1,501 matches
-
lor, se repetă una pe alta. Ideea este subliniată în recitativul sibilinic la intrarea în scenă a Luptătorului pe două fronturi, protagonistul piesei: „Un câmp pustiu, bătătorit ca un drum și, din când în când, câte o carte. Vine unul, gâfâind de mușchi, sănătos ca un zeu nou, și scuipă pe ea, pe fiecare la rând. Calcă pe ele dumnezeiește. A obosit, a mers destul, câmpul se întinde înainte pustiu, bătătorit ca un drum. Alergătorul cade jos, moare, devine carte fundamentală
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
separă de poezia obișnuită - plată și refuzată, cum ar zice Ion Barbu, de idee. Ceea ce definește „pohemul” este îndeosebi aspectul său ludic, care favorizează amestecul vârstelor și proliferarea neîngrădită a fanteziei: „eu îmi declamam pohemele pe un teren de rugby/ gâfâind la grămadă/ mă credeam în concepții mâncam în spasmele lor crepusculare atât de pă/ rintești/ la masă îmi scoteam firește bascul meu de lemn/ mâncam frumos în imensa lor tristețe/ eram voios de felul lor aveam motive serioase”. Poetul visează
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
-i recomandase medicul. Peste câțiva ani, când m-am întors din armată, m-am dus cu tata la vânătoare. Urca mai repede decât mine toate dealurile care ne ieșeau în cale. Ajungea imediat sus, ca o capră neagră, în timp ce eu gâfâiam în spatele lui și mă tot opream să mă odihnesc. Îmi tot spunea: Hai mai repede, Frank, ce se întâmplă cu tine?Ă. Din punct de vedere fizic, era mult mai tânăr ca mine. Și am observat că încă răsucea bățul
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
sfîrtecă, în junglă, puii, marea le izbește de stînci pînă și pe cele mai puternice balene, lăsîndu-le acolo alături de epavele navelor sfărîmate. Ea nu cunoaște mila și nu se supune nici unei puteri, în afara celei pe care o are ea însăși. Gîfîind și fornăind ca un armăsar zălud care și-a pierdut călărețul în luptă, oceanul fără stăpîn cotropește pămîntul. Gîndiți-vă la viclenia mării, amintiți-vă cum făpturile ei cele mai temute lunecă sub apă, invizibile de cele mai multe ori și mișelește ascunse
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în ajutor, sapele acelea imprudente riscau uneori să taie mai degrabă un picior de om decît o coadă de pește, mai ales că atît harponistul cît și rechinii erau ascunși uneori pe jumătate de apa însîngerată. Dar sărmanul Queequeg, care gîfîia și se canonea cu cîrligul acela de fier, se ruga, cred, mereu lui Yojo, lăsîndu-și viața în seama zeului său. Iar eu îl întrebam în gînd, în vreme ce trăgeam saula și o slăbeam la fiece val: Ă Bine, bine, dragul meu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
val: Ă Bine, bine, dragul meu tovarăș și frate geamăn, ce importanță are, la urma urmei? Nu ești tu oare o icoană vie a tuturor celor care trăim în această lume bîntuită de balene? Oceanul acesta fără fund, deasupra căruia gîfîi, este însăși viața; rechinii sînt dușmanii, iar sapele astea - prietenii tăi; dar, prins între rechini și sape, te afli la mare ananghie, sărmanul meu băiat. Curaj, însă, Queequeg! Te așteaptă o masă bună. Căci, în vreme ce, cu buzele învinețite și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
îi fremăta. Apoi și-a lăsat brațele în jos, a făcut o mișcare bruscă și capotul i s-a desfăcut. Sub el era goală ca Dimineața de septembrie, dar de șapte ori mai puțin sfioasă. - Pune-mă în pat, a gâfâit ea. M-am supus. Strângând-o în brațe, i-am atins pielea, pielea moale și carnea moale și chemătoare. Am ridicat-o, am dus-o câțiva pași și am așezat-o pe pat. Mă ținea încă strâns cu brațele pe după
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sub gloanțe. Am avut timp să traversăm parcul hotelului, să mergem de-a lungul micului său port de agrement și să ajungem la marginea apei. Știam că un vas trebuia să-i evacueze pe ultimii noștri instructori. Ne-am oprit gâfâind în mijlocul micuței plaje, unde se mai vedeau încă șirurile de șezlonguri din plastic alb. Și atunci, timpul s-a rupt parcă, a înnebunit - într-o suită de momente de grabă alternată cu nemișcare. Nisipul ne-a împotmolit pașii, la fel
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Se gândea la victoria care secera mai mulți oameni decât o bătălie pierdută, când mergea prin orașul acela abia cucerit de la nemți. Străzile goale păstrau încă perspective instabile, neliniștite, deformate de privirea care le fixase în bătaia puștii, de goana gâfâită de la colțul unei case la celălalt colț. Cei uciși păreau a căuta un obiect pierdut în praful curților, în molozul clădirilor găurite... Cu câteva minute mai înainte, durata tăcerii, mai lungă decât o simplă pauză între rafale, vestea sfârșitul, iar
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de noroi la intrare și urcă fără zgomot), fericirea aceea a fost cât pe ce să-l transforme în ucigaș. Ușa camerei era întredeschisă și zări încă din bucătărie femeia goală și, lipit de ea, un bărbat foarte slab care gâfâia și care părea că vrea s-o împingă jos din pat. Toporul pe care îl căută la intrare nu-i căzu imediat sub ochi. Acele câteva clipe de căutare îl potoliră. „Să înfund pușcăria din pricina grămezii ăsteia de osânză și
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
al PSD”. Evitați calamburul cu orice preț sau cuvintele uzate: locație, brand, implementare, target, interfață etc. Evitați termenii de argou, expresiile cu tentă vulgară: șmen, țeapă, tun, mânărie, jeg, a aburi, blat etc. Evitați personificări și metonimii ieftine: „Guvernul Tăriceanu gâfâie și dă în primire”, „Parisul ne ia peste picior” etc. Evitați titlurile lungi, pe trei rânduri, și însoțite de supratitlu, chiar și atunci când par corecte. Exemplu: „Printr-un contract semnat pe ultima sută de metri a guvernului Năstase... 30 milioane
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
știu... Gigel: (îl ia pe Soare de mână) Hai că este ușor. Și apoi te mai miști și tu. (Soarele începe să sară și la al treilea careu de piatră afară). Gata, Soare, ai ieșit din joc! (Soarele se așează gâfâind dar mulțumit). Soarele: (către toate planetele) Nu încercați și voi? (Planetele se încing la joc într-o atmosferă de mare veselie. (Pământul iese. În timpul veseliei generale se aude vocea lui Pluton) Pluton: Soare, în Împărăția ta a pătruns o
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
lui Marafet, Jana Paraschivei lui Peatră, Ion Tremurici. îi schimbară pe ceilalți la frecat. Animalul însă se umfla din ce în ce și începu a se clătina pe picioare, gata să se prăbușească. Femeile țipară și Jana răcni a bocet. Gâfâind, în cămeșă, apăru și Costan cu o sticlă murdară de untdelemn. - Bagă-i untul de lemn în gură, îl îndemnă Hortolomei. Noul venit prinse vaca de nări și-i vârî adânc în beregată gâtul șipului. Răsucindu-și grumazul, vita, aproape
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
fusese omorât în fața bodegii. Unul din martori povestea emoționat : - Ș-o intrat la restoran, a stat oleacă în restoran ș-o ieșit, și cân’ o ieșit din restoran celălalt l-a și pocnit în moalele capului. - Mai trăiește ? întrebă altul, gâfâind. - He, trăiește... răspunse nedecis povestitorul. Numai crieri împrăștiați... Mulțimea se scurgea pe cărări dinspre iarmaroc, vorbind tare, cu glasuri bete de femei care nechezau ca niște iepe. Un țigan pleca cu mâinile la spate, urmat de chiranda aplecată din șale
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Întrebase pe Lefty, care avea pe atunci opt sau nouă ani și, Îmbrățișând stâlpul, Își mișca genunchii În sus și-n jos. Cu o voce calmă, hotărâtă, el Îi răspunsese: ― Încerc să am senzația aia. ― Ce senzație? ― Știi tu - mormăind, gâfâind, dând din genunchi - senzația aia. Dar ea nu știa. Mai erau mulți ani până când Desdemona, În timp ce tăia castraveți, avea să se rezeme de colțul mesei din bucătărie și apoi, fără să-și dea seama, să se rezeme puțin mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trup, spuse Obiectul. ― Și mie. ― Și ție? ― În special când e atât de cald. E un chin fantastic și să te miști de colo colo. ― În plus, urăsc transpirația. ― Nici eu nu suport să transpir, am spus. Mai degrabă aș gâfâi ca un câine. Obiectul izbucni În râs. Zâmbea la mine, se minuna. ― Înțelegi tot ce-ți spun, zise ea. Apoi clătină din cap. ― De ce nu poți să fii băiat? Am ridicat din umeri, arătând că n-am nici un răspuns. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe oricine aveți nevoie ca să vă ajute! Am pornit îndată spre ultimul etaj! În drumul meu, am dat de Mihail și l-am trimis după Corvium, pentru că radioul nu funcționa unde era el. "Să vină urgent la etajul trei!" În timp ce gâfâiam urcând scările, dădeam comenzi de reorganizare. Ce naiba s-a întâmplat? "Un fel de bombă! A rupt o bucată întreagă din peretele exterior și gloanțele lunetiștilor au început să zboare peste tot! Unii din noi sunt răniți grav!" Toată lumea la posturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ușor să parcurgem coridorul întunecat. Știam că mai erau câteva secunde până când trebuia să înceapă bombardamentul. Am luat-o la fugă și la fel făcură și ceilalți. Trecurăm de vreun minut de locul unde era Sala cu cei Patru Piloni. Gâfâiam deja! Vedeam în apropiere o ramă care semăna cu cea a unei uși. Era distorsionată și lucrată în grabă. Trecut de ea, mi-am încetinit pasul. Ne găseam într-o cavernă imensă, în formă de dom, cu pereții cenușii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-o. — Știi ceva despre bărbatul pe care doamna Vireveau pretinde că l-a Întîlnit la colțul străzii? — Lucrăm... Patronul unui bar, care trăgea obloanele, a văzut cam la aceeași oră un individ corpolent care mergea repede. A avut impresia că gîfÎia. — În ce direcție? — Spre Celestini. — N-a putut să-l descrie? — N-a fost atent. Știe doar că era Îmbrăcat În negru și nu avea pălărie. A avut impresia că avea un Început de chelie. — Nici o scrisoare anonimă? — Nu Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
asupra-i. Încearcă să-l tragă în sus, dar, corpolentă cum e, nu reușește. Bătrânul, deși piele și os, atârnă cât un sac de nuci. — Genunchiul ăsta bolnav nu mă mai ține, șuieră el greoi. — Să-l chem pe Parthenicus? Gâfâie și ea cu gura întredeschisă. — Nu, te rog, o imploră cu voce scăzută Augustus. Clatină cu amărăciune din cap. — Mi-e rușine să mă vadă așa, neputincios. Ochii Liviei se umplu de lacrimi. Îl sărută duios pe frunte. Hai să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se întrebe neli niș tită. Ar fi reușit Rex să preia funcțiile religioase ale regelui alungat? Probabil că nu. Însă Marele Pontif ar fi rămas numai șeful 131 colegiului pontifilor, egal în rang cu ceilalți preoți. Nicidecum cel mai important. Gâfâie. Printr-un efort de voință reușește să se controleze. E conștientă că într-un moment de slăbiciune fizică - poate chiar și mintală - s-a lăsat luată de val. De obicei, se autodisciplinează. Dar uite că acum nu poate. Creierul refuză
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe ale sale și le îndeplinește toate capriciile, dar una e să iei în cârcă o puștoaică de șase ani, și alta să ți se agațe de gât o adolescentă de șaisprezece. Cornelia își face și ea în sfârșit apariția, gâfâind greoi: — N-am putut s-o țin, nebuna naibii, se scuză către Ves tala Mamă. Își aranjează rochia murdărită de praf. — M-a trântit pe jos, că e puternică precum un bivol... Ridică glasul să se facă auzită cu toată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
față, indică ceva înainte. — Vezi luminița din capăt? Acolo e sala gladiatorilor. Pusio lasă să-i scape un suspin de ușurare. Rufus o pornește repede din loc. Cu cât înaintează, cu atât iuțește pasul. Aleargă aproape, urmat de germanul care gâfâie. Se oprește brusc, în ușa deschisă. — Ce-i? mai apucă să spună călărețul înainte să se lovească de el. Din spatele lui Rufus, cască și el intrigat ochii la personajul insolit, înveșmântat în togă cu bandă de purpură, care stă cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ușă împleticindu-mă, ajung în stația de autobuz într-o zăpăceală totală, uimită de cât de liniștită e Londra la 7.30 dimineața. Când ajung la sală, nici nu-mi vine să cred cât de mulți oameni sunt deja acolo, gâfâind și respirând puternic în timp ce-și fac exercițiile de dinainte de serviciu. ― Bună, îmi spune tipul blond, mare și musculos de la recepție, apropiindu-se de mine. Tu trebuie să fii Jemima. Eu sunt Paul și sunt instructorul tău de fitness
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
se pare ciudat. Mai ciudat este faptul că aici sunt bărbați și femei în număr egal, acoperiți cu toții de ultimul răcnet din lycra: toți respiră adânc și-și contorsionează trupurile în poziții stranii. ― Nu sunt sigură că pot ține ritmul, gâfâie Jemima. Stă întinsă pe podea, cu picioarele date peste cap și se chinuie să facă în așa fel încât degetele de la picioare să atingă podeaua chiar deasupra părului. ― Te descurci minunat, spune Brad, și pare atât de relaxat. E întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]