815 matches
-
E sinistru. Și Îngheți. Plus că ginecologul face tot felu’ de glume proaste În timp ce-și bagă nasul pe-acolo. Dar cel mai nasol e ce-ți face cu mâinile. ― Ce? ― Păi, Își cam bagă mâinile Înăuntru până când te gâdilă pe omușor. Deja amuțisem. Complet paralizată de șoc și spaimă. ― La cine te duci? Întrebă Obiectul. ― La unul pe care-l cheamă doctorul Bauer. ― Doctorul Bauer! E tatăl lui Renee. E un pervers notoriu! ― Cum adică? ― M-am dus o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o parte. S-a târât până la mine și și-a pus capul pe umărul meu. A rămas acolo, respirând. Apoi, cu ochii Închiși, și-a băgat capul sub pernă, cu mine. A Început să mă Împungă cu nasul. M-a gâdilat cu părul pe pielea de pe gât și apoi pe organele sensibile. Și-a fluturat genele, ca pe niște aripi de fluture, pe bărbia mea. M-a adulmecat cu nasul În adâncitura de pe gât. Și apoi m-am trezit cu buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mai fi făcut vreodată. Cântărețul mai zise două cântece vechi și se retrase. Țiganca stătu jumătate de ceas ca pe ace și ieși după el. Intră în odaia improvizată a artiștilor, unde dădu peste îmblînzitoarea de șerpi despuiată pe jumătate, gâdilată de dresorul de porumbei și râzând vulgar. Cristian Vasile era la o circiumă din preajmă. Nu mânca niciodată în localul unde cânta. îl găsi la circiumă, stând la o masă, singur, cu un pahar de absint. I se așeză în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
E minunat! Ne extindem! Ura! Felicitări, Charlie! Apoi Îi explică lui Kitty: la ultimul târg de artă, cel din Miami, avusese o singură rulotă. — Charlie se extinde! zise ea, suficient de tare Încât acesta să o audă. Continuă să Îi gâdile orgoliul, strigând ca o majoretă: — Charlie e cel mai tare! Charlie zâmbi mândru, opri mașina lângă intrarea principală și ieși să le aducă niște ecusoane. — Patrick, vii să mă ajuți puțin? Pedro se uită la Charlie ca un copil lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dar cu ferestrele spre sud și-n care nu se petreceau infundații), blocurile fuseseră lăsate la cărămidă și balcoanele fără balustradă, o femeie scutura niște trențe la etajul patru și râdea la glumele unor bărbați de jos, parc-ar fi gâdilat-o (asta s-a întâmplat la al șaptelea nostru drum ori poate la al nouălea), a alunecat apoi la drumul opt sau poate la zece, prea se hăhăia cu ăia și nu era atentă, a țipat groaznic, nici n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
toți, erau camarazii lui, oameni serioși cu care catapulta bucăți de pâine la masa de prânz și cu care slăbea șuruburile de la paturile pliante ale fetelor atunci când pedagogul ieșea pe culoar să fumeze. Ungea biscuiții tacticos, fără grabă, parcă-l gâdila ceva pe dinăuntru, lua cu un băț din resturile digestiei câinelui și întindea cu grijă, puțin câte puțin, până arăta totul aidoma cremei de la eugenii. Țipase o femeie care trecea pe poteca dintre bălți, ce-i tâmpenia aia pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în căruța țiganilor, în stigătul lor prelung și tremurat care-și pierdea treptat sensul ca să se transforme într-un liniștitor „tiche goaee, oo ooooo!“, aș fi putut jura, atâta vreme cât Filip credea că poate sforăi ca un tigru și să-și gâdile fratele în același timp, că nimic nu se va mai schimba vreodată, că lumea va rămâne așa, veșnic încremenită într-o duminică ca un glob luminos, că toate descoperirile uimitoare nu valorează mare lucru în comparație cu certitudinea că nu ai nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mă topesc cu totul în priveliștea săracă mi-era imposibil, căci din când în când, în mașină, monotonia cântecelor era întreruptă de câte un țipăt ascuțit: " Termină, bă, dracului! Termină când îți spun!" După care fata, luată-n brațe și gâdilată de vreunul dintre țipi, își ducea mâinile la urechi și răcnea cât putea. Cântecele reizbucneau însă imediat, cu și mai mult elan: "Bei - mori; nu bei - mori./ Dacă bei, să bei destul,/ Dacă mori, să mori sătul..." Când am intrat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
prinzi cum se asamblează puzzle-ul, sau chiar mai devreme, curiozitatea dispare. Teroriștii sunt neinteresanți, goana neimportantă, dar faptul că președintele SUA (William Hurt), imobilizat și chiar sedat, nu stă ca momâia, ci încearcă să se elibereze - asta te poate gâdila plăcut. Finalul e în același ton, când „badigardul“ (Dennis Quaid), care aleargă un sfert de film pe urmele răpitorilor, numa’ nu-și pune botul de dulău obosit în palma caldă, dar fermă a stăpânului. Singurul element să zic de noutate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
sfert de ceas prăjit în undelem rânced de rapiță, radieră docilă, depou de locomotive veștede, fără mecanici, fără fochiști, cu tenderele nimicite de rugina galben-pai-de-păpădie-destrămată. Debara năpădită de metamorfoze (Gregor Samsa ți-a trebuit?; na, ține o mie de Gregori! gâdilându-te cu lăbuțele), cercevea de lele dulce, polonic poltron, pezevenghiule și ghiujule, șchiopârlă de melc cu dioptriile în sos remoulade, scriitor de vagonete abandonate pe linia moartă, crin vitros, bulion cu bube verzi, coropișniță scopită, lenevoi cu petecile-n creier, prag
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
că în vremea nebuniilor adolescenței nu ai crezut nicidecum că revolta studențească din anii '68-'69 a fost doar un "teatru de stradă", o "psihodramă", cum crede dreptaciul Raymond Aron, că ai purtat t-short cu Che Guevara și că îți gâdila plăcut urechea numele, devenit renume, al doamnei aceleia zisă La Passionaria, că ți-a fost aproape de suflet și James Dean, și Bob Marley; și Brian Jones de la lăutarii pe nume Rolling Stones, că îi simțeai aproape și pe Jawaharlal Nehru
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
la țară, pe care vreau să-l transpun în biznis: ce faci când vezi lanul de porumb de lângă casă? Intri în el... Și? Inevitabil îți vine năstrușnica idee... nu te vede nimeni... te apleci pe vine... simți iarba cum te gâdilă pe pielea sensibilă a bucilor... și-i dai drumul. Și parcă niciodată mirosul nu s-a potrivit mai bine ca aici... rahatul tău se simțea important, se simțea acasă. Să nu mai zic de frunza de brusture, ce balsam... plantat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
al doilea rând pe Nu există țară pentru bătrâni. Și de-aș încerca să separ omul de artist, tot acolo aș ajunge. Cu Scafandrul și fluturele, Julian Schnabel a simțit gustul melodramei, bănuind că va da lovitura prin șantaj sentimental, gâdilând glanda milei. Nu cred că a empatizat cu eroul, chiar dacă acesta fusese o persoană reală. Jean-Dominique Bauby avea 43 de ani, familie reușită și slujbă bună, de redactor-șef la revista „Elle“. Atacul cerebral pe care îl suferă într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
sunt zoomorfe: pajura, șoimul, corbul, bourul etc. Recent, unii politicieni de la Chișinău foloseau semne infantile: furnica, rândunica... Partidele respective au sfârșit în ridicol. Semnul magic trebuie să fie puternic pentru a induce forță alegătorilor, dar și alesului. Electoratul trebuie flatat, gâdilat cu insistență. Senzația trebuie să fie puternică, vecină cu grotescul. “Eu știu că mă minți. Minte-mă, dar minte-mă frumos!” De aceea, minciuna trebuie să fie solidă, clară, evidentă, salutară, să zdrobească subconștientul prin imagine. Partidul Edinaia Rossia (Rusia
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
rostogoli dulce, fiindcă avea roți cu pneuri. Era un vehicul elegant, căptușit cu velur maron, prevăzut cu saltele moi de divan garnisite cu broderie. Părul fetei, înfoiat în chip florentin pe umeri, își arunca unele fire pe obrazul lui Stănică, gâdilat în mod plăcut. La început, Stănică strânse talia fetei automatic, indiferent, acum începu s-o palpeze mai atent cu vârfurile degetelor, simulând jocul barabanei. " O fetiță, o scârbă, gândi el, și ce șolduri, ce talie! Domnișoară de măritat în regulă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
azi v-o fată-ntre ele... bodogăne cu ochii la pojghița netopită de gheață de lângă șina tramvaiului. Un pas, încă unul, înaintează cu ochii la pojghița de gheață. Și, deodată, simte în tot corpul ceva. Ceva care o furnică, o gâdilă. Ca o gâdilătură simte în corp spaima de camionul care a dat pe neașteptate colțul și se apropie. Atât de tare simte în trupul ei greoi și bătrân spaima de mașină, încât i se pare că-i strânsă în haine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se ciocnească ba de o mașină de făcut asfalt, ba de o grămadă verde-cenușie de piatră cubică, rămasă aici de când a început să se paveze strada. Iar el se sufoca în umbra îmbâcsită, cu broboane uleioase de transpirație care îl gâdilau sub guler, la rădăcina părului pomădat, între firele țepene, roșcate din mustață ; astfel că nu mai prididea să se șteargă cu batista cu monogramă. La un moment dat, nemaidovedind să se șteargă cu batista fină și ca să nu o terfelească
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fine sinceră cu el, măcar acum. — OK, zic În cele din urmă și mă apropii un pic mai tare de el. Îți aduci aminte chestia aia pe care o făceai cu limba ? Cobor și mai tare glasul. Chestia aia... care gîdila ? Ei bine, cîteodată, chestia aia mă făcea să... rîd. Așa că, dacă ar fi să-ți vînd un pont pentru noua ta relație, ăsta ar fi, să nu mai... În clipa În care Îi zăresc expresia, Îmi Îngheață cuvintele pe buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
l-a trimis pe Van Gelder după Duke. Ce a fost mai departe nu pot să spun. Omul părea zdrobit. — Bravo, Jack, bine lucrat! Vorbesc foarte serios. — Mulțumesc. E pentru prima oară că-mi spui pe numele mic și mă gîdilă plăcut. Ed ridică un meniu de pe masă și Își goli buzunarele sub el. — E miezul nopții și subtilitatea mea e redusă la zero. — Urmărești ceva. Ce ai obținut de la Bracken? Numai minciuni. Și aveai dreptate, sergent. Deocamdată filiera McNeil e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
jos. —Știu! A simțit cum el a început de la urechea ei stângă, cea bună, dând ușor părul la o parte, separându-l în șuvițe, umezindu-l pe tot, trecând apa peste baza părului ei, apoi în jos, către gât. O gâdila într-un fel nu tocmai neplăcut. Aplecându-se să ajungă peste tot, era lipit de ea și coapsa lui o atingea pe a ei. Exact în momentul când și-a dat seama că îi simte căldura corpului, ea a realizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Nu ești destul de dur. Scalpul ei simțea furnicături de extaz, în timp ce el lucra cu mâinile lui mari și dure pe el. Urma să întârzie în ultimul hal la interviul cu Niamh Cusack, dar, sincer, nu îi păsa. Mici tresăriri îi gâdilau linia părului, în timp ce tensiunea îi părăsea corpul stresat și singurul sunet care se auzea în cameră era respirația lui Jack. Aplecată peste chiuvetă, Ashling era aproape adormită de căldura lui. Rai... Dar apoi, când a simțit o durere deschizându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
deveni alb ca hârtia, exact ca hârtia albă de scris. Cred că picioarele îi erau slăbite, le simțea ca de lemn, și-i era greață, ca și cum i s-ar fi pus un nod în gât, din care pricină parcă îl gâdilă; ați simțit vreodată așa ceva, la spaimă sau în clipe de groază, când mintea rămâne intactă, dar nu mai are nici o putere? Mie, de exemplu, mi se pare că, dacă pe om îl paște pieirea inevitabilă, se prăbușește casa peste el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
frumos”. Căci cine este omul În poezia lui Alexandru Tăcu? „Din lepră, șerpi și macadam Când Domnul lumii l-a facut I-a pus din fundul lui Adam Pe umeri gaură de lut. Văzându-l Meșterul că mișcă L-a gâdilat puțin la coasta, I-a dat să poarte toporișca Și mâna harnica, nevasta”. („Fantomas”) Dintre aceștia, În parlamentul țării, unii ce fac?: „Tăcut ca piatra și prudent/ La ce se va-ntâmpla și când/ Miroase-a mort În Parlament/ Mai
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
vadă moșneagul mort mai întâi, că, după aia, prostiile astea pământești n-au nici o importanță pe lumea cealaltă. Se preface că o liniștește, când de fapt o ațâță cu bună știință. Dă în sfârșit drumul hohotului de râs care îi gâdilă gâtlejul. — Și, de unde până unde, ai făcut legătura cu Li... Li... ăsta misterios? O fi vreun client pe care l-a jecmănit bătrânul. Că mulți s-au lăsat înșelați de faima lui de avocat. Le pro mitea marea cu sarea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de podea ca să-și înfrângă stinghereala și nedumerirea. Atitudinea lui sporește buna dispoziție a prin cipelui. Pe senatori trebuie să-i liniștim că ei, și numai ei, sunt însărcinați cu administrația și comandamentele militare. Chicotește batjocoritor. — E nevoie să le gâdilăm orgoliul din când în când. Vorbele nu ne costă nimic. Ianuarius înclină cuviincios fruntea. Așteaptă câteva clipe, apoi, văzând că împăratul nu se grăbește să-l lămurească ce așteaptă de la el, îndrăznește: — Senatorii ca senatorii, nu se împiedică ei de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]