde aprinse și
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
Piramida lui Keops din Complexul Giseh - Egipt! Se pare că noul „Imperator” subjugat de același spirit rătăcitor al nălucii lui Vlad era mai aprig ca înaintașul său, Escu. În momentele dramatice care se petreceau aici, el intui pericolul și se furișă pe o ușă dosnică sub protecția bodyguarzilor. Câteva vampirice se luară după el și bodyguarzii săi și începu o luptă năprasnică. Printre urlete și țipete de groază, se traseră focuri de armă. Brațele săriră prin aer, picioarele fură smulse din
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
Vârfurile furcilor îi părăsiră trupul și căzu în infern. Mădularele i se topiră amestecându-se cu smoala, iar sufletul se zbătu disperat și neputincios în chinurile veșnice ale focului din fundul iadului... Năluca lui Vlad se opri undeva pe creste, furișată de privirile de acvilă ale străbunicului. Era nevoit să-și găsească o altă ființă umană în care să sălășluiască. Ca spirit, era ocrotit de furia oamenilor și de vampiri, dar se temea de spiritele mai puternice ca el. Pe pământ
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
Și visul răni vii ne produce. Fugim de fantome trecute Și dăm peste palide fete, Privirea și gură sunt mute, Nu-i nimeni pe-aici să ne-nvete. Constrânși între ceasuri și bani Uităm că avem doar o viață, Pășim furișați prin castani În toamna cea tristă, semeața. Ne-ascundem în sufletul plin De farmecul zilei de ieri, Dar vin răsărituri, mai vin, Pe urme de pași și poveri. Simple operații aritmetice Iubirea ta plus neiubirea mea este egal cu zero
DIN VOLUMUL ,, CE ENIGMATICĂ EŞTI, FEMEIE .... de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360695_a_362024]
-
o bea că îi va face bine.Nimeni nu-i răspunse,însă,iar doica crezând că a adormit se duse și ea în cameră. Era cam pe la ora șase când Karon descuie ușa încet și o încuia pe dinafara.Se furișa încet pe scări cu ghetele în mână și merse direct în grădina,pe unde de atâtea ori fugise spre padure.Avea de gand să lămurească lucrurile,să îl întrebe în fața de ce ia frânt inima.Nu-i mai pasă de nimic
KARON,CAP 12 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360152_a_361481]
-
CAD FRUNZELE Autor: Ionel Davidiuc Publicat în: Ediția nr. 677 din 07 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului re autor: Ionel Davidiuc Articol publicat la data de: 06.11.2012 Alte articole de acelasi autor Cad frunzele pe drum . Melancolie, Te furișezi acum Și-n Poezie?. Foșnesc sub pașii mei Înfiorate, Privind la cele ce Nu-s scuturate . Cad frunzele de tei, Ușor scâncesc, Se duc și anii mei. Îmbătrânesc! Cad frunzele aici A cincea oară, Un sentiment ciudat, Mă înfioară. . . Cad
CAD FRUNZELE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 677 din 07 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359792_a_361121]
-
mei, pierduți În amintire. . . America, mi-ai dat Cât n-am gândit, Chiar zece vieți, în țară De-aș fi muncit! Acuș, când voi pleca Acas-la mine, Ceva din suflet, las Aici la tine! . . . Cad frunzele pe drum. . . Melancolie, Te furișezi acum Și-n POEZIE?. . . = OCTOMBRIE - Detroit - Michigan - UȘA= Prima zi când am fost trimis să lucrez la un lift mare de marfă. Aici e o clădire cu șase etaje, în formă de pătrat cu latura de 100 m. iar în
CAD FRUNZELE de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 677 din 07 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359792_a_361121]
-
se opropie incet.Era un vizitiu care se odihnea,iar Karon îl recunoscu cu adevarat după ce veni și ea în lumina.Era Aongus,fiul Radellei.Chiar dacă dorea să lase impresia de maturitate,inima fetei era tot de copil,așa că,se furișa încet pe langă trăsura,și îl trezi strigând pe o voce groasă:- -Ce faci,vizitiu,dormi?! -Cine..ce...mă iertați,nu dormeam,spuse băiatul dezmeticindu-se și sărind în picioare. -Sunt eu,prostuțule,Karon,..rase față de el. -A!,tu erai
KARON,CAP 4 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359780_a_361109]
-
veacul... Iubito... încă mai simt în barbă Umbra mâinii tale... ÎNGERUL PĂZITOR M-a întrebat cu ce Mă-mbrac la balul mascat Al stelelor Cu inimi de gheață. Ceasul ațipea între tic și tac. Pe acolo am văzut Cum se furișau amintirile. M-a întrebat iar Cu ce mă îmbrac. „Cu mâna în buzunar”, am zis Și am văzut iar amintirile Nu se furișau, Făceau de planton, În trei schimburi. Cineva încerca să-și topească gheața Sufletului La focul propriilor cuvinte
CARTEA CU PRIETENI XXXXII- TEO CABEL de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359865_a_361194]
-
stelelor Cu inimi de gheață. Ceasul ațipea între tic și tac. Pe acolo am văzut Cum se furișau amintirile. M-a întrebat iar Cu ce mă îmbrac. „Cu mâna în buzunar”, am zis Și am văzut iar amintirile Nu se furișau, Făceau de planton, În trei schimburi. Cineva încerca să-și topească gheața Sufletului La focul propriilor cuvinte De gheață carbonică, Ce fel de îngeri știu să facă asta?... Eram fericit, îmbrăcat cu mâna în buzunar. Un zâmbet stătea de pază
CARTEA CU PRIETENI XXXXII- TEO CABEL de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359865_a_361194]
-
grâul din hambar și-l răspândește-n pădure la păsările cerului...> M-am culcat pe prispă să adorm, închideam ochii, dar mi-apărea Nica Stancu sub pleoape , povestindu-mi viața lui...Priveam cerul înspuzit de stele, priveam luna cum se furișa printre firișoarele de nori, alunecând pe bolta albastră, ascultam susurul izvorului, glasul naturii, și parcă toate acestea se petreceau într-un basm repovestit de cineva străin mie. Adormeam în această muzică a naturii care mă învăluia cu susurul ei și
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
de la sora mai mare, se subțiase tare mult și rămăsese mic, mama se văzuse nevoită să-i încropească Arinei, din cele câteva gheme de lână colorată, păstrate pentru cine știe ce neașteptate nevoi, într-o cutie, un pulover nou. Spre el se furișau cu nerăbdare privirile fetei, când auzise spusele mamei, aparent fără nicio legătură cu ceea ce mai discutaseră puțin mai înainte. Arina își țintui mama cu priviri întrebătoare. Și mama răspunse privirii cu un zâmbet blând, apoi continuă: „Uite, ești destul de mare
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
fost să fie... Dar, haideți să mâncăm; tare lungă a fost ziua de astăzi și am cam flămânzit”. Strecurându-se prin spatele tatălui, Igor se așeză primul la masă și înainte ca ceilalți să-și termine rugăciunea, după ce-și furișă privirea și spre farfuriile fetelor, comparând din ochi cât erau de pline în comparație cu a lui, rupse un coltuc din pâinea bine rumenită și începu să o mestece lacom. (Fragment din romanul “Arina”) Referință Bibliografică: Fragment din romanul Arina / Tania Nicolescu
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
soare, desenând cu degete de felină, ultima victimă a trupului tău enigmatic. ... E ora când turnul de fildeș se surpă și gândul viclean mai „naște”o Evă - din coasta mării albastre. Tolănit pe nisip, cu privirea ațintită spre ape, urmăream furișându-se în valuri, mulțime de șerpi străvezii. În șoapta neclară, puteam desluși un cuvânt: „Femeie!” - numind-o pe cea gânditoare, taina dintâi a pulberii purtătoare de semne... de semne... 31 aug.2013 Referință Bibliografică: În șoapta neclară... / Valentina Becart : Confluențe
ÎN ŞOAPTA NECLARĂ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359985_a_361314]
-
sau reală este, însă acum era liberă și descătușată din inhibițiile Anei de până acum. Costi începu să o sărute din nou pe sâni apoi coborî spre ombilic cu mici sărutări scurte și dese în timp ce mâna lui continua să se furișeze cu viclenia unui șarpe veninos printre picioarele fetei din ce în ce mai strânse. Ana îi mângâia părul scoțând sunete onomatopeice de plăcere. Era în extaz. Nu mai trăise așa ceva niciodată și nu avusese nici cum să viseze la ele, lipsind aceste momente din
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN, CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359925_a_361254]
-
Altarul Învierii de pe Golgota și la paraclisul patriarhal, închinat "Sfinților Impărați Constantin și Elena ." Tuturor personajelor din carte, oameni reali unii lipsiți de experiență, alții biruitori în lupta cu viața, scriitorul Constantin Pădureanu, știe să se apropie, știe să se furișeze în spațiul sufletului lor - ca și atunci când intrarea este liberă - descriindu-i firesc; cu frică de Dumnezeu, cum să învețe din greșelile făcute de zi cu zi, numai prin rugăciune și credință . Personajelor principale din carte, Ioana Măgură și Daniel
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359640_a_360969]
-
Publicat în: Ediția nr. 536 din 19 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Zarea-i plină de foc și lumină, soarele trimite raze opărite și pârjolește tot ce-ntâlnește. Nu-i nor pe cer și plin de mister vântul s-a furișat, de nimeni aflat stă acum ascuns în loc de nepătruns. Frunzele-s ofilite și de apă vlăguite, florile-s toate supărate c-au fost uitate și nici roua dimineața nu le mai spală fața. Căldura, e mare și ,e atâta soare, o
CĂLDURĂ MARE de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359716_a_361045]
-
fără el, cum altfel ar obține profit? Așadar, prima întrebare pertinentă, este cui se adresează afacerea? Un antreprenor, asemenea vânătorului, trebuie să știe să identifice o oportunitate, sau altfel spus, să decodifice din mișcarea și foșnetul ierburilor, ce vânat se furișează printre ele și să acționeze prompt, nelăsându-l să-i scape, altfel...rămâne flămând și cine și-ar dori așa ceva? - Dar, dacă printre ierburi se mișcă...doar vântul?...se auzi o întrebare timidă dintr-un colț al sălii și toate
ANTREPRENORUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345178_a_346507]
-
poate să se sperie și să acționeze într-un fel să dea și mai rău”. A fost instinctul ei de supraviețuire care i-a spus că, dacă ar fi văzut sângele, el ar fi lovit-o până la moarte. S-a furișat la bucătărie, și-a dat cu apă pe cap și a ieșit cu cei trei copii în curte. Au mai intrat în casă mai tîrziu, și-au luat câteva lucruri și au plecat. Una dintre colegele care a văzut-o
„M-a lovit cu ușa de la sobă în cap. M-am gândit că, dacă vede sângele, poate să dea și mai rău și mi-am pus gluga”. Până când moartea ne va despărți () [Corola-blog/BlogPost/338663_a_339992]
-
trece cu respirația tăiată pe lângă poieni cu rugi de zmeură și de mure, în care orice fâșâit de frunză primește interpretări de spaimă: cică o familie de urși... Umbra se înmulțește, păsările triluiesc tot mai straniu, pe sub frunzele uscate se furișează reptile. Brusc, peisajul se schimbă: un hău luminat se cască la câțiva pași în față. Prăpastia e nu numai o ruptură în spațiu, ci un loc în care timpul însuși regresează, un loc al splendorilor precambriene. Brusturi gigantici, praguri de
Elogiul maidanelor () [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]