1,263 matches
-
poeți tineri și mai puțini tineri excepțional înzestrați, trăindu-și și scriindu-și poezia cu pasiune și discreție, așteptând cu încredere dar și cu neliniște apariția primului volum. Cred cu toată convingerea, că în prea multe cazuri, cei “descurcăreți” și gălăgioși o iau înaintea celor mai buni, mai profunzi. Mai cred că Angela Nache ... Citește mai mult Mihai Sin:Brasovul literar si artistic -1981ANGELA NACHEGândindu-mă ce aș putea scrie despre poezia Angelei Nache (calde și frumoase cuvinte de apreciere pe care
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
poeți tineri și mai puțini tineri excepțional înzestrați, trăindu-și și scriindu-și poezia cu pasiune și discreție, așteptând cu încredere dar și cu neliniște apariția primului volum. Cred cu toată convingerea, că în prea multe cazuri, cei “descurcăreți” și gălăgioși o iau înaintea celor mai buni, mai profunzi. Mai cred că Angela Nache ... XVI. ROMÂNIA LITERARĂ LAURENȚIU ULICI. PRIMA VERBA. DIFERENȚE, de Aurel Avram Stănescu, publicat în Ediția nr. 341 din 07 decembrie 2011. PRIMA VERBA. DIFERENȚE Angela Nache: Miraculum
AUREL AVRAM STĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/372758_a_374087]
-
capul dat pe spate, ciocul ridicat și coada țeapănă, aminteau ușor de poziția lui Mihai Man când intrase prima dată în fermă. Directorul refuză cadoul, dar nu avu nimic împotrivă ca pasărea să împodobească peretele din fața biroului său, spre entuziasmul gălăgios al celor patru studenți care își petreceau mare parte din timp redactându-și lucrările la masa lungă de protocol. Raluca Radu - anul trei, făcuse o remarcă interesantă la un moment dat: - Știați că pe dealurile din spatele grajdurilor trăiesc fazani? Uneori
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
giorno, au dirijat tirul militarilor care au mitraliat și au incendiat Bibliotecă Universitară. Cum de nu i-a pălit și pe ei vreun glonț rătăcit? Poate așa tăceau... că de, „tăcerea e de aur”, nu? Așa au tăcut, mai tarziu gălăgiosul Dan Iosif și alți măruntei incomozi. Nu știu câți revoluționari au fost în 1989, fie ei și de catifea. Nu au fost eroi, doar victime și profitori autohtoni sau din afara țării, spectatori fiind milioanele de români cinstiți și naivi sau populația planetei
DUPA DOUAZECI DE ANI de ION MĂLDĂRESCU în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344855_a_346184]
-
pot aceștia să slujească la „doi stăpâni”, adică reprezentau statul, dar și societatea civilă. Ori cum puteau ei oare a fi echidistanți în materialele pe care le semnau? Dar asta nu e tot. Zeloși cum se dădeau, luau exemplul politicienilor gălăgioși (respectiv neeficienți) și hărțuiau chiar și colegii pe motive politice. Și te trezeai că ești învăluit din toate părțile, ba din punct de vedere politic, ba social, ba religios și nimeni nu înțelegea, cui profită vacarmul acesta din societate? Cuiva
ÎN SLUJBA CUI ESTE JURNALISTUL? de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2 din 02 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345012_a_346341]
-
ușor din cauza bătăturii din talpa piciorului stâng ce-l sâcâie de ceva vreme. O salută mecanic pe Margareta lu’ Fâșneață, care se chinuiește să bage-n curte o gâscă greoaie și crăcănată, însoțită de vreo zece - doisprezece boboci dolofani și gălăgioși, ce ciuguliseră până atunci iarba măruntă de pe marginea șanțului. De pe o scară de lemn sprijinită de peretele casei, Mihai Fâșneață însuși - care se străduia, pare-se, să regleze o antenă parabolică, fixată aproape de streașină - ridică mâna în semn de salut
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
Poemul acesta frumos pe care l-am încercat în tinerețe, acum devine realitate. „Florența... Cimitirul... Dante... Beatrice... Sarcofagul de marmoră al Beatricei... Dante coboară ușor culmea dealului privind, visător, panorama îndepărtată a orașului... Se întâlnește cu un grup de copii gălăgioși și se îndreaptă spre mormântul Beatricei, îngenunche în fața lui, Veronica parcă-l zărea printre pleoape... Adormise, gândurile ei devin vise... Ea, moartă la Florența în acel frumos sarcofag de marmoră albă. Dar era o moartă vie căci îl vedea pe
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 7-8) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347891_a_349220]
-
afuma un roi de albine într-o pădure tropicală, pentru a i se putea lua mai ușor mierea. Ce zumzet, ce zbor dezorientat urma; parcă înnebuneau albinele... Între timp, trenul încetinise și în scurt timp se opri la peron. Valul gălăgios de călători adunat deja pe culoar se rupse în două, scurgându-se spre ieșiri. Curând, peste vagonul pe jumătate golit, se așternu liniștea. Își privi ceasul. Mai avea puțin până la destinație. Referință Bibliografică: Flash / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
de kilometri unul de celălalt. Stelian era din Drăgănești, o localitate la vreo opt kilometri de Tecuci. În zona Tecuci-ului se stabilise mulți țigani, așa că nu a fost impresionat când, din Medgidia, holul vagonului a fost invadat de persoane gălăgioase și murdare, aflate în tranzit spre vagoanele de clasa a II-a. Pentru câteva momente viața din tren s-a mai animat un pic. Era gălăgie. Se tot strigau în graiul lor unul pe celălalt, până s-au liniștit și
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
și reconsiderând într-o nouă lumină tot ceea ce crezuse până atunci că știe despre bunicul. Și încet, încet, începea să înțeleagă că tăcerile bunicului privite de ea până atunci, doar ca apărări ale unei ființe slabe - așa ca ea - în fața gălăgioasei și capricioasei bunici, nu erau decât o acceptarea plină de înțelegere și iubire a slăbiciunilor ei. Pentru prima dată, Ana se întâlnea cu iubirea matură, iubirea adevărată, care nu cerea nimic pentru sine. Și de atunci, privirile ei îi urmăreau
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
este timpul renașterii. Pe un fir de iarbă, clătinându-se încet și firavă, se deplasează o gâză. La fereastra unei clădiri se apleacă o față luminată de frumusețea albei fețe și-a negrului său păr, strigănd un nume. Un grup gălăgios de pitici cu mici săculeți în spate, minunății în zâmbet și culoare, se agită în jurul unui minuscul cățel. Un prichidel cu căciula șui se agață de un copăcel și îl scutură, strigând: - De ce nu înflorești tu, primăvară? În fața magazinului de pe
APRHODI`TE TE AŞTEPT! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346501_a_347830]
-
Capitolul IV / 4 CU CĂRȚILE PE FAȚĂ Trecuse cu puțin de miezul nopții când Fănel și Anca au ieșit din restaurant, la mai puțin de zece minute de la plecarea gălăgioasă a celorlalte două cupluri. Ușor amețit, mai mult de gândurile și planurile ce-l frământau decât de băutură, el avea mersul nesigur. Nu consumase cot la cot cu ceilalți doi bărbați, dar părea a fi epuizat. Iar atenționarea șefului său
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
din școli, excluderea religiei dintre disciplinele studiate în „trunchiul comun” din școli etc. Deși lezează dreptul majorității, câștigă teren datorită nepăsării generalizate a societății - o altă caracteristică a postmodernității (lehamitea față de tot, toți și toate). Extremele (și extremismele) sunt promovate gălăgios. Interesant este faptul că toate aceste grupuri minoritare se declară, cu nonșalanță, victime ale intoleranței și discriminării. Prin acest procedeu, încearcă să sensibilizeze opinia publică deja anesteziată, mizând tocmai pe această apatie generalizată a majorității. Relativismul moral care guvernează în
BISERICA ORTODOXĂ ÎN FAŢA PROVOCĂRILOR LUMII CONTEMPORANE ŞI ROLUL EI SOCIAL – FILANTROPIC ÎN SOCIETATEA POSTMODERNĂ, SECULARIZATĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348223_a_349552]
-
un anonimat durabil, din care mai ies anumite grupuri care și-au creat aura „elitismului” fiindcă, bunăoară, l-au susținut politic și ideologic pe un politician viclean, supra¬dimensionat, atâta vreme cât s-au înfruptat binișor, în tăcere, din fondurile ICR, deveniți gălăgioși acum că sunt „persecutați” și nerecunoscuți ca vedete la o manifestare a cărții de la Paris, preferat în locul lor fiind Nicolae Breban, cu adevărat unul dintre cei mai mari scriitori români și europeni, dacă îl comparăm cu firavul eseism și textualism
„REVELAŢII” ŞI FRONDĂ de THEODOR CODREANU în ediţia nr. 936 din 24 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345505_a_346834]
-
îi vine să danseze. De undeva din apropiere se aude o muzică discretă. Poate e doar cântecul iernii sau glasul celui care o strigă în gând...” Vino iubito vino / și-apoi nu mai pleca”. În fața hotelului un grup de tineri gălăgioși vorbesc tare, fumează, glumesc. Dana le zîmbește. Intră pe ușa rotativă în holul elegant. Caută cu privirea recepția. Obrajii i s-ai îmbujorat din cauza gerului dar și a emoției. “Caut pe cineva cu numele CN.”” Aaaa, tov colonel vă așteptă
INFIDELITATE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377806_a_379135]
-
ne-a însoțit și Margareta-Ana Kruch. Într-un părculeț oarecare, împreună cu nedespărțitul meu prieten Orest și alți câțiva din gașca lui Oșorhan, eminent profesor de chimie și fizică, inginer chimist la bază, care ne considera ,,băieții lui”, ne amuzam, destul de gălăgios, ca să mai ascundem din emoțiile care ne stăpâneau. Pe o bancă singuratică, retrasă vreau să spun, colega noastră de la Oltea răsfoia de zor un caiet cu notițe. Cum stătea cu nasul în caiet, nu i-am putut desluși chipul și
BORIS DAVID (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377812_a_379141]
-
programului. Viteza cu care se muncea determina ... XXIX. ÎN OGRADA BUNICILOR, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2181 din 20 decembrie 2016. Sub teiul uriaș ce își revărsa generos umbra și parfumul ceresc peste curtea casei bunicilor, patru prichindei gălăgioși își revendicau cu tărie și temperament castronul de lut înflorat, plin ochi cu plăcinte moi și pufoase de dovleac, abia scoase din cuptor de bunica. Trei fetițe și un băiețel cam de aceeași vârstă aproximativ, zburdaseră curioși și nerăbdători în jurul
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
ochii aprinși, femeia încropi în grabă o plăcintă aromată și gustoasă, pe care o rumeni cu pricepere în cuptorul fermecat. Citește mai mult Sub teiul uriaș ce își revărsa generos umbra și parfumul ceresc peste curtea casei bunicilor, patru prichindei gălăgioși își revendicau cu tărie și temperament castronul de lut înflorat, plin ochi cu plăcinte moi și pufoase de dovleac, abia scoase din cuptor de bunica. Trei fetițe și un băiețel cam de aceeași vârstă aproximativ, zburdaseră curioși și nerăbdători în jurul
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
nou mai intensă cu fiecare clipă ce trecea sub îndemnul soarelui. Din gospodăriile tuturor, se auziră în curând orătăniile și vitele ce-și pretindeau dreptul la hrana zilnică. În curând porțile se deschiseră pentru a elibera în poiana întinsă, turme gălăgioase și ... Citește mai mult Peste satul încă adormit, zorile își revărsară lumina difuză și șovăielnică cu discreție și grijă. Printre stejarii falnici și neclintiți, soarele își despleti pletele de aur, dezmierdând cu voluptate natura înlăcrimată. Cocoșii își însoțiră strigătele matinale
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
nou mai intensă cu fiecare clipă ce trecea sub îndemnul soarelui. Din gospodăriile tuturor, se auziră în curând orătăniile și vitele ce-și pretindeau dreptul la hrana zilnică. În curând porțile se deschiseră pentru a elibera în poiana întinsă, turme gălăgioase și ... Abonare la articolele scrise de silvia giurgiu
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
larg, profitând de o nouă repriză de îmbrățișări pasionale și sărutări fierbinți, care făceau să ne dea sângele în clocot prin toată făptura. Apoi iar ne alăturam, fără prea multă tragere de inimă, celor din casă, prea mulți și prea gălăgioși, ca oamenii după chef, pentru nerăbdarea noastră. Parcă nu mai venea odată seara, să plece și ei pe la casele lor, iar noi să rămânem singuri cu dorințele și intențiile noastre de iubire și dăruire. Mâinile fine și dornice de dragoste
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376066_a_377395]
-
români din Tulcea și Constanța, fac drumuri în Antarctica dar pe alte nave. Trecem prin vamă, securitate în port - înainte de a urca pe vaporul „Plancius”. La ora patru după amiază e îmbarcarea. Vreo 30-40 de studenți veniți în grup. Bucuroși, gălăgioși... Sunt repartizat la cabina 309. Cabina conține două paturi, noptiere, dulapuri și o măsuță cu un scaun, toaletă și un duș. Colegul de cabină, Zhang Yihao, este chinez din Shanghai, realizator de emisiuni de televiziune, documentare (Reality TV) despre actorii
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (4) – PLECAREA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376542_a_377871]
-
vânzolesc în timpul spectacolului. Își îndreaptă spatele și zâmbește mulțumit, cu privirea ațintită spre instrumentele de percuție înfășurate în beteală. Devine nerăbdător, cu toate că știe că a venit mai repede decât ora anunțată pentru începerea concertului. Lângă el se așează doi flăcăi gălăgioși. Îi privește încruntat, nemulțumit și mustrător. - Ăsta vine în țară numai de Crăciun să-și umple desaga și apoi pleacă bine mersi în străinătate, spune unul dintre ei. Nenea Duca ar vrea să îi spună că nu merită privilegiul de
FANUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376698_a_378027]
-
Nu sunt pline, Cristinuța, sunt puse acolo ca să fie pomul mai frumos. Cu ochișorii triști, copila dădu roată de câteva ori ornamentelor din jurul bradului, sub privirile răbdătoare ale femeii. Câțiva tineri purtând căciuli de moș, trecură în grabă prin parc, gălăgioși și fistichii, aruncându-și unii altora bomboane de pom, într-un joc neastâmpărat. După plecarea lor, fetița se aplecă și culese de pe jos o bomboană rătăcită. Studie ambalajul roșu de pe care îi zâmbea un îngeraș, îl desfăcu cu grijă și
JUCĂRIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376716_a_378045]
-
de înălțimea lui, două fetițe își plimbau păpușile elegante în cărucioare dantelate și sidefate, alt băiat, cu o pușcă de plastic pe umăr se încruntă la ea, făcând-o să își aplece privirea. Oamenii erau plini de pachete, veseli și gălăgioși. Cristina cântări din ochi sacoșele de la picioarele lor. Prin pânza învechită și decolorată se puteau distinge formele vaselor în care mama aduna mâncarea de la cantina unde lucra ca bucătăreasă. - Mami, crezi că anul acesta Moș Crăciun va găsi drumul spre
JUCĂRIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376716_a_378045]