687 matches
-
pentru că întreaga creație, întreaga activitate a omului întru devenirea în umanitate înseamnă muncă. Muncă intelectuală, muncă fizică, muncă de toate tipurile, dar fără muncă nu e posibil, oricum. Dumneavoastră ce țintă ați avut? Vă întreb aceasta întrucât ați pornit de la gazetărie și doar în urma unei întâmplări nefericite pașii v-au fost călăuziți spre cercetare... Ca să răspund la întrebarea aceasta, v-aș spune ceva. Eu sunt născut lângă satul lui Eminescu, la Urzenii Botoșanilor, și când eram copil mergeam cu tata la
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
ca trădător al intereselor socialismului în ziua de 4 decembrie 1937. Cu dispariția lui Alexandru Dobrogeanu Gherea a fost eliminat din viața politică un sâmbure a social democrației și al socialismului. N. D. Cocea (1880 - 1949) O figura emblematică a gazetăriei socialiste, cu mult aplomb, a fost N. D. Cocea. Moldovean de origine, fiind născut la 29 noiembrie 1880 în orașul Bârlad, a absolvit clasele primare în localitatea de obârșie. Era fiu de ofițer, tatăl său se numea Dimitrie Cocea și
Rădăcinile socialismului românesc by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/91629_a_92995]
-
academică (purtând ulterior numele lui Petru Maior), în al cărei consiliu de conducere intră ca „notar” (secretar), mai târziu fiind vicepreședinte, apoi președinte mai bine de un deceniu. Cum cariera de avocat nu îl atrage, se hotărăște să se dedice gazetăriei. Scoate împreună cu George Ardeleanu revista „Umoristul” (1863-1866), iar în continuarea acesteia „Gura satului”(sub direcția sa din 1867 până în 1871). În 1865 face să apară, tot la Pesta, revista „Familia”, mutată în 1880 la Oradea, periodic pe care îl conduce
VULCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290664_a_291993]
-
ajung) să mi-l dau, fiindcă - șantajat profesional de Dan Grigorescu - după ce făcusem toate demersurile, luasem referatele, trecusem probele inițiale și urma redactarea, am demisionat în 2003 de la institut și am redevenit ceea ce fusesem, de fapt, dintotdeauna: un slujbaș al gazetăriei culturale". Disponibilitatea confesivă a omului de cultură dobândește nuanțe aprinse în momentul asumării unor structuri definitorii, a unor poziții ideologice și axiologice ferme. În peisajul intelectual contemporan, opțiunile tari, mai ales de felul celor enunțate mai jos, pot atrage critici
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
a III-a: (93) a. Măria Ta dorește să bea vin? b. Cum vor vedea că Măria-Ta vii cu putere, îndată vor alerga și-l vor lăsa. (C. Negruzzi, Alexandru Lăpușneanu) (94) a. Așa consideră Domnia Voastră că se face gazetărie, jignind... (www.realitatea.net, comentariul unui cititor) b. Dacă Domnia Voastră credeți că românii au uitat emisiunea pe care ați realizat-o... (www.realitatea.net, comentariul unui cititor) (95) a. Domniile Voastre sunteți singurii care actualizează știrile. (www.emm.ro) b. Recomand
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
viață a lui Eminescu, de N. Georgescu. Mintea lui Eminescu n-a apus după 1883. A fost victima unei conjurații oculte. A intrat în coliziune publicistul, cu acuzații dintre cele mai grave, după cum am văzut mai sus. Punctul nevralgic al gazetăriei sale a fost linia națională a acesteia, care se întemeiază, de fapt, pe doctrina națională modernă. Sunt numeroase dovezi multe dintre ele fiind invocate și de către autorul cărții Dubla sacrificare a lui Eminescu potrivit cărora fără o identitate națională nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe locul meritat în rândul marilor culturi și civilizații europene". Cui nu convenea acest lucru este demonstrat în continuare demontând meticulos momentul așa-zisei crize din iunie 1883, a momentului de la Iași din același an, a tentativelor de reintrare în gazetărie după întoarcerea de la Viena etc., etc. ajungând în final la o concluzie teribilă pe care o exprimă însă, la fel de exaltat, într-o frumoasă formulare cu încărcătură metaforică, totuși: "În vreme ce Carol I era regele politic al românilor, mai dedat cu abilitățile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fost sacrificat Eminescu?, Dubla sacrificare a lui Eminescu, Mitul Eminescu, Eminescu martor al adevărului sau Eminescu în captivitatea "nebuniei", în care formulase ipoteze curajoase, menite să detoneze unele dintre prejudecățile anterioare, criticul se oprește asupra uneia dintre temele centrale din gazetăria eminesciană, problema Basarabiei. Ce aduce nou Basarabia eminesciană (Iași, "Junimea", 2013)? În primul rând, o abordare lipsită de crisparea pe care o manifestă unii exegeți care, din cauza corectitudinii politice, se feresc a spune lucrurilor pe nume. Ei bine, Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Iași, 2013. Colecția Eminesciana, serie nouă, nr. 17 / 79), propunându-și (cu analiza detaliată a jocurilor de culise ale marilor puteri) a pune în evidență calitatea de vizionar a gazetarului, făcând cu evidență demonstrația marii actualități a ideilor vehiculate în gazetăria acestuia, pe care nu puțini o tratează, încă, drept minoră. Așa se face că Theodor Codreanu urmărește spiritul abordării eminesciene a statutului contemporan al provinciei, până în zilele noastre, într-o Românie posteminesciană. Un punct important în demararea discuției o constituie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pentru mine care, până acum nu demult timp, nu-l știam pe Ștefan Boboc-Pungeștianu decât ca un însuflețitor al Cenaclului cu umoriștii lui “Păstorel”, des prezentat în rubrica cu epigrame de la Ziarul de Iași, împrospătată de fostul meu coleg de gazetărie post-decembristă Constantin Iurașcu - Tataia. Ion N. Oprea CAPITOLUL I Un interviu acordat de autor reporterei Petronela Cotea Mihai de la Radio Iași, la data de 26 ianuarie 2009 Rep. Stimați ascultători, în județul Vaslui mergem în continuare astăzi și încercăm să
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
e apăsător, ca deasupra unui câmp de luptă. S-ar zice că toată lumea urăște pe toată lumea. Cearta este un mod de viață. Zgomotul de fond al conviețuirii noastre este bombăneala, recriminarea, scandalul. Trăim din resentiment. Lupta politică vizează exterminarea adversarului, gazetăria e un apogeu al nervozității ofensive. Intelectualii se ceartă între ei, societatea civilă e o simplă manufactură a protestului, guvernul, președinția și parlamentul se epuizează în puru lente manevre de gherilă. Clienții îi detestă pe comersanți și comersanții pe clienți
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
misterios și totodată mai simplu decât universul tapajului mediatic. Nu cred în utopii. Știu că televizorul nu va mai dispărea niciodată dintre noi. Că eu însumi îi voi rămâne, până la un punct, prizonier. Propun doar mici cure de dezintoxicare. Despre gazetărie Deunăzi, am auzit o tânără jurnalistă spunând unei colege, într-o emisiune de televiziune, că „mănâncă politicieni pe pâine“. M-am întrebat, cu oarecare perplexitate, dacă acest tip de gurmandiză intră în fișa postului de jurnalist. Imaginea mea despre profesiunea
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
trece în tagma soldaților, a propagandiștilor, a „cadrelor“ militante. Nu e exclus să devină chiar un fel de vedetă. Dar un alt fel de vedetă decât vedeta de presă. Ar fi mai cinstit, în fond, să se retragă de pe scena gazetăriei și să asume deschis o carieră de om politic. Să adere la un partid, să se înregimenteze pe față, să-și pună locvacitatea și zelul în slujba unei organizații bine definite. Dar n-o face și înțeleg foarte bine de ce
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
kitsch, nu mă pot preface că nu-l văd și nu pot renunța să-l semnalez celor încă educabili. Argumentul „metafizic“: „Realul“ nu se reduce la sublimitățile vieții și ale culturii. Promiscuitatea există și are drept de cetate în perimetrul gazetăriei. E adevărat. Există și mirosul de cadavru, există și voma bețivului și râsul prostesc, și înjurăturile și exhibiționiștii și pedofilii, și tâlharii și sadicii. De mitocănime nu mai vorbim. Dar le avem din plin, pe toate, în jurul nostru. N-ar
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să treacă în rândul răposaților. A trebuit să topim tot tirajul și să tipărim revista din nou. Leon a plătit fără crâcnire hârtia și tiparul; concluzionând sec și blajin: Păcat. Lui Speranția, textul i-ar fi plăcut. Format la școala gazetăriei ("Prutul", " Opinia") care azi publica știrea, mâine, desmințirea și poimâine, desmințirea desmințirii, Leon a izbutit repede să-și asume exemplar conduita și rigorile ziaristicii moderne, ce consideră nu numai informația eronată, ci și greșeala de tipar capătul lumii darămite un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
susținere" a poetului o poate face doar recursul la poezia eminesciană, nu la scenarita de senzațional. Afirmația naratorului (tocmai catastrofa de Andrei Gheorghe a fost găsită!) potrivit căreia, în epocă, Eminescu ar fi fost cunoscut și prețuit mai mult datorită gazetăriei și mai puțin poeziei, este complet falsă. O contrazice chiar și filmul: regina n-a invitat la ceai pe cutare gazetar, ci pe marele poet. Nici susținerea tezei complotului prin mijloace și efecte proprii mai degrabă reportajelor polițienești din Rahova
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
A u trecut, iată, 40 de ani de la lansarea unei cărți ce avea să facă pârtie: "Cu microfonul în buzunar". După acel semnal de start, întâmpinat și cu rezerve ("dacă aveți microfonul, ce vă trebuie pixul?") mai mulți confrați de gazetărie sportivă radiofonică au început să dea târcoale tiparului, cutezând intrarea într-un perimetru în care contează, alături de încărcătura de informație, și metafora, virgulele, topica într-un cuvânt, arta scrisului. Au izbutit cei ce au înțeles că n-ajunge să muți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în viața publică a unui popor. Înțelegerea răului este o parte a îndreptării". Ca totdeauna, revista practică și un adevărat ecarisaj cultural, oferindu-ne buchetul vestejit și... țepos al ultimelor gafe izvorâte din incultură, urechism și ignoranță etalate pretutindeni în gazetăria culturală. Dar, să revenim la "cerebrologie". N-avem căderea să ne pronunțăm cu privire la rigoarea științifică, relevanța bibliografiei la zi, exactitatea mini-sintezelor și acuratețea încărcăturii de informație. Or s-o facă, sper, specialiștii, deși simplul interes științific, fără a fi dublat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
anti-protocroniștii neagă orice capacitate a poporului român de a se exprima creator și inovator în plan european, rămânând pe veci în stadiul de imitator al culturilor străine?... P ersonajul Putin face obiectul unei cărți ce pare a se revendica de la gazetărie, ajungând ades să opereze cu mijloacele literaturii. Se intitulează "Rusia lui Putin" (Ed. "Meditații", 2008). În octombrie 2006, autoarea, Anna Politkovskaia, a fost găsită în liftul blocului moscovit, împușcată în cap și-n piept cu un pistol Makarov. Asasinul n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
să comunici câte ceva evident, dacă găsești cititorul răbdător să caute acul în carul cu fân. Doar ici-colo, câte un condeier de modă veche (?) mai cutează proba de concentrare și exactitate proprie notei, în acord cu ritmurile veacului, dar și tradițiile gazetăriei românești. Cu plăcută surprindere remarcăm prezența în poligonul gazetăriei-pistol a unui respectat universitar, adică, tocmai a unui reprezentant al intelectualității deprinse cu largile desfășurări ale tratatelor și monografiilor: Const. Călin (el însuși, între altele, autor al unor documentate monografii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
reacția așa numitului "public cititor". Care-i tot mai puțin public (substantiv colectiv) și mai mult cititor spre... singular, din știuta pricină a concurenței pe care cartea o îndură din partea audiovizualului și a ofertei de pe pestrița și acaparatoarea piață a gazetăriei și internetului. Rămân, oricum, la convingerea că, pe termen lung, efemerul n-are șansă de biruință: cartea este cea care rămâne. Am una proaspătă în față, în curs de pritocire editorială: tot din zona unui anume efemer se nutrește: teatrul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
onoarei, Coronițe uscate, Ostilități, amiciții, servituți, Cum se poate face avere scriind editoriale?, Gherilele sau afacerile etc. etc." Aflăm, apoi, cum se dau premiile de tot felul, cum sunt constituite grupurile, cum se moștenesc funcțiile, cât de bănoasă poate fi gazetăria pentru unii ș.a.m.d. Întreg acest tablou pestriț și destul de dezolant (fiindcă, alături de prestații intelectuale merituoase, remarcabile, acceptabile, sunt identificate, la fiecare pas, sumedenie de derapaje) este încadrat în ramă europeană (și nu numai), autorul izbutind corelări semnificative cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
într-un fel sau altul în destinele "Tribunei" sunt "citite" caracterologic cu minuție și echilibru, lăsându-se pe seama lectorului concluzia definitivă. Lipsesc etichetările exaltate, condamnările răspicate, aplauzele, huiduiala. D.R. Popescu apare astfel ca un constructor necesar și benefic într-ale gazetăriei culturale, într-o vreme în care trebuia să-ți asumi tehnica semnalizării la stânga spre a-ți propune cel mai modest viraj către dreapta. În ansamblu, portretul îl avantajează, și ar trebui să cam pună pe gânduri pe cei care, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ajungând să nu mai desemneze o profesie, ci mai degrabă un hobby. Cele două bresle de condeieri, a ziariștilor și a scriitorilor, și-au hotărnicit domeniile; sunt tolerate incursiuni dintr-o arenă în cealaltă (de regulă, ale scriitorilor pe tărâmul gazetăriei) și cam atât. Documentele salvate de Moș Toader Hrib pot atesta, cu egală îndreptățire, ambele calificări în cazul Taniac, care a făcut mai întâi gazetărie în cel mai deplin înțeles al cuvântului, editând la Viena, în fierbintele an 1918, "foaia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
domeniile; sunt tolerate incursiuni dintr-o arenă în cealaltă (de regulă, ale scriitorilor pe tărâmul gazetăriei) și cam atât. Documentele salvate de Moș Toader Hrib pot atesta, cu egală îndreptățire, ambele calificări în cazul Taniac, care a făcut mai întâi gazetărie în cel mai deplin înțeles al cuvântului, editând la Viena, în fierbintele an 1918, "foaia săptămânală de propagandă națională" intitulată "Timpul Nou". I-o ceruse Iuliu Maniu (dintre toți ofițerii prezenți la Consfătuirea din 29 oct. 1918, notează Taniac, "eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]