2,337 matches
-
nu numai prin „stâlcirea” cuvintelor ci și prin curiozitatea manifestată în diverse împrejurări și repetarea unor replici ale „maturilor” nepoțica încerca să poarte discuții „seriose” că oamenii mari. „-Tu ai mama? - Nu. - De ce? - A murit! - De ce? - - Era bătrână. Catinca rămâne gânditoare și frământa, în mânuțele mici, pietricelele. Privește în zare cu ochii ei albaștri că cerul. Se întoarce spre mine: - Și tu murești?” Copiii întotdeauna, prin spontaneitatea lor, au creat și crează situații hazlii: „La ora șapte mă pomenesc cu Anastasia
LA VÂRSTA COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1347 din 08 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349417_a_350746]
-
naștere. A devenit necesară școlarizarea sistematică care urma perioadei de educare familială de 7 ani. Cinstea, morala și dreptatea socială sunt esențiale pentru toate viețuitoarele în care se includea și omul până mai de curând. Homo sapiens sapiens adică omul gânditor al zilelor noastre gândește, judecă, dar pentru asta devine necesară școlarizarea care poate dura mulți ani. Fără școlarizare omul poate trăi, dar în condiții mizere, mult mai proaste decât al primului om gonit din rai pentru păcatele sale. Și sunt
INTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 8 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349854_a_351183]
-
bun sau rău și îndeletnicirea sa. Nu degeaba românii au o zicală: „omul potrivit la locul potrivit” În consecință să corectăm încă odată titlul capitolului: Omul bun potrivit sfințește locul potrivit. Îndeletniciri umane Doamne Dumnezeul meu cum permiți unor ființe gânditoare să mai creadă și să propovăduiască drept profesiune de credință fantomele și moroii creați de Lucifer și ignorarea celei mai elementare culturi ? O îndeletnicire umană ca oricare alta. Dar face rău educației. Cât pare de curios dar fiecare vietate are
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 7 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347988_a_349317]
-
sociale ale omului. Votul universal nu pare a fi în favoarea democrației atât de lăudate. Poate, un electorat special pregătit, de tipul albinelor doici, ar genera legi mai „omenești”. Chestiune de gust. Înalta știință Se crede că omul este singura ființă gânditoare. DA! Dacă ne referim la ceea ce omul „gândește”: cum să fure capra vecinului - cum să înșele omul de bună credință - cum să pună în cârca altuia deciziile sale. Nici o altă ființă nu poate concepe asemenea „gânduri” pe care omul le
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 6 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347974_a_349303]
-
Artă din Cluj și de cele postacademice, din USA. În fapt, sculptura a constituit pentru mine cea mai puternică atracție a vieții, desigur, după relația mea cu Dumnezeu și cu familia. Reporter: Operele tale trădează un autorul grav, un profund gânditor care le-a plămădit. Dezvăluie-ne câte ceva din munca ta de laborator creativ. Liviu Mocan: Eu nu sculptez. Eu reverberez, eu vibrez. Pentru mine, actul de creație este o reverberare, un ecou al creației divine în mine, eu sunt în
INTERVIU CU SCULPTORUL LIVIU MOCAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348058_a_349387]
-
votiv și veche pictură bizantină. Biserica îmi pare o navă temerară - Curajul și blândețea de veghe la timonă, Mesajul ei de pace și o comoară rară, În arc de curcubee o caldă anemonă. Simbol al permanenței prin vremuri schimbătoare, Senină, gânditoare, o mică fortăreață, O navă ancorată pe plaiul plin de soare, Respiră prospețime cu orice dimineață. Pe mai departe timpul prin marea lui răbdare Marchează veșnicia cu fiecare treaptă, Cu frunțile plecate spre sfintele altare Biserica îmi pare o casă
CTITORIE DE ADRIAN SIMIONESCU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348117_a_349446]
-
întrebă „cu ce treburi pe la noi?“ Istrate răscoli prin amintiri, își scoase privirea de „șef de la București“, apoi pălăria și spuse că în probleme stringente referitoare la conceptul de „statistică demografică zonală“. - Da, da, da, spuse tatăl cu un aer gânditor, semn că nu pricepuse nimic, așteptați doar o clipă să o chem pe Verginica, pentru că ea se ocupă de chestiile astea, mai zise el, nimerind, fără să vrea, în miezul problemei. În timp ce Istrate sorbea pe îndelete încă o cană cu
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
în sine. Pe linii drepte, curbe ori frânte inspir aerul rece în piept picioarele cu pași siguri se contemplă unul pe celălalt. Urc deasupra de mine însumi cu ochii țintă, atenți și clari văd cum cresc în ei deșirat și gânditor, pietrificat. Referință Bibliografică: Urc / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1471, Anul V, 10 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
URC de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350119_a_351448]
-
cauzelor obscure ale fenomenelor, ci se mulțumește cu studiul datelor experienței -, constă în „a vedea pentru a prevedea” - a studia ceea ce este, pentru a conclude la ce va fi. În fond, realitatea materială a existenței se află sub imperiul substanței gânditoare a sufletului nostru, lumea exterioară fiind legată de lumea noastră interioară. Același filozof francez, în discursul său despre spiritul pozitiv, specifica destinația necesară întregii noastre existențe, atât personală cât și socială, „îmbunătățirea continuă, nu numai a condiției noastre, dar și
RĂBDARE ȘI SPERANȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350151_a_351480]
-
și chiștocul țogării sfârâie sun cțlcâi, amețitoare oră rotundă cuprinzând soarele după amiezii ce alunecă în neștire spre îmbrățișarea cu marea, noi suntem așa cum ne știți, cum ne cunoaștem trecutul, cum ne înțeleg cei care vin, mai puțin triști și gânditori așa ca bronzul lui Ovidiu patina de timp, ca barca trasă pe mal și ne călfănuită, ca omul de lut din Hamagia, vâslim și noi cu nasul în nisip Frumos ne sfârâie călcâiele după Nadine ieșite din mare. Subânțelesul unei
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350210_a_351539]
-
să îți etalezi creația. Să o etalezi, nu să o vinzi”, am subliniat, deși nu mă îndoiam că înțelesese. „Cred că aveți dreptate. De fapt, suntem creatori în miniatură. De vândut, se poate vinde și cel mai banal lucru”, rosti, gânditor. „Exact asta voiam să-ți transmit și eu”, am spus, mulțumit de receptivitatea lui Andrei. După ce ne-am mai întreținut o perioadă, Andrei s-a ridicat și a plecat către următoarea lui destinație din acea zi. Rămas singur, am respirat
UCENICUL de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350224_a_351553]
-
Mai bine, o țuică. Înăuntru, așezat într-un colț cu vioara pe genunchi, Zărăzărică al lui Vâjâitu despletind romanțele sărăciei. Cântă penibil de strident, dar asta e. Îmi aduce cafeaua o fată tânără cu genunchii goi, în timp ce eu mă uit gânditor spre tavan. Cred că nici ea nu se simțea prea în largul ei, că i-a scăpat chitanțierul din mână. Întorc capul spre zidul din spate unde nu mai aveam nimic de văzut, ca să se aplece nejenată să-l ridice
O CAFEA BUNĂ, CAP.13 de ION UNTARU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361901_a_363230]
-
o luă înaintea ei, dând vesel din coadă. Pe holul pavat cu marmură albă, câinele alergă întorcând din timp în timp capul și privind-o în ochi pe stăpână, să vadă dacă îl urmează. “Ce vesel este, își spuse fata gânditoare, ce știe el? Este hrănit, îngrijit, spălat, parfumat... ce grijă are? Nici una.”, își spuse ea gânditoare, privindu-l duios. Îi plăcea acest caniș negru care-i fusese credincios și nu-i înșelase niciodată așteptările. Pășind astfel, în urma cățelului, nici nu
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
întorcând din timp în timp capul și privind-o în ochi pe stăpână, să vadă dacă îl urmează. “Ce vesel este, își spuse fata gânditoare, ce știe el? Este hrănit, îngrijit, spălat, parfumat... ce grijă are? Nici una.”, își spuse ea gânditoare, privindu-l duios. Îi plăcea acest caniș negru care-i fusese credincios și nu-i înșelase niciodată așteptările. Pășind astfel, în urma cățelului, nici nu bagă de seamă că telefonul suna... - Alma - sună telefonul! Se auzi de undeva din străfundul coridorului
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
nu ține!” Din curtea interioară o luă spre hala de finite, o ocoli și se uită cu mare băgare de seamă în cabina unei camionete rezemată de peretele sculăriei, apoi începu să se învârtească împrejurul ei nehotărât. Camioneta, rosti meșterul gânditor și prinzând un moment când Păcălici se depărtase spre capătul aleii uitându-se la ceas - acum era sigur că aștepta pe cineva - se cățără fără zgomot pe platformă și așteptă lungit pe burtă. Tocmai la timp ca să vadă prin geam
ŞEDINŢA DE SPIRITISM de ION UNTARU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362019_a_363348]
-
pe zările de vis. Vremea dospește răcoarea între cer și pământ, Iar nervii clipei se golesc de ultimul veșmânt... ................................................................................ Amintirea, ca un arc întins, m-aruncă înapoi -În mare- într-un miez de vară, plutind amândoi... Oprește toamna! Cerui Domnului gânditoare : Să fie iarăși vară și zi de sărbătoare! Referință Bibliografică: OPREȘTE TOAMNA / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1408, Anul IV, 08 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
OPREŞTE TOAMNA de LIA RUSE în ediţia nr. 1408 din 08 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365864_a_367193]
-
fugă individuală. El nu fugea de România sau de vre-un sistem politic din România ... nu știu dacă spune undeva de ce-a fugit. Nu știu dacă el știe de ce-a fugit.” Autorul „confesiunilor” îl cunoștea bine pe marele gânditor, vizitându-l de mai multe ori la Paris, în celebra sa mansardă de la etajul șapte, de pe rue de l'Odeon. Mulți l-au considerat, și-l mai consideară încă, un rebel, un oportunist, un mare ascet sau un neînțeles. Cornel
CIORAN CEL SINGUR... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365859_a_367188]
-
până în 1937, când pleacă la Paris, unde se va stabili pentru restul vietii. Acolo va încerca să se integreze în viața literară schimbându-și limba de comunicare, dar nu și obiceiurile, modul de a gândi sau năravul. Tot filosof, tot gânditor, tot critic, greu de rumegat, nesociabil, singuratic, este „aprochat” de alți români importanți care îi trec cu vederea înstrăinarea și ciudățeniile și caută să îl atragă în domeniul creației literare colective de acolo. Îl găsim, pentru o scurtă perioadă, alături de
CIORAN CEL SINGUR... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365859_a_367188]
-
povețe toți să treacă la spășit... Își făcu astă școala ce-și promise, Dorința cu ardoare și-o stinse, Și-ncepu să predea cu așa emfază Cât de tare poate țipa lumea să vază. Părea și așa de chibzuitor și gânditor, De vorbe frumoase și povețe iubitor, Când punea audiența să citească fraze, Venea-n adăugire din a grăitoarelor colaje. Și când omul mai că nu înțelegea, El pe loc așa de tare se și răstea, Având formula care și lui
POZNAŞ ÎNVĂŢĂTOR-UL ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 928 din 16 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365358_a_366687]
-
cu grijă și, împăturind-o, o puse în coșul de lângă ea, menit să strângă ultimele lucruri necesare pentru călătorie. Diossippe și Burnesha se așezară tăcute la masa reginei și începură să soarbă, în liniște, ceaiul de dimineață. Ambele păreau foarte gânditoare, cu siguranță meditau la drumul pe care îl are de făcut prințesa și la primejdiile care o vor pândi la orice pas, odată ieșită din țara amazoanelor. Din colțul amazoanelor-fruntaș se auzeau râsete, fetele aveau o dispoziție neasemuit de bună
LA DRUM de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365465_a_366794]
-
Jos avem un bar drăguț, dacă vă încântă ideea... -Violeta, te rog, să-mi pregătești un ceai pe la ora nouă! Uite, ai aici pliculețele. Ia-le! Mulțumesc! -Îl îndulcesc? -Nu, așa cum este. După plecarea femeii, Andrei a rămas mult timp gânditor. Avea și el o soră, dar niciodată nu i-ar fi făcut una ca asta, indiferent ce ar fi zis soția împotriva ei, sau cât l-ar fi constrâns, să-i facă rău. Sora, fratele ar trebui să fie la fel de
CĂLATORIE NETERMINATĂ III de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365504_a_366833]
-
de câțiva ani de la ședințele cenaclului literar “Editor”, ca pe o prezență discretă, însoțit tot timpul de aparatul de fotografiat, surprinzând imagini din activitățile membrilor cenaclului. Apoi v-am întâlnit la toate acțiunile desfășurate la nivelul orașului Dorohoi, mereu tăcut, gânditor, cu privirea caldă dar “iscoditoare”, căutând ipostazele cele mai potrivite ... Citește mai mult “Sunt un iscoditor de imagini, de idei, de imposibilități posibile în a da utilitate aparatului de fotografiat. Mereu într-o neliniște continuă, de a surprinde imaginea nouă
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
de câțiva ani de la ședințele cenaclului literar “Editor”, ca pe o prezență discretă, însoțit tot timpul de aparatul de fotografiat, surprinzând imagini din activitățile membrilor cenaclului. Apoi v-am întâlnit la toate acțiunile desfășurate la nivelul orașului Dorohoi, mereu tăcut, gânditor, cu privirea caldă dar “iscoditoare”, căutând ipostazele cele mai potrivite ... XV. ENCEFALOGRAMĂ, de Ana Maria Gîbu , publicat în Ediția nr. 844 din 23 aprilie 2013. ajută-mă să cad în neunde (unii abia așteaptă întâmplarea) măcar o dată să-mi privești
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
ieșit și m-am plimbat neliniștit pe frumoasle alei ale Patriarhiei, Țineam în mână ziarul TELEGRAFUL ROMÂN, nr. 29-30/1981, apărut la Sibiu, în care, la paginile 2-4, publicasem un lung articol-necrolog despre dispariția lui Sterie Diamandi. Mergeam agale și gânditor, cănd, deodată, în fața mea apare însuși patriarhul Justin, îmbrăcat în alb, care m-a privit mirat. L-am salutat cu o plecăciune, i-am sărutat mâna și înainte de a-i explica ceva i-am întins revista desfăcută exact la pagina
AM AVUT NOROCUL SĂ-L CUNOSC PE CEL MAI MARE CRISTOLOG ROMÂN: STERIE DIAMANDI de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364758_a_366087]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > DOMNUL PROFESOR Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 958 din 15 august 2013 Toate Articolele Autorului DOMNUL PROFESOR Cronica! Domnul profesor fumează. Dacă ar gândi, am spune că fumează gânditor. Dar nu! Fumează și privește în gol. Fumul țigării răspândește senzația olfactivă dată de arderea unor ciorapi de infanterist întors de la manevre. Oamenii din jur adulmecă surprinși, crezând că domnul profesor a trecut la canabis, deși văd pe masă pachetul
DOMNUL PROFESOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366468_a_367797]