11,048 matches
-
spre Ploiești sau se descărcaseră și-o șterpeliseră la casele lor. Tremura și-i curgea întruna nădușala de pe el, i se făcuse frică de atâta liniște...Privi pe ușă, capul lui Praporică era parcă o sperietoare de ciori pusă pe gard, mâna-i căzuse jos pe caldarâm și era plină de moloz, restul corpului parcă intrase în pământ, se amestecase probabil cu pereții dărâmați și se făcuse chisăliță. Apoi își reluă iar gândurile lui frumoase... Auzise de Coasta de Azur, îi
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1433226091.html [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
ciorchini pe ele, înjurau, blestemau, plângeau, ambulanțele cărau la morți, claxonând înnebunite printre mulțime... După acestă alarmă trebuia să apară și țiganu-ăla de Praporică, dar nu va mai apărea, capul lui va rânji ce va mai rânji sus acolo pe gard și adio lume, oare Jeni Marmeladă o fi auzit ? O fi știind ea unde este el acum ? O s-o întâlnească el și-o să-i povestească toată pățania...Mulțumi lui Dumnezeu că scăpă și de data asta de nenorocire și-l
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1433226091.html [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
-se la Dumnezeu că-și spălase sufletul de toate necurățeniile pe care i le adusese acei bani, de toate gândurile rele și de visele prin care trecuse. Când ridică ochii, Praporică tot acolo era, nu-l luase nimeni, sta pe gard agățat ca o brezoaie pusă să sperie ciorile, rânjind la trecătorii grăbiți... Sergentul se așeză pe scaun obosit, își scoase bastista din buzunar, se șterse de nădușală și rămase buimac clipe întregi. Rămăsese așa ca o stană de piatră privind
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1433226091.html [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
o stană de piatră privind spre Cișmigiul înnegrit care de-abia se zărea de praful ridicat în slăvi de bombele căzute peste clădirile din apropiere. Capul lui Praporică stătea ca un trofeu al ignoranței și-al absurdului înfipt în grilajul gardului cu ochii spânzurați pe cerul cenușiu. Se făcuse liniște, parcă tot orașul intrase în pământ...Ce căuta el aici? Să fie Leu al dracului că el îl pusese la cale să vină în București! El , țăranul care-și muncea pământul
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1433226091.html [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
pădure a cărui cădere nu e auzită de nimeni. Deci, el nu există. Și nicăieri în lume nu e mai simțit acest fenomen ca în Australia, unde vecinii nu se cunosc între ei. Cuvântul PRIVAT e Dumnezeul lor, adică e... gardul izolării! - Ai lucrat în diferite meserii; ce ne poți spune despre aceasta, cât de greu se câștigă o pâine ca emigrant? - În Australia nu există fenomenul emigrant decât în „perioada soldatului” din lagărul în care ai fost primit. Odată ieșit
BEN TODICĂ, CASA DIN SUFLET, DINCOLO DE MERIDIANE de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1491239844.html [Corola-blog/BlogPost/383012_a_384341]
-
Cum i-ar fi plăcut lui să se sborșească la ei, cu mâna lui mare și butucănoasă pe garda săbiei: - Gata cu holbatul contemporanilor că vă cade greu și faceți zâmbre. Atunci ar fi ridicat spada spunându-le fioros: An gard, (En garde!) nemernicilor! Ea avea de lucru la birou, cu șefii. Altă viață nu ca a lui care în calitate de auxiliar îl trimiteau toți unde era și unde nu era nevoie: să măture curtea, să ajute la descărcarea vagoanelor cu materii
FUGIŢI, MORTUL! de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Fugiti_mortul_.html [Corola-blog/BlogPost/348726_a_350055]
-
ceas de seară ,sub bolta de vie, în casa directorului Popescu, după ce soneria anunță terminarea orelor,iar zarva din curtea școlii înceta că prin farmec. Se poate spune că directorul Popescu locuia la scoala, asta pentru că avea casă lipită de gardul școlii din Titu dar și pentru că prestanta lui ca profesor era cunoscută și respectată de elevi, de părinți și de colegi, în egală măsură, preț de multe sate, de la Fusea, la Hagioica sau Podul Rizii. Dar când intră pe poarta
SATUL CU PROFESORI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mirela_penu_1421562911.html [Corola-blog/BlogPost/377732_a_379061]
-
și lipsa lui o resimțea zilnic ca pe o durere. Nopțile când nu putea adormi și gândurile negre o cuprindeau, se refugia mental în brațele sale, unde își găsea salvarea și așa o prindeau zorile, iar cântatul cocoșului pe ulucile gardului dinspre grădina de zarzavat îi amintea că trebuie să părăsească căldura patului, pregătindu-se de serviciu. Abia aștepta telefonul care să-i anunțe vizita lui la Ciocănești. După plecarea prematură din viață a tatălui, acum Mircea venea la ea acasă
PLOAIA CARE UCIDE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 by http://confluente.ro/Ploaia_care_ucide.html [Corola-blog/BlogPost/367399_a_368728]
-
că există, dar nu se vede. Vreau să pipai ce nu se vede. Vreau să mă știu. Să mă amușin. Poate voi înțelege. Cand nu merg, zbor. Un zbor pitic, precum al găinilor mamei, cu aripile retezate să nu sară gardul. Să nu mă îndepărtez de mine. Să nu mă înstrăinez. Să revin. Să cutreier din nou în jurul sinelui, precum în curtea pe care o măsurăm cu pasul. E parcă un joc, de-a învârtitul, pana mă simt amețita. E o
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 670 din 31 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Mersul_in_jurul_sinelui_tableta_ce_cezarina_adamescu_1351674681.html [Corola-blog/BlogPost/346553_a_347882]
-
exploratori s-au născut și au crescut la șes, acolo unde chemarea depărtărilor este irezistibilă. * Predeterminase locul în care va ajunge, astfel încât apropierea să nu-i fie observată de la postul de pază și supraveghere. Odată ajuns, s-a năpustit asupra gardului de plasă împletită cățărându-se cu repeziciune. I-a fost ușor apoi să-și aplece trupul de cealaltă parte, să pivoteze și să aterizeze dincolo de gard în iarba deasă și moale. Ciudat; faptul că se afla într-o zonă interzisă
I. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1471693693.html [Corola-blog/BlogPost/365175_a_366504]
-
fie observată de la postul de pază și supraveghere. Odată ajuns, s-a năpustit asupra gardului de plasă împletită cățărându-se cu repeziciune. I-a fost ușor apoi să-și aplece trupul de cealaltă parte, să pivoteze și să aterizeze dincolo de gard în iarba deasă și moale. Ciudat; faptul că se afla într-o zonă interzisă îl mulțumea, creindu-i o stare de liniște sufletească. Ori, foarte probabil că această stare se datora vecinătății imenselor bazine circulare, de tratare și decantare a apei
I. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1471693693.html [Corola-blog/BlogPost/365175_a_366504]
-
curățenie și... program liber. Mergeți fiecare la casele voastre! Care case? Că Anton țiganul zis Arapu era neînsurat și venetic. Se aciuase la o văduvă cu care se certa destul de des. Și, când se certau, femeia îi arunca bocceluța peste gard. Atunci dormea aici, în atelier, lângă nea Ghiță, alt pripășit fără familie și fără cuibul lui. Al treilea, căruia i se spunea Neamțul, un lungan blond, voinic și cu părul tuns scurt era singurul așezat la casa lui, cu nevastă
NUIAUA FERMECATĂ-FANTEZIE FEERICĂ DIN VOL. MAGIA COLINDEI(PARTEA ÎNTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1800 din 05 decembrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1449329971.html [Corola-blog/BlogPost/383060_a_384389]
-
de confiscare în cazul refuzului de a preda cotele la stat.” Venise toamna anului 1950, bălăcindu-se în ploi și într-o înecată posomorâre. Ceața lunecoasă și nesuferită acoperea în fiecare dimineață ariile ruginii și clăile de grâu netreierat, de după gardurile de nuiele ce împrejmuiau curtea unde era hambarul și nutrețul. Pământul nedesțelenit mustea de apă iar în luncă, amăgitoare culori vii, ca dintr-un obraz ros de boală, mijeau în ceea ce părea a fi înverzirea ierbii noi. De trei ani
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1459447683.html [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
mari personalități ale culturii țării noastre. Citește tot... Marți, 22 iulie are loc vernisajul expoziției personale ale fotografului ieșean Ioan Balașanu, “Parts from my Kingdom of Dreams”, la Casa de Cultură “Mihai Ursachi” a Municipiului Iași - Galeria de Artă “La Gard” din de pe Bulevardul Carol. Expoziția se desfășoară în perioada 21 iulie - 9 august 2014. Citește tot...
Parcul Copou by http://www.iasi4u.ro/stire/parcul-copou/ [Corola-blog/BlogPost/95148_a_96440]
-
foarte haimana. - Băi, omule, uite că soarele e sus pe cer, du-te acasă și te culcă să nu cumva să răcești, îi spuse boschetarul lui Trică. Acesta plecă spre blocul unde locuia. Mergea șovăielnic, ținându-se de pereți și garduri, iar în inimă purta o mare bucurie: salvase o lume de la pieire, și ce lume! Odată ajuns acasă a urmat sfatul bunului boschetar și s-a culcat. Spre seară, când a ieșit, oarecum, din comă, a mers la un vecin
ABDUCTUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1401549646.html [Corola-blog/BlogPost/350603_a_351932]
-
semn că Will muncise destul de mult pentru el.Acum că aproape făcea parte din familie,Karon îl lua nerebdatoare de mână și îl duse să îi arate unde vor face nunta.Will nedumerit se lasă purtat de ea până la un gard viu. -Aongus te rog să iei toporul și să tai toată porțiunea asta de plantă agățătoare,pentru că vreau să îi arăt ceva lui Will. Aongus se duse repede,aduse toporul și cu brațele lui puternice reuși să taie tot,astfel încât
KARON,CAP 15 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 by http://confluente.ro/violeta_catincu_1494159886.html [Corola-blog/BlogPost/360367_a_361696]
-
stabilite, titlul ar trebui să sune: “O evă-adam pentru fiecare evă-adam sau adam-evă. Simt că mă apucă amețeala și mai ales deduc că am și niscai lipsuri combinatico-matematice. Dar când este vorba de iubire, nimic nu mai contează. Cad bariere, garduri, podețuri, portițe, granițe, meridiane, paralele, reguli gramaticale și poduri. Dar cu podurile ce ai, sau mai bine spus ce caută ele în ecuația iubirii? Mă veți apostrofa, Diabolicuvioși Mandarinari Compopresorați. Și spre rușinea mea, veți continua creînd un precedent periculos
MIGDALE DULCI-AMARE: „O EVĂ PENTRU FIECARE ADAM” (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 by http://confluente.ro/florica_bud_1471479424.html [Corola-blog/BlogPost/349681_a_351010]
-
să reverse o bună ploaie. Sufla un vânt rece de martie peste un cartier de la periferia unui oraș din România anului 1991. Acel cartier era plin de contraste în ceea ce privește străzile, casele, oamenii ce locuiau acolo, puteai vedea străzi asfaltate cu garduri și case de oameni gospodari ce unii aveau și câte o grădină în fața casei și doar la cinci minute de mers puteai vedea în același cartier străduțe înguste neasfaltate cu unele case dărăpănate și cu garduri din care lipseau scânduri
ORIZONTURI ÎNTUNECATE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1436697209.html [Corola-blog/BlogPost/379931_a_381260]
-
vedea străzi asfaltate cu garduri și case de oameni gospodari ce unii aveau și câte o grădină în fața casei și doar la cinci minute de mers puteai vedea în același cartier străduțe înguste neasfaltate cu unele case dărăpănate și cu garduri din care lipseau scânduri, apoi pe sub porți în stradă direct se scurgea o apa murdară iar unii copii se jucau pe acele străduțe murdare. Întâlneai în acel cartier oameni de treabă ce își desfășurau viața în mod cinstit și de
ORIZONTURI ÎNTUNECATE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1436697209.html [Corola-blog/BlogPost/379931_a_381260]
-
încheie nerăbdător Nando discuția. Se opriră în fața unei căsuțe bătrânești, dărăpănate învelita cu carton, Nando deschise poartă ce se ținea doar într-o balama însă o făcu că unul de-al casei ce cunoștea beteșugul acelei porți. De asemenea din gardul acelei curți lipseau scânduri, intrară în curte la una din ferestrele casei era aprinsă lumină și nu erau trase perdelele pe prispa casei în dreptul ferestrei erau strânși câțiva tineri de prin cartier pe care George îi cunoștea, priveau foarte atenți
ORIZONTURI ÎNTUNECATE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1436697209.html [Corola-blog/BlogPost/379931_a_381260]
-
întunericul, dar până răsare luna, fetele o ia pe cărarea de lângă pârâu, trec podișca și se îndreaptă pe drumeagul de pe colină către codru și ne vor aștepta la lizieră. Între timp noi ne punem câte un ciorap pe cap, sărim gardul prin dos și pătrundem peste babă. O jefuim și dispărem în noapte, decise prompt Expertul. Cei patru așa ziși cercetători, cu diplomă de borfași, își strâng în grabă cele două corturi. Fetele își pun rucsacurile în spate și pornesc către
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1413652689.html [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
ca în seara asta! Haide să plecăm de aici până nu ne simte vreun câine. Și cele două tinere porniră mai departe către culmea dealului. Între timp băieții se strecurară pe ulița satului până la o răscruce unde săriră peste un gard șubred. Din cauza întunericului rătăciră o vreme prin grădini, apoi ajunseră la un pârleaz. Îl săriră în curtea unei gospodării și dădură peste o capră care behăi speriată. - Aoleuu! Am dat de dracul! - țipă disperat Michel. - Taci! - îl admonestă John în
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1413652689.html [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
scurta hărmălaie din ogradă se treziră câinii. - Acum chiar că am dat de dracul, și alergă la întâmplare. Doi dulăi ciobănești nimeriră pârleazul și se năpustiră pe urmele lor. Tinerii, cu o ultimă sclipire a minții, se aruncară peste un gard, probabil în alt ogor. Totuși, avură un dram de noroc, fiindcă stăpânul ieși afară și-și cheamă dulăii. Rămaseră neclintiți câteva momente până când spiritele animalelor se domoliră, apoi bâjbâind prin negură se orientară după luminița firavă a unei căsuțe. Ajunși
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1413652689.html [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
mototolită am lăsat să curgă din preaplinul inimii bucuria de a compune. În acele momente nu-mi pasă de nimic, nici de oamenii cunoscuți ce trec pe lângă mine și mă privesc mirați, nici de câinii care mă latră nervoși din spatele gardurilor... Lucrurile simple abia acum observate, mă transformă uneori cu sau fără voia mea în poet. E ca si cum o aripa de inger s-ar opri asupra mea. Vă asigur că persoanele de vârsta mea știu mai bine să folosească eficient timpul
EU NU CRED ÎN BATRÂNEŢE de DORINA STOICA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Eu_nu_cred_in_batranete_dorina_stoica_1390596239.html [Corola-blog/BlogPost/347327_a_348656]
-
și risc, cum ar fi o “excrescență” în afară, deasupra prăpastiei, pe marginea peretelui de sus al stâncii, de forma unei potcoave alungite, cu o parte montată și bine priinsă în stâncă și cu trei părți în afară, împrejmuită cu gard de sârmă cu balustrade din oțel de sprijin și cu foi încastrate de geam gros protector la vânt, intemperii, soare arzător, o potecă pe care pot circula curajoșii, botezat “Scywalk”, de unde privești adâncimi amețitoare și mediul dimprejur “împachetat” în straturi
ATÂT DE APROAPE DE GRAND CANION!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Atat_de_aproape_de_grand_canion_.html [Corola-blog/BlogPost/355581_a_356910]