1,318 matches
-
îndărăt, ca să pună mâna pe bani. Dar Petre n-avea curaj, iar după discuția cu conu Costache hotărârea lui fu luată și comunicată ca definitivă femeii: — Tre’ să scab de bacostea asta. Da nu știu un’ să-l arunc. În gârlă? Într-un lac? În bădure? În șanț? Duminică inspectase puțin locurile cu apă și poate, dacă l-ar fi avut la el, l-ar fi aruncat. Îi era teamă „să nu blutească“. Îi era teamă să nu fie văzut. Deja
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
stâncă? Chiar la noi în bătătură I-a crescut și lui o gură Atâtica doar de mare Și frumos mirositoare. Hojma-i turuie gurița, Că și-a prăpădit rochița. Fudulă-i nevoie mare, La găini nici nu privește; Ea spre gârlă când pășește, Talpa i se face floare. Haida-de și haida-hai! Ce reproșuri poți să-i spui? Mândru-i că din coada lui Gospodinele fac ceai. Nici nu ară, nici nu sapă, Dar are și ea o ceapă. Când a rătăcit
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Mihai Viteazul” Boldești-Scăeni - Prahova profesor coordonator Albu Elena Mi-e dor... Mi-e dor, mi-e dor Să stau sub geamul casei părintești, Cufundată-n cartea cu povești. Mi-e dor să merg vacanțele la țară Să mă scald în gârlă iară, Doar atât, pentru o vară. Of, ce dor îmi e de basme, Și de zumzet de copii. Și, când văd că timpul trece, Mă cuprinde un dor rece Să prind gâze-n insectar, Să mă joc șotronul pe trotuar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu părinți, Cu prieteni și bunici. Jocul de-a copilăria Și mă visez adesea, Sub geamul casei părintești, Cufundată adesea În cartea plină de povești. Și doar atât, pentru o vară, Să plec vacanțele la țară. Să mă scufund în gârlă iară, Dar doar atât, pentru o vară. Să prind gâze-n insectar, Să mă simt copilă iar, Să joc șotronul pe trotuar, Of, de-aș fi copilă iar! Joc de seară Peste drum în fapt de seară Larmă mare e
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
niște bădărani, asta e tot. Dar, pînă la urmă, tu hotărăști. Pentru Christian, lucrurile erau deja hotărîte. Dacă acest Patrick Ryan izbutea s-o facă pe soră-sa să zîmbească, era bine-venit, fie că era sau nu insular. Berea curgea gîrlă de cîteva ceasuri cînd sosi scriitorul. Dădu roată cu privirea peste sala unde tăiai fumul cu cuțitul, văzu mica orchestră improvizată, tava plină de halbe de bere care părea că se mișcă singură pe deasupra capetelor și zîmbi văzînd-o pe Anne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
zâmbind protocolar (deși gândul că omul din fața ta ți-ar putea sufla locul era omniprezent și chinuitor), ele două se simțeau într-adevăr bine, fără a se preface. Bancurile pe care și le-au spus și amintirile care au curs gârlă au cimentat prietenia ce se năștea. - O știi pe aia cu iepurașul verde? a întrebat Elena. Vine iepurașul într-o zi la farmacie... Și Ioana (deși cunoștea bancul) a râs, fiindcă Elena povestea tare frumos, și la sfârșit, când i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
bă, păzea buzunarele! Glasurile se pierdeau în larma tocmelilor și codoșul ocolea pe departe. Sandu-Mînă-mică, Oacă și Nicu-Piele pipăiau locul. Stăpânul cu Florea trăseseră la hanul Oborului, să nu stea la vedere, că erau cunoscuți. Cel tânăr se uluise. Bani, gârlă. Numai hârtii de cinci sute și o mie, numărate de mâini lacome, fețe încordate și pânditoare, ochi cu priviri scormonitoare și mai ales o veselie iute stârnită. După ce dădură un ocol, bătrânul spuse: - Hai mai într-o parte, să nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ghiontii, dar astea "îl făcuseră om". Îi era drag să povestească cum îl adusese taică-său de la țară și cum îl băgase băiat de prăvălie la jupân. Domnul Vasiliu avea cârciumă mare în gura Lipscanilor la Piața Sfîntu Gheorghe. Mușterii, gârlă. Oameni darnici, cu inimă largă. Nu se uitau la bani. Stăpânul îl tunsese din prima zi, și-l pusese să se spele. Pe vremea aceea avea doisprezece ani și abia învățase să buchisească și să socotească. Picat de la coada vacii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
le bătea vântul. Naie al croitorului și, încolo, de-ăi mici, nebăgați în seamă. Plecau împreună și nu se întorceau până seara. Colindau mahalalele, pe unde nu-i găseai: la capul Filantropiei, la Tarapana, tocmai la șina Constantei, sau la gârlă la Herăstrău, de dădeau la pește. Înainte mergea Oprică, sorbind dintr-uu muc de țigară, scuipând cu sete. Ăilalți, după el, trăgând cu praștiile în vrăbii. Treceau peste grădina oltenilor, săreau gardurile putrede și de acolo tăiau maidanul până la rampa gropii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tăia boșarii cu șișul lui, felii-felii. Ălora mai mici le dădea ce rămînea: coji mușcate până la margini, semințele și fruntea scobită cu bricegele. Acasă tocmai noaptea ajungeau, mai luau câte o palmă, nu se cunoștea, a doua zi erau la gârlă de dimineață. Unii rămâneau fără haine, că veneau sergenții și le strângeau țoalele, trecea vara fără să știe cum, mai cu arșițe, mai cu un joc de-a hoții și vardiștii, era frumos, nu mai uitau... Toamna, în octombrie, i-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
întors. Spiridon -la făcut măr, a vrut să-l târâie înapoi la învățători, n-a fost chip. Băiatului îi plăcea mai mult să hoinărească cu Oprică și cu Petre la șina Constantei. Cum să lași cerul ăla, și vrăbiile, și gârla... Când se apropiau sărbătorile, copiii se pregăteau de colinde. La Ajun, femeile desfătau pernele, și din fețele peticite făceau traiste pentru covrigi. Așa era obiceiul. Zidarii veneau devreme acasă cu litra de tescovină și cu bețe pe care ședeau înșirați
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
uit la ei, mă minunez: uite, bă, că proști mai eram! Frații trăiesc o lună dintr-o gaură. Așa, aveam și noi ponturile noastre. O dată, în tinerețe, cu banda unuia Toropeală, am tăiat o mahala întreagă, la Ciucea, cu topoarele. Gârlă curgea sângele, ucenicule! înotai. Dam în dreapta și-n stânga, sunau capetele ca lemnele. Bogați negustorii! Retezam degetele și trăgeam ghiulurile. Îmi umplusem un buzunar. Numai inele cu piatră verde și roșie aveau, ce vrei, inele de mahări! Și parale, saci
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Nicu-Piele le-a spus unde să se găsească și s-au risipit în toate părțile. La miezul nopții s-au întîlnit într-un gang, sub Hotel Nord. Erau băuți și cu chef de muieri. Cum -lau văzut coardele pe ucenic, gârlă pe el: - Să trăiești, micule, ce mai faci? - Trandafiriile, ce te roșești așa? Hai cu mămica sus, să te-nvețe ea! Paraschiv nu se roșise. Se uita numai chiorâș la ele. - Miorlăitule, n-oi avea daravelă! Ca gâștele erau. Abia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Sandu și Nicu-Piele au terminat repede cu ei. Până să vină sergenții, au plecat cu trăsurile în goană, veseli... Săptămâna brânzei Cine să-i țină minte? Băteau vânturile peste locul sălbatic, veneau zăpezile, duium de omăt, apoi primăverile. Zilele treceau, gârlă. Mai muriseră, se împuținau ăi vechi, veneau alții. Lumea, ca tîrgul! Dar erau frumoase locurile ălor de le îndrăgiseră. Vara da o iarbă înaltă, drumurile se lățeau. Cădeau ploile. Vremea se înăsprea. Timpul căciulii. Lucrătorii aduceau gâște să le îndoape
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se încaieră pentru ciozvârta rămasă. Plecau pe urmă mai departe. Mahalaua creștea spre Filantropia, și-ntr-acolo apucau, pe sub gardurile negre, pe la grădinile oltenilor, pișîndu-le verzele putrezite, apoi se întorceau spre groapă, coborând pe drumul îngust. Se lăsau pe malul gârlei, unul după altul, hămesiți. Gunoierii descărcau sus, pe mal, camioanele, și din fundurile lor se rostogoleau resturi grase. Zăvozii se năpusteau scormonind. Aveau boturile ascuțite și ochii fierbinți de poftă. Nemâncați, ca stăpînii! Albi, roșcați, negri, cu spete mari, urcau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ca veninul. Pungașul ședea aplecat peste lanțul scurt de la mijloc, și ei i se păru o clipă că o să cadă de acolo, lunecând de pe lemnul lustruit. Roata se învîrtea tot mai repede. În urechi avea un vâjâit surd, ca la gârlă, când se scufunda în apă, și auzea răsuflarea scurtă a ibovnicului, care-i ținea cu palmele leagănul îngust. Ucenicul desfăcuse brațele și se arunca dintr-o parte, valvârtej. Scaunul lui trecu pe lângă al starostelui, fierul îndoit de dedesubt se încorda
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
știu eu de unde se trage urâtul ăsta... Sandu zâmbea pe sub mustață. Zise și el într-o doară: - Te-oi fi săturat de bine, nenică... y Mai că trecuse și vara aia fierbinte, arzătoare. Rar cădea cîte-o ploaie. Tpt pe malul gârlei ședeau, la Băneasa, pândind trenurile de marfă pe care le scodoleau noaptea. Într-o sâmbătă au pus mâna sergenții și pe Gheorghe și pe Paraschiv. Plecaseră pe Grivița, să mai miroasă. Salcâmii sălbatici de pe Calea Negustorilor începuseră să se usuce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în mână, să-l oprească. Cizmarul abia adunase pantofii clienților. Ploaia îi furase calapoadele, care pluteau spre rampă. Într-un târziu, ploaia ostenise. Mai bătea rar și rece. Stere privea de pe scările lui de piatră mahalaua înecată toată sub o gârlă galbenă. 322 Apa bătuse și la geamurile pivniței lui. Ieșiseră copiii s-adune cotețele, suiți în albii. Apele scăzuseră. Locul rămăsese dedesubt, negru și moale. Oamenii au sărit, cu mic, cu mare, să dreagă stricăciunile,*Au bocănit până seara. Lui
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
timp al acelei sărbători elementare despre care vorbea Jean Starobinski, precum În Almanah: Proprietarul circului salt mortal ca o reverență CÎte frînghii și În sîngerări orchestra, Echilibristul, din goană, surîde Doamnei din loja 34, Atletul Înaintează cu mușchi ca pietrele gîrlelor. Îmblînzitoarea, de aici, și calul dansează Întrerupt, Interior mă străbate ca un stilet sîngele tău... Doar În cîteva poezii, precum Cloroform sau Sfîrșit, elementele specifice universului spectacular al circului suferă o distorsiune, fiind remodelate Într-o perspectivă de contraste și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de observație arată drumul stelelor și fiecare duce Între degete un termometru ca o ramură de salcie În duminica floriilor mîhnirea e o crinolină de-a lungul zidului paturile sunt ca școlărițe cu părul cearceafurilor despletit glasurile sunt scăzute ca gîrlele În secetă timpul Îmbrăcat În halat alb trece pe lîngă tine... Lăsînd la o parte faptul că intenția „absconsității” e străină autorului lui Ulise, programul său fiind, dimpotrivă, unul al revelării cît mai multor raporturi și analogii posibile Între evenimente
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
posibilă coeziunea dintre părți. Ca poet erotic, Iancu Văcărescu duce mai departe, cu elemente noi de decor, mitologia familiei: aceea ridicată pe un imens suspin. Dragostea e un „magnet dulce”, un „foc greu” În piept, o tovărășie plăcută și o gîrlă de suspinuri pe care poetul, fire comodă, le vrea cît mai ușoare („suspinuri, fiți mai ușori”). Simbolul jelaniei În iubire devine, acum, filomela, iar cadrul ei de desfășurare este crîngul, pajiștea În ambianță nocturnă. Apare și plăcerea În suferință: „Ș-
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
al poetului, acela din Păstorul Întristat și Înserare: „trista vale”, pierdută la un capăt Într-o cîmpie plină de iarbă, străjuită la celălalt de vîrful unui munte. CÎmpia este Încoronată de o „dumbravă deasă”, iar valea este străbătută de o gîrlă șerpuitoare. În peisaj intră și fîlomila ce cîntă cu „multă Întristăciune” În stuf, zefirul care ascultă cu plăcere, luna („vremelnica stăpînă”), glasul Îndepărtat al păstoriței etc. Este spațiul romantic (preromantic) cunoscut, intimizat și, Într-o oarecare măsură, convenționalizat de imagini
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
fiu? Ah, comit, comit!” Filontila este și pentru Pann un simbol al suferinței erotice. crîngul un loc de retragere și jeluire. „Preajalnicul” poet introduce judecata estetică: „Trist, filomilo, și frumos Tu cînți cu daruri multe ............................................. Intimă rupi de om simțitor GÎrlă pornești de lacrimi CÎnd spui cîntînd cu mare dor Tristele uite patimi...” Milostivirea lui Conachi devine fîlotimie la Pann. Femeia să aibă, dar, filotimie față de bărbatul Înlăcrămat. Să fie și credincioasă, numai astfel Îndrăgostitul va trece la jertfă. Sacrificiul, vasalitatea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu amplitudini termice mari, pozitive și negative, în funcție de anotimp, cu precipitații, în general, reduse.Totuși, din punct de vedere hidrografic, întreg teritoriul aparține de bazinul inferior al Bârladului și al Siretului, cu pâraiele Corozelului și Bârloviței, plus o mulțime de gârle, în prezent secate, dar care se constituiau în vechime în resurse abundente de apă, uneori mai mult decât era necesar. Solul este din categoria cernoziomurilor, propice unor culturi diverse de plante, cu foarte bun randament. Datorită acestor condiții naturale, o
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
ele, ce merg până aproape de identitate în privința structurilor teritoriale interne, cum sunt: -vetrele de sat înșirate pe cursul Bârladului ca monedele în salbă; -aceleași ape ca sursă de folosință pentru vaduri de mori și de poduri, Bârladul și Siretul, precum și gârlele aferente lor, Bârlovița, Dimaciul, Ruginosul, toate folosite vara ca adăpători pentru vite; -aceleași zone folosite ca loc de țarină pentru semănături, grădini, vii și livezi; -aceleași limite zonale acoperite cu păduri, fânețe, imașuri, mlăjet etc., implicit interese și preocupări comune
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]