7,253 matches
-
cumanii din Câmpia munteană. Între timp, în fruntea armatei bizantine, împăratul a pătruns în regiunea dintre Haemus și Dunăre, fără a întâmpina rezistență, unde a primit asigurări formale de supunere ale locuitorilor. El a dat foc grânelor și a instalat garnizoane bizantine în cetățile numeroase ale răsculaților, după care s-a întors la Constantinopol (cf. Choniates). În timpul acesta, căpeteniile răsculaților "căpătând ajutorul cumanilor, au intrat în patria lor, Moesia", (adică au revenit în sudul Dunării), pe care au găsit-o "părăsită
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
moment, forța lor militară nu le permitea să-și îndrepte atenția și spre răsărit și spre apus, o tentativă a răsculaților de a-și extinde autoritatea și asupra Dobrogei putea eșua. Teritoriul fostei provincii Scythia Minor era bine apărat de garnizoanele și flota bizantină de pe Dunăre. Prezența bizantinilor în Dobrogea, în acești ani, este dovedită de izvoarele literare, dar și de documentele arheologice, numismatice și sigilografice. Nu există, până acum, nici o dovadă literară sau materială că Dobrogea a făcut parte din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întinse teritorial, corespunzând voievodatelor din secolele X-XI: Bihor, Timiș, Solnoc, Alba aveau dimensiuni mari. După consolidarea regatului ungar, comitatele și-au micșorat dimensiunile, iar numărul lor a crescut. Comitatele erau alcătuite din două entități dependente una de cealaltă: cea militară, garnizoana ce ocupa cetatea (castrul) din teritoriu și care reprezenta puterea centrală și cea economică, alcătuită din domenii regale, nobiliare și bisericești, adică curtea regală sau nobiliară. Comitatele și comiții sunt menționați în documente, rând pe rând, de la începutul secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în condițiile unei ierni aspre. La primul lor contact cu sudul Dunării, uzii nu s-au putut adapta și au plătit scump năvala lor. Secerați de epidemii și de foamete, o mare parte a lor au căzut victime ale atacurilor garnizoanelor locale bizantine și pecenegilor aflați aici, iar alții, ca să se salveze, s-au supus împăratului sau s-au refugiat în nordul Dunării. Un cronicar bizantin susține că ei au fost primiți de un cneaz rus. Uzii refugiați în nordul Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se manifestase și mai înainte în zonă. Faptul că numărul incursiunilor cumane în sudul Dunării s-a redus se explică și prin grija autorităților bizantine de a proteja granița de pe fluviu. Din vremea primei cruciade (1096-1099) avem informații despre prezența garnizoanelor bizantine pe Dunăre, ce acționau împotriva atacurilor cumane și ungurești. În același timp, cea mai mare parte a cumanilor din regiunea Niprului și Donului se aflau în conflict cu cnezatele rusești sau participau la luptele dintre acestea. Cumanii controlau un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
întâi a fost atacat cnezatul de Reazan, care, lipsit de ajutor din partea statelor vecine, a opus o slabă rezistență și a fost supus de mongoli. La începutul lui 1238, ei au pornit spre Vladimir, cel mai puternic cnezat rusesc. Dar garnizoanele militare din Kolomna, Moscova, Vladimir și Suzdal au fost silite să capituleze, iar lupta de pe râul Sit, cu cneazul Iurii Vsevolodovici, s-a încheiat cu victoria mongolilor. În mod cu totul neașteptat, ei nu au atacat Novgorodul, centru comercial prosper
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Verecke și amenajarea drumului de trecere au fost antrenați 40.000 de oameni cu securi. Regele Ungariei Bela IV a încredințat apărarea trecătorii unui palatin, care a solicitat urgent ajutor militar, dar oștile nu erau concentrate și, la 12 martie, garnizoanele ungare de la frontieră au fost nimicite, iar mongolii au năvălit în țară. Regele a cerut aristocraților laici și ecleziastici să urgenteze concentrarea trupelor, iar el și-a stabilit cartierul general la Pesta (pe Dunăre). Între timp, armatele lui Batu au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
știm dacă a urmărit să respingă pe moldoveni sau să înfrunte pe feudalii locali. Această relatare este verosimilă căci, în 1393, cînd cneazul Witold al Lituaniei atacă posesiunile lui Feodor Koriatovici, domnul Moldovei, Roman I, trimite ostași pentru a întări garnizoanele cetăților din Podolia. În concluzie, între 1382-1390, între hotarele statului Moldova era înglobat tot spațiul carpato-nistrean. Încorporarea teritoriului de sud-est a Moldovei se situează în timpul domniei lui Lațcu (după 1370). În plus, împărțirea administrativă ulterioară a statului, în Țara de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
este avansat conceptul de generație (serii, grupuri, pe sistem filatelic), care avea să facă o carieră strălucitoare în anii ’80. SCRIERI: Un loc geometric, București, 1973; Citind sau trăind literatura, Cluj-Napoca, 1976; Serii și grupuri, București, 1981. Traduceri: Rodion Markovits, Garnizoana din Siberia, pref. Al. Simion, București, 1975; Domokos Sámuel, Octavian Goga. Anii studenției. Traducerile, pref. I. D. Bălan, București, 1978. Repere bibliografice: Ulici, Prima verba, I, 18-22 ; Iorgulescu, Scriitori, 291-293 ; Grigurcu, Critici, 400-403; Grigurcu, Între critici, 275-280; Ulici, Lit. rom., I
CULCER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286566_a_287895]
-
G. Coșbuc, cu o proză scurtă, iscălită Nelly, urmată de altele și de câteva poezii. În 1898, cu același pseudonim, tipărește volumașul de schițe Copil din flori și romanul Poet-poetă. Scandalizat, părintele său îl mută la Buzău, unde își avea garnizoana, și, după trecerea bacalaureatului, îl trimite la Paris pentru studii juridice. C. rămâne din 1899 până în 1903 în metropola franceză, unde îi vizitează pe Anatole France și pe Auguste Rodin și participă la mitingurile muncitorești. Revenit în țară își ia
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
1915 se instruiește la Școala Militară de Ofițeri din București, dar ezită, la încheierea stagiului, să urmeze o carieră ostășească. Nu se înveșnicește nici în funcția de contabil la Percepția din Caracal (1918-1919). Demisionează și îmbracă uniforma de ofițer la garnizoana din Fălciu (1919-1920), de unde se mută la Școala de Cavalerie din Sibiu, stabilindu-se, în 1921, în acest oraș. Se pensionează cu gradul de colonel. Era încă elev când, în 1911, își vede publicată o schiță umoristică în „Veselia”. Cu
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
la cumani. Moesia, părăsită de răsculați, stătea din Em până-n Dunăre fără apărare la voia împăratului, și acesta putea s-o petreacă în bună voie, să ocupe țară și orașe și să le stăpânească statornic. Dar, în loc de-a lepăda garnizoane cu de prisos în orașele și târgușoarele din Em, așezate în văi sau pe {EminescuOpXIV 82} culmi de dealuri, el se mulțămi să aprindă proviziile de grâne din țară și, legănat în liniște prin amăgitoarele asigurări de supunere ale românilor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Sebastocrator s-ar traduce poate prin înălțime imperială. {EminescuOpXIV 83} Campanie romeică fără În anul următor (1187) sămânța cea rea a neprecauțiunii împărătești rodi pe deplin, succes în a[nul] 1187. căci el lăsase teatrul războiului din Moesia fără nici o garnizoană și nu îndatorise populația de-a-i da ostatici cu de prisos. Frații Asan și Petru, întăriți prin cumani din partea de loc în care mai târziu se-nființă Moldo-Valahia, întemeindu-se cu încredere pe oștirea lor de luptă, disponibilă, și cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-i sară mai de grabă, cui mai târziu în ajutor, își împărți oștirea între generalii mai buni, lăsîndu-le în voia lor să facă ce vor socoti, și se mărgini cu rezidirea Varnei, cu întărirea mai bună a orașului Anchialos, puind garnizoană destulă în amândouă tăriile acestea, părăsite de inamicul ce se retrăsese. De vreme ce însă cu toate dispozițiile acestea românii nu conteneau cu incursiunile, împăratul merse-n persoană în contra lor în toamna anului 1191, și anume în provincia Filipopole, și de astă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
puternic punct de razim pentru baza de operațiune a viteazului Chrysos, care era priceput întru ale războiului și se mărginea numai la defensivă. Acest căpitan prețui pe deplin marea însemnătate a acestui loc întărit, pîn-acuma în părăsire și făr-de nici o garnizoană din partea romeilor; deci el încunjură cetatea cu mașine de zvârlit proiectile de piatră și cu alte soiuri de praștii de tot felul, adună mari provizii de nutreț, bucate și vite în prevederea unei împresurări mai lungi și așteptă inimos și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
piatră și cu alte soiuri de praștii de tot felul, adună mari provizii de nutreț, bucate și vite în prevederea unei împresurări mai lungi și așteptă inimos și {EminescuOpXIV 91} cu tărie oastea romeică. Singurul neajuns de care suferea întrucîtva garnizoana lui era lipsa de apă bună de băut, care trebuia adusă cu ciuturele din râu. Între acestea domneau în tabăra romeilor două păreri opuse asupra planului de operație ce ar trebui urmat. Sfătuitorii și căpitanii, care aveau esperiența războaielor și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ploaie de pietre se revărsă asupra năvălitorilor, sfărîmîndu-i. Un mecanic meșter, odinioară la romei, acum însă cu leafă mult mai mare în serviciul românilor, îndreptă mașinele-praștii c-un efect zdrobitor asupra năvălitorilor și prăvălea mari bucăți de stânci asupra lor. Garnizoana, făcând o ieșire noaptea, dărmă toate lucrările de împresurare ale romeilor, risipi străjile lor și puse o mare parte a oștirii în așa neorânduială încît protovestiarul Ioan, unul din cei dentăi generali, fugi din cortul său, fără de papucii lui în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de trebuință el calcula și cu asasinarea și pregătea în taină cele trebuincioase. Pentru a nu sta cu totul cu mîinile-n sân, el porni în fruntea armiei în provincia Filipopoli, atacă castelul Stenimachus, ocupat de inamic, îl cuceri și condamnă garnizoana la robie. Ivanco din parte-i disprețuia orice întîlnire cu autocratul și nu voia s-auză de pace decât sub următoarele două condiții: întîi, să i se recunoască prin diplomă împărătească de întărire toate orașele și ținuturile câte le luase
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de la Rodope, ce era de oarecare însemnătate, rase întăriturile lui și-naintă apoi cu vitejie contra cetății Varna ce se ridica lângă malul mării. Asediul se-ncepu sâmbătă în săptămâna patimilor. Prin aceasta se iritară sufletele susceptibile și fanatic-evlavioase ale garnizoanei, compuse în mare parte din mercenari latini și oameni aleși, care-i opuseră lui Asan o rezistență foarte cerbicioasă. Pentru scopul asaltului Ioannițiu puse să facă o mașină, proprie în felul ei, cu patru laturi, a căreia lungime corespundea cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
disciplinei, tacticei și vitejiei, Ioannițiu respinse pe cavaleri, deși cu mari pierderi proprii, și când aceștia fugiră în oraș, izbuti prin grabă să pătrundă deodată cu apărătorii prin porțile ne-ncuiate încă bine. Focul și robia bântuiră orașul în toiul lor; garnizoana fu parte măcelărită, parte prinsă; citadela așezată sus fu încunjurată și asediată, viteaza ei garnizoană latină fu silită să capituleze și trimisă sub escortă sigură cu anume călăuze la marginea Ungariei. Între acestea marchionul Bonifaciu de Montferat, ca stăpânitor al
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aceștia fugiră în oraș, izbuti prin grabă să pătrundă deodată cu apărătorii prin porțile ne-ncuiate încă bine. Focul și robia bântuiră orașul în toiul lor; garnizoana fu parte măcelărită, parte prinsă; citadela așezată sus fu încunjurată și asediată, viteaza ei garnizoană latină fu silită să capituleze și trimisă sub escortă sigură cu anume călăuze la marginea Ungariei. Între acestea marchionul Bonifaciu de Montferat, ca stăpânitor al Thessalonicului, pătrunsese planul de cucerire al lui Ioannițiu și i se opuse din toate puterile
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
când iată că o parte din oastea românească condusă de comandantul Etzyimenos, ce era în serviciul lui Ioannițiu, atacă orașul Thessalonic, îl ocupă și-nconjură: foarte strâns puternica citadelă, în care se refugiaseră soția lui Bonifaciu cu o parte a garnizoanei. La știrea aceasta Bonifaciu hotărî să dea ajutor capitalei sale și alergă cu trupele într-acolo, dar pe drum află că orașul se mântuise însuși și alungase garnizoana română și apoi judecă aspru pe locuitorii ce aruncaseră ochi galiși sau
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
citadelă, în care se refugiaseră soția lui Bonifaciu cu o parte a garnizoanei. La știrea aceasta Bonifaciu hotărî să dea ajutor capitalei sale și alergă cu trupele într-acolo, dar pe drum află că orașul se mântuise însuși și alungase garnizoana română și apoi judecă aspru pe locuitorii ce aruncaseră ochi galiși sau erau aliați într-ascuns cu inamicul, osîndindu-i parte la moarte prin securea călăului, parte la exil, parte la confiscarea averilor. Nefericitul împărat Isaac Angelos III, carele încăpuse împreună cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
viclenie, lipsă de credință și nestatornicie declară că nu voiește a le mai suferi. De la Philipopole cetele numeroase ale regelui român se revărsară parte spre Adrianopole, căruia-i dădură asalt, parte spre Rusion, unde i se opuse spre apărare o garnizoană aleasă, comandată {EminescuOpXIV 105} de priceputul în războaie cavaler Terus. Când viteaza ceată latină făcu o ieșire, ea fu ademenită într-o cursă, încunjurată și, cu toată eroica apărare, fu nimicită de covârșitorul număr al inamicilor, care-o potopi. După
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ajutor în contra latinilor. Dar avu un rival periculos pentru tronul bizantin în noul despot din Epir, Theodor Comnen, care răpi la sine Thessalia, Dalmația, Macedonia, mare parte a Bulgariei și Traciei, și încorporă cu teritoriul său orașul Adrianopole, după ce alungase garnizoana pusă de Vatatzes. Acest despot îndrăzneț se cutezase până sub zidurile Constantinopolei și, fiindcă spre acest sfârșit se aliase cu bulgaro-romînii, spaima și irezoluțiunea domneau în înaltele cercuri guvernamentale ale latinilor, îngrămădiți din toate părțile. Rivalitatea dintre cei doi pretendenți
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]