1,089 matches
-
decolteul, s-a repezit, din nou, în luptă, ca o furtună. — Vrei să dansezi? m-a întrebat o asiatică cu niște sâni uriași și cu politețe de școală generală. Nu, tocmai plecam, i-am răspuns și m-am îndreptat către garderobă. și atunci l-am văzut: Stanley Prizbecki, îmbrăcat cu o jachetă din piele neagră și cu mai multe lanțuri de aur. El și Vivian își aruncau priviri seducătoare din colțuri opuse ale încăperii, în vreme ce o blondă ca o păpușă Barbie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
că dacă nu luam imediat o gură de aer proaspăt, eram în pericol să vomit în fantâna cu șampanie roz din holul de primire. Mi-am înșfăcat haina de oaie (un cadou de Crăciun de la Randall) din mâna fetei de la garderobă și am fugit către ușă. Abia am reușit să dau colțul și mi-am și vărsat prânzul. Asta era a doua oară în săptămâna aia. Ți-am spus s-o iei pe Lexington! a lătrat Vivian la șofer, aplecându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
am înghițit destul rahat de pe urma scârbei ăleia îmbătate de putere - nu înseamnă că sunt și proastă. N-o să stau s-o înghit și pe asta. Spune-i că vreau cel puțin dublul sumei ăsteia, plus un buget pentru coafură, machiaj, garderobă... A, și toți o să zburăm la first class. Ăștia sunt termenii mei, iubito! Fă-i să devină realitate. După care mi-a închis. Da, va trebui să reformulez, m-am gândit. M-am forțat să-mi reîntorc gândurile asupra catalogului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
shopping din toată lumea - Hermès, Christian Lacroix, Yves St.Laurent. Apoi am plănuit o seara specială pentru noi doi. Ocazia perfectă ca să-ți îmbraci rochia cea nouă. Rochia! Acum devenise logic. Randall chiar se gândise la tot - până și la o garderobă potrivită pentru Paris. Ziua a zburat. Aș fi putut să petrec o viață întreagă în Paris și tot nu m-aș fi săturat. Am făcut o plimbare minunată, la braț, prin St. Honoré (doar o plimbare pe strada aia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
prea ușor de bogăție, de statutul intelectual și de cunoștințele noi ca să poată fi lăsată să iasă în oraș cu o femeie care credea că stimularea orală a clitorisului era un aspect intrinsec al unei legături complet emancipate și că garderoba unisex era ceva etern. Wilt avea și așa destule probleme cu virilitatea lui; nu mai avea nevoie și de pretenția Evei ca drepturile ei conjugale să fie suplimentate prin tehnici orale. Așa că avu parte de o noapte chinuită, fiind străbătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Aruncăm și noi o privire, atâta tot. Apoi inspectorul îi trimise pe polițiști la etaj ca să examineze hainele doamnei Wilt sau ce-a mai rămas din ele. Dacă l-ar fi părăsit, și-ar fi cărat cu ea jumătate din garderobă, zise el. Mă pricep la femei. Pe de altă parte, dacă trebuie să țină în spinare douăzeci de tone de ciment rapid, o să-i trebuiască mult mai mult decât hainele de pe ea. Se descoperi că garderoba Evei era foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cu ea jumătate din garderobă, zise el. Mă pricep la femei. Pe de altă parte, dacă trebuie să țină în spinare douăzeci de tone de ciment rapid, o să-i trebuiască mult mai mult decât hainele de pe ea. Se descoperi că garderoba Evei era foarte bine aprovizionată. Până și Wilt se văzu nevoit să admită că femeia nu-și luase prea multe cu ea. — Ce purta când ați văzut-o ultima dată? întrebă inspectorul. — Niște pijamale de plajă limonii. — Ce limonii? — Pijamale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cineva. — Exact, zise inspectorul. Dar cine? — Faceți-mi percheziție, zise Wilt. — Exact. Și știi ce-am aflat? Wilt clătină din cap. — N-ai nici o idee? — Nici una, zise Wilt. — Pete de sânge pe o pereche de pantaloni gri de la tine din garderobă, zise inspectorul. Pete de sânge, Henry. Pete de sânge. — Nu-i deloc surprinzător, zise Henry. Vreau să zic că dacă te apuci să cauți suficient de bine, până la urmă ajungi să găsești niște pete de sânge printre hainele oricărui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
însurat va fi să își modeleze nevasta, scoțând din ea un simulacru de femeie care să poată - în lumina și împrejurările potrivite - să trezească în el licărirea dorinței. Unele îmbunătățiri erau ușor de făcut. Lentilele de contact au înlocuit ochelarii; garderoba s-a înnoit; brațele și picioarele i-au fost supuse unor dureroase tratamente depilatoare la intervale regulate. Dar existau și factori asupra cărora Harry nu avea control, eforturi pe care proaspăta lui mireasă va trebui să le facă singură. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
bărbat, ar trebui să te vadă așa cum ești de fapt. Pare logic, nu? Dar se pare că lucrurile nu decurg deloc așa. Și după vreo două săptămâni în care îmi plâng singură de milă, recuperez cântarul, mă tund, îmi înnoiesc garderoba, pun sub cheie DVD-urile, mă înscriu la niște cursuri la seral și o iau de la capăt. Apoi sunt în oraș într-o seară; dansând și redevenind fata de gașcă, înconjurată de bărbați, când de obicei îmi văd fostul holbându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
spune absentă. Ce faci În seara asta ? — M-am gândit să rămân cuminte acasă, zic, răsfoind rapid revista. Poate-mi fac puțină ordine În șifonier, adaug, În clipa În care Îmi cad ochii pe un articol intitulat „Cum să-ții Întreții garderoba“. — Ce să faci ? — M-am gândit să mă uit să văd dacă Îmi lipsește vreun nasture, dacă mi s-a desfăcut vreun tiv, zic, citind articolul. Și să-mi perii toate jachetele cu o perie de haine. — Ai așa ceva ? — Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În care tocmai vreau să deschid ușa. Mai e una jos. — Spioană trebuia să te faci, spun, privind-o cum desface cu mare grijă scotchul. — OK, zice, Încruntată. Sigur a mai pus ea niște capcane. — E scotch și pe ușa garderobei, zic. Și... o, Doamne ! Arăt În sus. Pe ușă e un pahar cu apă aflat Într-un echilibru precar, care, În clipa În care am deschide ușa, ni s-ar vărsa În cap. Ce vacă ! spune Lissy În timp ce eu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
toți ăia care au sunat-o că nu e acasă, și nici măcar nu mi-a mulțumit. Așteaptă până pun paharul jos În siguranță, după care deschide ușa. — Gata ? — Gata. Lissy trage aer În piept adânc, după care deschide ușa de la garderobă. Instantaneu, Începe să țiuie o sirenă asurzitoare. Ni-noo ni-noo ni-noo... — Shit ! zice, Închizând repede ușa. Shit ! Cum naiba o fi făcut chestia asta ? — Eu tot mă duc ! zic agitată. Fă-o să tacă. Fă-o să tacă ! Nu știu cum ! Probabil e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
A, da. Poate că da. Lissy pune din nou mâna pe ușă, cu ușoară teamă. De data asta, ușa nu mai scoate nici un sunet. — OK, zice. Poți să vii. — Uau, rostim amândouă simultan În clipa În care deschide larg ușa. Garderoba Jemimei e ca o peșteră a comorilor. E ca un munte de daruri de Crăciun. Sunt numai haine noi, strălucitoare și absolut splendide, fiecare dintre ele perfect Împachetate și aranjate pe umerașe parfumate, ca Într-un magazin. Fiecare pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pusă În cutia ei, cu poze Polaroid În față. Toate curelele sunt frumos atârnate de catarame. Toate gențile sunt perfect aliniate pe un raft. N-am mai Împrumutat de mult nimic de la Jemima, și se pare că de atunci conținutul garderobei s-a schimbat total. — Cred că Îi ia pe puțin o oră pe zi să țină toate astea În ordine, spun cu un vag oftat, gândindu-mă la talmeș-balmeșul din garderoba mea. — Cam așa, spune Lissy. Am văzut-o. Garderoba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de la Jemima, și se pare că de atunci conținutul garderobei s-a schimbat total. — Cred că Îi ia pe puțin o oră pe zi să țină toate astea În ordine, spun cu un vag oftat, gândindu-mă la talmeș-balmeșul din garderoba mea. — Cam așa, spune Lissy. Am văzut-o. Garderoba lui Lissy e Într-o stare și mai și. Constă dintr-un scaun pus În mijlocul camerei ei, pe care toate lucrurile sunt așezate claie-peste-grămadă, Într-un maldăr uriaș. Zice că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
garderobei s-a schimbat total. — Cred că Îi ia pe puțin o oră pe zi să țină toate astea În ordine, spun cu un vag oftat, gândindu-mă la talmeș-balmeșul din garderoba mea. — Cam așa, spune Lissy. Am văzut-o. Garderoba lui Lissy e Într-o stare și mai și. Constă dintr-un scaun pus În mijlocul camerei ei, pe care toate lucrurile sunt așezate claie-peste-grămadă, Într-un maldăr uriaș. Zice că e doare capul dacă se apucă să pună lucrurile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
primitoare. Îl văd cum se uită la pantofii stivuiți În cutii Într-un colț, la peștișorii cu clinchet atârnați de lampă, la lănțișoarele agățate de un colț al acesteia și la fusta cea nouă care stă atârnată de ușa de la garderobă. — Cancer Research ? spune nedumerit, privind eticheta. Ce Înseamnă... — E un magazin, spun ușor sfidătoare. Un magazin second-hand. — A. Aprobă din cap cu Înțelegere plină de tact. Frumoasă cuvertură, adaugă zâmbind. — E o glumă, spun iute. E la mișto. Doamne, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ajutat‑o să aleagă culoarea exactă.) Are atâta succes cu ele, că acum nici nu mai e nevoie să le facă ea; își trimite designul la un mic atelier din Kent și le primește gata împachetate. — Ia zi, ți‑ai ales garderoba? mă întreabă, trăgând un fum din țigară. — Da, zic, fluturându‑i hârtia în față. Am notat totul. Până la ultima pereche de șosete. — Bravo! — Și singurul lucru pe care mai trebuie să‑l cumpăr, adaug în treacăt, este o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Madonnei, toate în aceeași zi? Când ajung la Royalton, am un zâmbet enorm și voios pe față. N‑am mai avut o zi atât de plină de satisfacții la cumpărături de... ei, da, de ieri. Îmi las toate plasele la garderobă, apoi mă îndrept spre barul circular unde mi‑a spus Luke că o să ne întâlnim cu noul lui asociat, Michael Ellis. Mi‑a spus foarte multe despre Michael Ellis ăsta în ultimele zile. Se pare că are o agenție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ei. Cu soții și cu iubiții, ea este cea care ia inițiativa. Părăsește înainte de a fi părăsită. Fata devine novice. În timp ce-și învață meșteșugul, spală podele, curăță sertare pentru machiaj, umple borcane cu apă și are grijă de garderoba actriței din rolul principal. Așa reușește să stea lângă cortină în timpul spectacolelor. Absoarbe totul, ca un câmp primăvara, când e prima ploaie din anotimp. În timpul reprezentației din noaptea de Anul Nou, reușește să-și joace primul rol, alcătuit dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nu a venit nimeni, În afară de vărul Victor. La restaurant era Îngrozitor de cald. Am cerut voie să Îmi scot haina și am pus-o pe spătarul scaunului, dar cineva, poate chelnerul, poate vărul Victor, mi-a dus-o cu amabilitate la garderobă, de unde am și recuperat-o curând, pentru că fusese deschis geamul, ca să se aerisească sala. Se fumase Îngrozitor de mult, așa cum se fumează acolo, cu o totală nepăsare față de nefumători. Poate să fi răcit din cauza ferestrei deschise sau să se fi declanșat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
rochie lungă și neagră, din mătase chinezească. Materialul era atât de ușor la atingere, că aproape că nici nu-l simțeai. Julia știa ce i se potrivește și invariabil ținutele ei erau negre. Cu toate că shoppingul era hobby-ul numărul unu, garderoba ei era aceea a unei femei care cumpără puțin și des. Și, mult mai important, Julia își făcea curat în dulapuri în mod regulat, aruncând orice trecuse de sezonul în care fusese conceput. Spre deosebire de majoritatea prietenelor ei, care probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
înainte cu divorțul, o să se întoarcă la Deborah mai repede decât poți să spui „ticălos trădător“. Ei, la dracu’, se merită unul pe celălalt. Fiona a căscat ochii. —Chiar crezi c-o să se întoarcă la ea? Pun pariu pe toată garderoba mea. Care, așa cum știi, valorează ceva. Julia a luat o gură de vin. —James o să se învârtă prin casa aia mare, o să deschidă frigiderul și - oroare și șoc! - o să-l găsească gol, așa că Deborah o să stea din ce în ce mai mult pe-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nerăbdare să dansez, dar aveam noua mea haină din piele de leopard, lungă până la glezne și cu revere mari - gen anii ’70, luată de la second-hand - și nu mă puteam hotărî dacă să o las deoparte sau să o duc la garderobă. În schimb, Tom a jurat că o va păzi ca pe ochii din cap, iar el e Îndeobște un om de Încredere. L-am lăsat, așadar, sprijinit de balcon, cu haina pe braț, și au plonjat În jos pe scări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]