1,127 matches
-
unei alte religii monoteiste, mai activă în plan militar și politic. Ordinea imperială e înlocuită cu o alta, în care nu mai este loc pentru valorile bizantine, imperiul restrângându-și treptat teritoriul la orașul-stat Constantinopol. Spre deosebire de Italia ostrogotă, Spania vizigotă, Galia francă unde au continuat să funcționeze o parte din instituțiile romane, cărora li s-au suprapus instituțiile germanice ale cuceritorilor , în spațiul nord-dunărean aceiași germanici nu s-au putut fixa în absența fie și a rudimentelor de putere romană și
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
nimic la sudarea teritorială și politică a românilor, decât foarte târziu, prin secolele XII - XIII, în special prin contribuția turcilor vechi, cumanii, dar și aceasta este o problemă discutabilă . Deosebirile și particularitățile de dezvoltare între apusul și estul Europei, între Galia - Franța și Romania Orientală, din care a rămas România de astăzi și câteva fragmente de latinitate la sudul Dunării, le putem percepe la valoarea lor reală, dacă ne aplecăm cu privirea, fie și fugitiv, asupra unei lucrări valoroase, apărută nu
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
lui C. Diculescu (Die Gepiden, Leipzig, 1922 ), opinie reprimată de autoritatea lui N. Iorga , că lumea daco-romană a fost dominată inițial, până la venirea hunilor, dar și după această dată (376), tot de germanici. Sub raport etnic, al dominatorilor, atât în Galia cât și în Dacia avem același element germanic, chiar dacă unii sunt germanici de apus și cei de la noi germani de răsărit. Acești germani de est sunt suficient de bine cunoscuți din scrierile antice (Ammianus Marcellinus, Iordanes) ca vizigoți, dar și
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
de la care avem numele Iașilor și roxolanii din vestul Daciei, aliați ai marcomanilor germanici în războaiele din 165- 175 și 177-180, din timpul împăratului filosof Marc Aurelius), putem afirma că sinteza devenirii inițiale a românilor, a avut, ca și în Galia, o componentă germanică, de la care trebuie să fi luat mai mult decât termenul xenopolian de „hoț” (goți), la care s-ar putea adă uga și alți termeni, poate chiar cneaz, holm și mulți alții, care, în prezent, sunt considerați termeni
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
românesc prezintă mai mult asemănări cu spațiul germanic, și mai puțin deosebiri, care se vor accentua după integrarea germanilor rămași între Rhin și Elba, în Imperiul Carolingian, când a avut loc și creștinarea lor. Și în Germania ca și în Galia, în perioade diferite, locul puterii de stat a fost luat de episcopi și călugări, care au avut curajul, tăria și cunoștințele necesare pentru a se substitui statului. Dimpotrivă, la noi, „biserica răsăritului a urmat cuminte instituțiile statului”, și chiar și
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
42, 43, 109, 121, 123, 126 Emandi, I. Emil, 153, 165, 166 Eudochia, 109 217 Eutychius, 46, 47 F Ferrara, 204 Filip Arabul, 38 Filitti, C.I., 181 Firuz Beg, 139 Flavius Iosephus, 28 Franța, 82, 85, 86, 95, 127 G Galia francă, 80 Galienus, 128 Gardizi, 66 Gebalié, 47, 48, 49, 51 Gebeleizis, 24, 26 Gengis- Han, 60, 62, 63, 64, 72, 74, 75, 87, 92, 97, 121, 123 Gepidia, 36, 83, 155 Germania, 70, 86, 89, 103, 200 Gheorghițoaia, 203
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
să fie actualizat În funcție de circumstanțe. Este curios că, uneori literatura, benzile desenate chiar, creează o istorie emblematică extrem de veridică! Așa se face că galul Asterix prefigurează excepția culturală franceză În lupta sa Împotriva superputerii americane. În diferitele lor călătorii În afara Galiei, la iberi, goți, corsicani, egipteni sau helveți, Asterix și Obelix recunosc Întotdeauna specificitatea și dreptul la diferență al culturilor prin raport cu dominația romană, nu fără a evoca anumite orientări de politică internațională a Franței. Miturile constituie matrice disponibile pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
mod tradițional, bardul era un poet celtic din Antichitate, care se bucură de un statut social privilegiat, drepturile sale fiind ereditare (Myers și Simms, 1985, p. 31). Autorul latin Lucan utilizează termenul pentru a-i desemna pe poeții originari din Galia și din Britania (Preminger, 1993, p. 65). Conform codului medieval Hywel Dda, există trei clase de barzi: responsabilul de cântece sau pencerdd, bardul domestic sau bardd teulu și menestrelul sau cerddor; aceștia corespund categoriilor irlandeze de druid, filid și baird
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
unora, îi pot fi atribuite în mod cert lui Faustus treizeci și unu de omilii, iar după alții, mult mai puține. El este și autorul unui Elogiu închinat lui Honorat, fondatorul mănăstirii de la Lerin. în panorama culturală foarte rafinată a Galiei secolului al V-lea, Faustus se situează la un nivel destul de bun; stilul său este foarte căutat pe plan retoric: una dintre caracteristicile acestuia constă în repetarea frecventă a unor fraze și sentințe proprii pe care autorul le consideră potrivite
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Paulinus care, într-o Epigramma în o sută zece hexametri, scrisă imediat după invazia vandalilor și a alanilor din 407, a satirizat moravurile epocii printr-un dialog între un tînăr cleric, Salmon, și bătrînul călugăr Thesbon. La decăderea morală a Galiei epocii, descrisă în poem cu o insistență critică, se adaugă devastările materiale provocate de invaziile barbare. Nu găsim aici gînduri foarte profunde și nici poezie de calitate, inclusiv pentru că scrierea ne-a parvenit în stadiul de schiță. Fontaine vorbește despre
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cinstea Sfîntului Martin, la cererea lui Perpetuus, episcop de Tours: aceasta trimite la cultul Sfîntului Martin și la poezia lui Paulinus din Périgueux). Deși sărac în conținut, Epistolarul lui Sidonius este bogat în date istorice care pot servi la cunoașterea Galiei din acea vreme, și mai puțin a dezbaterilor ori a problemelor arzătoare ale momentului. Sidonius a aparținut aristocrației galice și a încercat, atît cît a putut, să păstreze un anumit echilibru între lumea tradițională romano-galică și aceea a barbarilor care
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de episcop al importantului oraș Vienne cu grija pentru o poezie rafinată și de un bun nivel artistic. însă, din multe puncte de vedere, Avitus era un literat din secolul al V-lea și nu a apucat să vadă decăderea Galiei în secolul al VI-lea. Originar dintr-o familie de senatori din Vienne, nu foarte departe de Lyon, născut în jurul anului 450, Avitus avusese în propria sa familie exemple de viață religioasă; el însuși, după o aleasă educație literară, a
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
trecut prin foc al țestoasei, sau fulgerarea voastră face să țâșnească dintr-o multiplă beznă lenta mutație a ființei în Logos? Nu, spune copacul. El zice: Nu! În scânteierea trufașei sale frunți. Arborele vieții este un arbore central, stejar în Galia, tei în Germania, frasin în Scandinavia, măslin în Islam, banan în India, seva sa fiind rosa cerească, fructele sale dând nemurire. Kabbala mai vorbește despre un copac al morții, cu frunzele căruia Adam își acoperă goliciunea și în care Zoharul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Tradiția și de aceea Merlin a continuat să tânjească după Avalon. În palatul spiritual, cavalerii primesc viziunea unui nou Ierusalim, Templul influențându-l pe Iulius Cezar element uman de racordare între nordul Africii, Egipt, Palestina, Grecia, Roma etruscă, Penisula iberică, Galia și Britania. Era normal ca în Anglia să vedem germenii inițierilor esoterice contemporane. Acolo ele existau dintotdeauna, transmise ca o taină a sutelor de mii de ani. Esoterismul modern practicat stângaci și superficial este de fapt un exoterism elitist, aparent
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dogmatic la viziunea acestora, printre care și Benjamin Franklin în America. Toți sunt precursorii unei filosofii practice, mai târziu dezvoltată de Mme Blavatsky. 284 Walter M. Abbott (ed.), The Documents of Vatican II 1966. 285 Vincent de Lerins, teolog din Galia secolului cinci, referindu-se la creștinism. 286 Traducere corectă din Noul Testament la care eu ader întru totul. 287 Barbara Thiering, Cartea pe care a scris-o Isus, Editura Elit, 2000. 288 Robert M. Grant, Augustus to Constantine: The Thrust of
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Dumnezeu prin lectură și prin copii ale textelor, inclusiv ale autorilor profani. În secolul al IV-lea, papa Damasus a constituit o bibliotecă la Roma, iar în secolul următor aflăm din scrisorile lui Sidonius Apollinaris că existau biblioteci bogate în Galia. Bibliotecile se înmulțeau și în Orient. În anul 330, împăratul Constantin își muta capitala la Constantinopol; întemeind Academia, el reconstituia un centru de depozitare și de difuzare de texte, asemănător celor care existaseră în Alexandria și Atena. Arsă în anul
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
terminologizare, derivare lexicală etc.); • metafora denumește o noțiune prin analogie, transfer etc. Prin valoarea denominativă, funcțională și informativă metafora specializată reconfirmă statutul de termen. Atribuie un nume unui referent, într-un proces de denominație științifică. În limba francilor stabiliți în Galia se utiliza cuvântul "binda", în limba franceză, bande (germ. binden, en. to bind) cu sensul de "a lega". În terminologia medicală termenul bandă este un construct metaforic format prin analogie și desemnează "o fâșie de țesut în formă de panglică
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Vanadis, zeiță din mitologia scandinavă), toriu (Thor, zeul al războiului în mitologia Nordului); numele locului de proveniență pentru obiect/ materie primă - baionetă, bauxită, galiu, siamez, șampanie - (Bayonne, oraș situat în sud-vestul Frantei; Baux-en-Provence, comuna franceză unde a fost descoperită bauxita; Galia; Siam; Champagne, regiune in Franta), badminton (Badminton, castel în Anglia), angora (Angor/Ankara) etc. Paternul preconceptual zoomorf nu este deosebit de productiv: med. semnul ventuzei; med. sindromul leopard etc. Constructele formate în baza datelor oferite de habitat și a formelor de
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
în perie, med. bloc de ramură etc. Ambii termeni ai metaforei bordură în perie au sensuri diferite față de domeniul medical în care s-a realizat transferul, au izvoare etimologice diferite: bordură (cf. fr. bordure) provine din limba francilor stabiliți în Galia, unde bord era utilizat cu accepțiunea de "margine a vasului", iar perie (cf. sl. perije) este un cuvânt de origine slavă. Imperativul transparenței de sens a unui concept complex revendică utilizarea analogiei duble, având două baze diferite semantic și etimologic
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
vârsta pe care aceștia o aveau<footnote Ibidem, col. 784. footnote>. Lucrarea Sfântului Irineu din care am citat - Adversus haereses - a fost scrisă în jurul anului 180. Cunoștințele sale despre creștinism și răspândirea lui cuprindeau Asia Mică Și Roma, dar Și Galia. În pasajul de mai sus, existent doar în latină, el include infantes, parvuli Și pueri în rândul celor de „toate vârstele omului” pe care a venit Hristos să-i mântuiască, sfințindu-i, aceștia fiind „renăscuți (renascuntur) prin El întru Dumnezeu
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
după cum era el administrat în Roma Și, poate, Și în Asia Mică<<footnote Apologia I, 61, în col. cit., p. 88-90; a se vedea și Kurt Aland, op. cit., p. 54-55. footnote>. Dovezile Sfântului Irineu sunt valabile pentru Roma Și pentru Galia. Kurt Aland menționează în apărarea sa Și referința părintelui apostolic Herma la practica baptismală, care este Și ea asociată Romei, în jurul mijlocului secolului al II-lea, Și ia în considerare prima facie numai receptorii responsabili<footnote Kurt Aland, op. cit., p.
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
vezi David F. Wright, op. cit., p. 10-11). footnote>. Înainte de anul 209, în Roma, Și posibil Și în Africa de Nord, botezul nou-născuților devenise rutină pentru credincioșii profesanți. Sfântul Irineu implică faptul că, în jurul mijlocului secolului al II-lea, nou-născuții erau botezați în Galia de Sud Și probabil în Roma Și Asia Mică. Unele dovezi pot fi cel mai bine interpretate cu referire la botezul copiilor de vârste fragede, dovezi furnizate de Sfântul Ipolit. Numeroase inscripții nu ne permit să determinăm dacă acei copii
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
DICȚIONARUL COMUNISMULUI Autorii și contribuțiile lor GALIA ACKERMAN, istoric. Ziaristă la France International, specialistă în problemele rusești, sovietice și exsovietice, a publicat mai multe lucrări, printre care Politique internationale (Politică internațională). Este autoarea volumului Tchernobyl, retour sur un dîsastre (Cernobîl, privire retrospectivă asupra unui dezastru [Buchet-Chastel, 2006
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
agrava cu fiecare zi care trecea. Invaziile barbarilor în Imperiul Roman erau continue și ultima, cea din 410, fusese cea mai înspăimântătoare, chiar dacă, pe plan politic, cea precedentă, din 408, nu fusese mai puțin gravă pentru că desprinsese din imperiu Spania, Galia și Britania. Numai că, în 410, goții lui Alaric jefuiseră chiar Roma, devastaseră Italia până la strâmtoarea Messina și urcaseră apoi spre Provence. Invazia barbarilor îi constrânsese pe mulți romani, dintre care unii de familie nobilă, să se refugieze în Africa
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
are originea în proiectul divin gratuit și de nepătruns. Și în afara Africii se discuta însă despre doctrina augustiniană a harului care părea foarte nouă (vom vedea în continuare că doctrina predestinării nu a fost întâmpinată favorabil în cercurile culturale din Galia, mai ales în mănăstirile din Marsilia și Lérins. În 428, Augustin a trebuit să răspundă prin scrierea Despre predestinarea sfinților (De praedestinatione sanctorum) lui Prosperus și Ilarie, doi laici din Galia meridională, care îi trimiseseră două scrisori (nn. 225 și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]