780 matches
-
așa că sticlele ne așteptau În frapiere mari, cu gheață. Apoi tata lua meniul - un carton mare, pe care erau trecute cele mai gustoase mîncăruri - se Încrunta, Îl privea cu seriozitate, Își dregea glasul și-i spunea părintelui Dolan: — Ce poftește gîtlejul tău pontifical, Dan? În seara aceea, ne-am dus după spectacol la White, iar cei doi preoți ne așteptau deja cînd am ajuns. Puțin mai tîrziu a intrat domnul Gates - e Încă În viață, dar a cam Îmbătrînit, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o clipă, capul și umerii i-ar fi ieșit printre ei, dar el urlă: — închide! Mușcă și închide! întunericul se închise deasupra lui și, cu o ciocnire, căzu. Dar nu prea departe. Cavitatea din josul gurii se îngusta într-un gîtlej în care luneca izbindu-se de pereți cu o viteză descrescătoare, pentru că hainele și brațul înghimpat i se agățau de margini. Pereții se strîngeau și se lărgeau, încălzindu-se cînd se strîngeau și răcindu-se cînd se lărgeau, iar coborîrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pînă aici e pe partea cealaltă. Numa’ adastă acolo o clipă. Fața se retrase și Thaw văzu peste margine ceva negru și încovoiat la capăt care aluneca spre el. Era mînerul unei umbrele. înghițindu-și teama care-i aluneca prin gîtlej, Thaw îl prinse cu mîna stîngă și trase. Rămase neclintit. își puse degetul mare ieșit din sanda pe o ridicătură din stîncă, strînse mînerul mai tare, se împinse spre margine și reuși să-și întindă un braț peste ea. Pastorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
scosese nimic și nu se simțea mai bine, și faptul că ea stătea acolo trează, martoră a durerilor din pieptul lui îl făcea să le suporte și mai greu. încercă să stea cît putu de nemișcat, reținîndu-și micile noduri în gîtlej pînă cînd tăcerea din patul celălalt îl făcu să creadă că a adormit, dar imediat ce tuși, pe furiș, scîrțîitul patului îl convinse că mama era trează și asculta. Brusc se ridică și rîse pe întuneric. Se gîndise la cheie, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îi văzu creierul, în secțiune, alb-roz și plisat ca dosul unei ciuperci. Pisoiul căscă, deschizîndu-și jumătate de gură și prelingîndu-și limba peste dinții albi și ascuțiți ca niște ace. Thaw îi văzu limba pînă la rădăcină, în canalul îngust al gîtlejului. Mișcă buzele, scoțînd niște cuvinte nedeslușite despre teroarea lui. Degetele se strînseră peste metalul rece al cheii. Strîngînd-o pentru a se liniști, ieși în stradă. Aerul era cald, iar cerul negru ca smoala. în mijloc, o planetă roșie emana inele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stâncoasă care începea brusc la periferia metropolei moarte. Corl se uita la ființele bipede care ieșiseră din navă și stăteau acum în grupuri mici la poalele unei scări rulante, coborâte printr-o poartă puternic luminată. Simți că i se usucă gâtlejul de foame și că i se întuneca mintea din pricina dorinței aprige de a se năpusti asupra acestor făpturi fragile, dar bogate în id. Amintiri cețoase îi stăviliră elanul care-i electriza mușchii. Amintirile astea îi vorbeau despre trecutul îndepărtat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
desprindă de planeta lor. După ce trecu printr-o sală mare, Corl se pomeni pe un alt coridor, în fața ușii primului dintre dormitoare. Ușa era încuiata cu un mecanism electric, dar izbuti s-o deschidă fără zgomot. Repezindu-se înăuntru, sfâșie gâtlejul omului care dormea în pat. Capul acestuia începu să se zbată, dar trupul tresări o dată și înțepeni. Deși amețit de efluviile idului, Corl se sili să-și vadă de drum. Șapte dormitoare - șapte victime. Apoi se întoarse, fără zgomot, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
fără șovăire: așa cum se și așteptase, toți îl luară drept un asistent al doctorului. Când ajunseră în fața lui Morton, Eggert îi spuse: - V-am auzit, domnule director, și vă pot asigura de pe acum că ipoteza unei demente spațiale este exclusă. Gâtlejurile victimelor au fost zdrobite de o forță egală cu aceea a zece oameni. Și n-au avut nici măcar răgazul să strige. Doctorul tăcu o clipă, apoi întrebă: - Ce-i cu motanul nostru, domnule director? - Motanul e în cușca lui, doctore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ușa acestuia ieși un bărbat între două vârste în uniformă de căpitan. Se uită urât la Cayle: - Colonelului nu-i plac tinerii, zise el, și apoi adăugă destul de țâfnos: "Cine ești?" Începutul nu părea deloc promițător și Cayle simți până în gâtlej cum îi crește încăpățânarea. Dar lunga experiență pe care o acumulase sfidându-și tatăl îl ajută să se adreseze cu un glas calm: - L-am întâlnit ieri pe domnul colonel Medlon în avionul care venea înspre Orașul imperial și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
se putea întoarce și fiindcă știa că nu va mai fi la fel cum fusese. Ultima lui călătorie cu maică-sa fusese un drum parcă scris în rai: totul se potrivise. Venise și ploaia să stingă deșertul, ca pe un gâtlej însetat. Praful prinsese crustă, vântul se îmblânzise. La șiiți era ziua Sisdah Bedar, când ieșeau din case și umblau ca furnicile. După ploaia de noapte, se făcuse mai cald, iar femeile tinere și copiii se-mbulzeau pe străduțele orașului vechi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
deșert șopârlele. O pace adâncă îi umpluse trupul. Nu făcu niciun gest, îmbăiat în seninătate, și în acea limpezime, coborâtă sub pleoape, auzi prima oară, după lung timp, vocea mult iubită a maică-sii. O emoție nouă îl arse în gâtlej când se strădui să-i răspundă. Îi țâșniră doar lacrimi din ochii închiși, dar nu și puterea să scoată vreun sunet. Omar nu mai plânsese de o sută de ani, nici la moartea bunicului, nici la a maică-sii, nici
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
trecut. ― E un nebun, spune Grand. Rieux, care tocmai îl luase de braț pentru ca să-l facă să meargă mai repede, simțea că funcționarul tremura de enervare. ― Curând nu vor mai fi decât nebuni între zidurile noastre, spune Rieux. Își simțea gâtlejul uscat; era și din pricina oboselii. ― Să bem ceva. În cafeneaua mică în care au intrat și care era luminată de o singură lampă deasupra tejghelei, în aerul încărcat și roșiatic, oamenii vorbeau in șoaptă, fără vreun motiv aparent. La tejghea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
BUNĂ. VORBEA ȘI EL CUM SE PRICEPEA DE MIROSUL DE CATAPLASME DIN VESTIARE, DE TRIBUNELE ÎNȚESATE PÂNĂ LA REFUZ, DE MAIOURILE ÎN CULORI VII PE TERENUL ROȘCAT, DE LĂMÂILE DINTRE REPRIZE SAU DE LIMONADA CARE ÎNȚEAPĂ CU MII DE ACE RĂCORITOARE GÂTLEJURILE USCATE. TARROU NOTEAZĂ DE ALTFEL CĂ ÎN TOT TIMPUL DRUMULUI, PRIN STRĂZILE DESFUNDATE ALE MAHALALEI, JUCĂTORUL NU ÎNCETA SĂ DEA CU PICIORUL ÎN PIETRICELELE PE CARE LE ÎNTÂLNEA. EL ÎNCERCA SĂ LE TRIMITĂ DIRECT ÎN CANALE ȘI CÂND REUȘEA SPUNEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Grand, care stătea aproape lipit de o vitrină plină cu jucării de lemn lucrate grosolan. Pe chipul bătrânului funcționar curgeau, fără întrerupere, lacrimi. Și aceste lacrimi l-au răscolit pe Rieux pentru că le înțelegea și le simțea și el în gâtlej. Își amintea și el de logodna nefericitului, care avusese loc dinaintea unei prăvălii de Crăciun, și de Jeanne, aplecată spre el, ca să-i spună că e bucuroasă. Din adâncul anilor îndepărtați, în chiar inima acestei nebunii, glasul tineresc al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în sus. — Nu te enerva, Gloria, spuse domnișoara Trixie, legănându-se înainte și îndărăt pe vine. Apoi căzu peste Ignatius, aruncându-l din nou pe spate. Marginea cozorocului ei de celuloid îl lovi în beregată. — Uuf, gâlgâi ceva în adâncul gâtlejului lui Ignatius. Braah! — Gloria, rosti suflând greu domnișoara Trixie. Privi obrazul bucălat care se afla imediat dedesubtul ei. Gomez, cheamă un doctor. — Domnișoară Trixie, ridică-te de pe domnul Reilly, șuieră șeful de birou, stând încă pe vine alături de cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
albă ca porțelanul și o claie de păr negru și creț. — Unde e unchiul meu? a Întrebat Yervant. — Stăpânul Levon a plecat, a spus Riza Selim cu o voce strangulată pe care cu greu reușea s-o scoată afară din gâtlej. Au venit soldații și l-au luat cu ei În după-amiaza asta. De Îndată ce a rostit aceste cuvinte de rău augur, Riza Selim a dat drumul lacrimilor pe care și le reținea. Băiatul era orfan și unchiul Levon Îi fusese ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
tradițiilor culturale. Bârne înnegrite de vreme, șemineu rustic, potcoave, jilțuri de stejar și o podea înclinată, din piatră. Singura diferență dintre Cathedral Arms și majoritatea cârciumilor consta în faptul că aceasta era cu adevărat veche și că aici își udaseră gâtlejul tăietori în piatră, cărăuși și negustori de grâne încă din Evul Mediu. Gurile rele spuneau că nici instalația sanitară nu se schimbase prea mult de-atunci. Singura diferență dintre mușteriii de-atunci și cei de-acum era că, în loc să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
numai cum mi se topește printre dinți, cu tot cu hârtie, apoi mi-au dat drumul, am căzut pe jos, am vrut să scuip din nou, dar nu mai aveam nimic în gură, doar gustul amar de tutun, mi s-a strâns gâtlejul dar nici de-al dracu’ n-am vrut să plâng, am strigat la ei, că pentru asta o să vă omoare taică-miu în bătaie, dar muncitorii rânjeau în continuare, apoi ăla cărui ălălalt îi zicea Traian a spus că o s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
l-am salutat și eu, până la fund, mi-a zis bunicul, dând pe gât tot vinul din pahar, am dus și eu paharul la gură și am început să beau, am crezut c-o să fie amar și-o să-mi ardă gâtlejul, dar nu m-a ars, era doar foarte acru și avea gust de carne de vită, și nici amar nu era, așa c-am putut să-l beau, iar când mi-am pus paharul jos, nu mai rămăsese în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că lui îi spusese taică-su că se mai uită cei de la colectivă cu binoclul la postul de observație, să prindă braconieri, în timp ce vorbea, am văzut că e palid de frică, soarele ardea așa de puternic, că mi se uscase gâtlejul, abia mai puteam să zic ceva, și atunci am scuipat pe jos saliva neagră și amară din gură, gândindu-mă la baioneta lui Prodan, și i-am spus lui Puiu că m-am săturat, dacă-i atât de căcat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
aveam încă în gură un iz de pălincă, dar uitându-mă la flacăra albastră care pâlpâia, până la urmă mi-am ridicat borcanul, și am gustat din spirtul cenușiu, avea un gust de fum lichid, la început mi-a zgârâiat, rece, gâtlejul, pe urmă a început să mă ardă, de m-a apucat tusea, au început și ceilalți să tușească, singur caporalul și-a golit borcanul, așezându-l apoi pe masă și spunând că tare-i mai plăcuse lui taică-su spirtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lîngă un tumulus celtic Înălțat În apropiere, și nu se mai clinti din loc. Liniștea se Înstăpîni iarăși. Tulburată doar de zgomotul talazurilor care se spărgeau de recifele din golful Jefuitorilor de corăbii, la douăzeci de metri mai jos. * * * Cu gîtlejul năpădit de apă sărată, Începu să se sufoce și se simți trasă la fund de un curent violent. Rezistă, dădu din picioare În apa mării, zgîrie cu unghiile stînca pentru a urca spre suprafață, insensibilă la muchiile ascuțite care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Înfioră de fericire. Ea strânse buzele și Încet, foarte Încet, i-l luă În gură. El Închise ochii, străbătut de fiori de extaz. Vuietul submarin era extrem de liniștitor. Când buzele ei Îi atinseră rădăcina sexului, Începu să-i simtă mișcările gâtlejului. Valurile de plăcere se amplificară În trupul lui, se simțea legănat de vârtejurile submarine, apoi brusc i se făcu foarte cald. Ea Își contracta ușor pereții gâtlejului, toată seva lui năvăli dintr-odată În sex. Ejaculă cu un urlet; niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
liniștitor. Când buzele ei Îi atinseră rădăcina sexului, Începu să-i simtă mișcările gâtlejului. Valurile de plăcere se amplificară În trupul lui, se simțea legănat de vârtejurile submarine, apoi brusc i se făcu foarte cald. Ea Își contracta ușor pereții gâtlejului, toată seva lui năvăli dintr-odată În sex. Ejaculă cu un urlet; niciodată nu mai simțise atâta plăcere. 7 CONVERSAȚIE DE RULOTĂ Rulota Christianei era la vreo cincizeci de metri de cortul lui. Intrând, ea aprinse lumina, scoase o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
mic și Înghesuit, pe care proprietarul ni-l descrisese, cînd am Închiriat apartamentul, drept „terasă spațioasă“ și ne așezăm pe bucățica cu soare, bînd schnappsul pe care Lissy l-a luat anul trecut de la duty free. Fiecare Înghițitură Îmi arde gîtlejul În mod absolut insuportabil, dar cinci secunde mai tîrziu, Îmi trimite o căldură blîndă și calmantă prin tot corpul. — Trebuia să-mi dau seama, zic, cu ochii În pahar. Trebuia să mă gîndesc că un milionar important ca el n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]