2,190 matches
-
TĂNĂSACHE, Ilie (29.IV.1931, Independența, j. Galați), prozator și gazetar. Este fiul Anicăi (n. Frangulea) și al lui Radu Tănăsache, manevrant de vagoane. Urmează școala generală în comuna natală (1938-1945), Școala Profesională CFR din Galați (1946-1950), apoi tot aici, la cursuri fără frecvență, Liceul „Vasile Alecsandri” (1958-1962) și Facultatea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290049_a_291378]
-
un tren, regizat de Mircea Veroiu (1982), fiind și coscenarist la filmul Lansarea, în regia lui Dan Necșulea (1984). I s-au decernat Premiul „Cutezătorii” pentru volumul Azor cel verde (1972) și Premiul pentru publicistică, acordat de Consiliul Ziariștilor (1982). Gazetar și scriitor prolific, T. abordează cu un conformism perseverent mai toate temele impuse oficial în anii ’60-’80 din secolul trecut. Narațiunile din volumul de debut, Prin parbriz râdea o fată, vor să ilustreze aspecte din viața muncitorilor de la Șantierul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290049_a_291378]
-
, N. (pseudonim al lui Nicolae Cârstea; 24.XI.1902, Crevedia Mare, j. Giurgiu - 5.XI.1978, București), poet, prozator și gazetar. Fiu de țărani înstăriți - Ion și Floarea Cârstea -, C. ar fi avut posibilitatea să parcurgă normal ciclurile școlarizării, dar din cauza războiului a început cursurile secundare târziu, la Liceul „Sf. Sava” din capitală, izbutind să termine cele opt clase în numai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
-și numele - în calitate de francofon - și de funcționarea postului sezonier Radio-Vacanța, iar după decembrie 1989, în condițiile libertății de exprimare în presă, s-a afirmat în cadrul emisiunilor în limba română ale postului național Radio România-Actualități, devenind unul dintre cei mai buni gazetari radiofonici ai țării; o vreme, a fost director general adjunct al Societății Române de Radiodifuziune. A debutat cu poezie în revista „Amfiteatru”, în 1967. Prima sa carte e Anatomia unei străzi, apărută în 1992. Proza din volumul de debut al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287362_a_288691]
-
VEREȘ, Nicolae (30.VII.1937, București), prozator și gazetar. Este fiul Anei (n. Florian) și al lui Petru Vereș, muncitor. Își începe învățătura la București și o continuă în satele Fundătura și Iclod, județul Someș. În 1954 a absolvit la Cluj Școala Profesională Metalurgică, în 1958 cursul de ziariști
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290491_a_291820]
-
înscrie apoi la Academia Comercială din București și, în fine, frecventează cursurile Academiei de Arte Frumoase din Cluj. Debutează aici ca artist plastic într-o expoziție de pictură în alb-negru și este totodată profesor de desen, critic de artă și gazetar. Revine apoi la București, cooptat fiind în conducerea Casei Școalelor. În 1942 era consilier al Editurii Gorjanu, iar după război și după anii de detenție, a funcționat ca redactor tehnic la Editura pentru Literatură. I-au rămas în manuscris câteva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285697_a_287026]
-
, Mihail (pseudonim al lui Mihail Fărcășanu; 10.XI.1907, București - 14.VII.1987, Washington), prozator și gazetar. Este fiul Mariei (n. Vasilescu) și al lui Gheorghe Fărcășanu, avocat. A urmat primele clase și Liceul „Alexandru Lahovari” la Râmnicu Vâlcea și Facultatea de Drept a Universității din București (1927-1931). Își completează studiile juridice la Londra (1935) și Berlin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290574_a_291903]
-
a lui Mircea Eliade, nuvela Vântul și pulberea, cea de-a doua tentativă literară a sa, anunțată ca început al unui alt roman și semnată cu același pseudonim. Probabil că scriitorul a încercat să-și separe activitatea artistică de preocupările gazetarului și ale omului politic, ipoteza că a fost silit de cenzura comunistă să adopte un pseudonim nesusținându-se. Când în 1946 publică volumul Scrisori către tineretul român, interzis la scurt timp de regimul de ocupație sovietic, păstrează semnătura de gazetar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290574_a_291903]
-
gazetarului și ale omului politic, ipoteza că a fost silit de cenzura comunistă să adopte un pseudonim nesusținându-se. Când în 1946 publică volumul Scrisori către tineretul român, interzis la scurt timp de regimul de ocupație sovietic, păstrează semnătura de gazetar pentru definirea lui ca om politic, spirit tenace, încrezător în izbânda ideilor democratice, dispus să își asume sacrificiul în susținerea ideilor. Stabilit în SUA (New York, 1948-1954, și Washington, 1954-1987), devine colaborator apropiat al generalului Nicolae Rădescu și al lui Grigore
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290574_a_291903]
-
și al datinilor: fondul ancestral este topit într-o poveste de început de secol XX, în care lumea oierilor încearcă să reziste invaziei modernității. Romanul parabolic Zigguratul (1982; Premiul Uniunii Scriitorilor) reflectă într-o structură terasată etapele inițierii unui tânăr gazetar din Burna care descoperă, dincolo de faptul divers, realitatea semnificativă: simbolicul prevalează, iar epicul, diluat uneori de divagații teoretice, include tensiunea mitică. Roman cu tentă eseistică despre condiția socială și morală a scriitorului, Muflonul (I-II, 1986-1989) atinge, fără o suficientă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
Memoriile lui Daniel de Cosnac, publicate de Société de L'Histoire de France, în 1850. Vom prezenta un fragment din lucrarea intitulată: Queen and Cardinal, A Memoir of Anne of Austria And Of Her Relations With Cardinal Mazarin:"Pamfletele și gazetarii vremii nu au mai încercat să acopere intimitatea dintre regina mama și ministru. Tot felul de afirmații obscene erau împrăștiate atât în versuri, cât și în proza, unele amuzante, altele grosolane, altele prostești. Autorul operei Requeste Civile, scriind despre acest
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
, Eugen (25.X.1890, Craiova - 27.II.1975, Craiova), poet, prozator și gazetar. O darnică ursită a făcut ca Dumitru Constantinescu, meșter plăpumar, și nevasta lui, Eufrosina, să aducă pe lume opt copii, dintre care cinci vor ajunge oameni de condei: Iancu, Eugen, Paul, Savin, Lucia. Însă C. pare la început atras de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286363_a_287692]
-
, Ion (pseudonim al lui Ion M. Păscu; 6.X.1895, București - 20.V.1974, București), prozator, gazetar și traducător. Provine din mediul muncitoresc, ca fiu al Mariei (n. Ispas), și al lui Marin Păscu, mic meșteșugar. Va zugravi lumea în care a copilărit în întâiul sau volum de schițe, Din lumea celor obidiți (1912). A practicat felurite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
Maurice Dekobra, Claude Farrère, Myriam Harry, Pierre Loti ș.a.), dar și din Jules Verne, Maxim Gorki, Émile Zola, Knut Hamsun, Anatole France, Lev Tolstoi, Victor Hugo ș.a., unele semnate cu pseudonimul P. Ioanid, îndeletnicirea să principala fiind totuși aceea de gazetar, implicat în campanii publicistice cu ecou în epoca. Românele pe care le-a publicat după 1944 - Zilele vieții tale (I-IV, 1949-1950) și Lanțuri (I-IV, 1950-1954) -, cu o structură de frescă socială, sunt cronici ale unor evenimente din România
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288702_a_290031]
-
întâlnesc H. G. Lecca și Cincinat Pavelescu, aflați la începutul carierei literare. Primul articol al lui Caragiale apare la 7 noiembrie 1895. Este vorba de Grămătici și măscărici, în care autorul discută cu luciditate, ironie și subînțeleasă amărăciune condiția socială a gazetarului mercenar, aflat în slujba unor patroni politici. Articolul a provocat un răspuns al lui Anton Bacalbașa, prim-redactor atunci la oficiosul conservator „Epoca”. Dramaturgul își începuse însă colaborarea la G.p. mai înainte, scriind note, știri și anunțuri repartizate la cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287204_a_288533]
-
în acord cu Marc Angenot, prevalența laturii doxologice în discursul polemic. Apariția și evoluția presei periodice reprezintă momentul propice al autonomizării polemicii în primul rând ca discurs social plurivalent, rezultat al întâlnirii scriitorului (homo aesteticus) cu homo politicus în postura gazetarului lider de opinie autorizat, personaj atât de activ și controversat în arena vieții publice de pretutindeni. Lui i se datorează accepțiunea actuală (indiferent de valorizare) a polemicii: dezbatere publică a problemelor (politice, artistice, sociale) fundamentale ale cetății. În acest punct
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
un sens ce va oscila între extremul peiorativ, validat de suburbanitatea și trivialul intervențiilor publice, și accepțiunea pozitivă, chiar meliorativă, care conferă polemicii un statut privilegiat într-o democrație și cultură autentice. Dacă la jumătatea secolului al XIX-lea, un gazetar român de vocație afirma că "unde nu este polemică, acolo nu este libertate, nu este cultură"29, anticipând aproape un secol de vii și fertile dispute în cultura română, la o distanță considerabilă de el Octavian Paler nuanțează, într-un
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
public de exigențele etice și pragmatice ale oratoriei, transcenderea graniței real-obiectuale și intrarea pe terenul jocului artistic, unde singur talentul stabilește învingătorii și învinșii. Este mutația esențială pe care a operat-o, în spațiul publicistic (suport și resort), poetul și gazetarul Tudor Arghezi. Un traseu care la noi a durat aproximativ un secol, adică de la debutul presei până la primul moment de apogeu al său, perioada interbelică. Deplasarea pe orizontală, dinspre obiectivarea realului spre percepția extrem de subiectivizată a acestuia, reprezintă, conform teoriei
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
texte de presă: "Poeții care devin jurnaliști nu-s poeți, ci copii spălăcite. Jurnalismul e numai o supapă trecătoare a stomacului strâns în chinga sărăciei; nu-l ispitește decât în treacăt pe adevăratul scriitor"83 sau: "A fi scriitor și gazetar în același timp, se plătește cu jertfa mediocrizării, sau cel puțin cu o gravă amărăciune"84). Totodată, afirmația la unison a congenerilor preocupați de scrisul său, după care poetul a fost, într-o primă fază, boicotat de gazetar, pentru a
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
scriitor și gazetar în același timp, se plătește cu jertfa mediocrizării, sau cel puțin cu o gravă amărăciune"84). Totodată, afirmația la unison a congenerilor preocupați de scrisul său, după care poetul a fost, într-o primă fază, boicotat de gazetar, pentru a deveni, apoi, celebru printre literații epocii tocmai prin campaniile de presă și verbul său caustic, a constituit o altă barieră mentală tradusă prin prejudecata cvasigenerală conform căreia producția publicistică nu poate primi drept de accedere în cetatea literelor
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
poezie" s-a concentrat în formule cu statut de axiomă, la care, într-un fel sau altul, toți comentatorii ulteriori s-au raportat; e vorba, în termeni sintetici, de: 1) paradoxul gazetăriei; deși poetul a fost ținut în umbră de gazetar, notorietatea i s-a datorat în primă instanță activității ziaristice; 2) duplicitatea comparației cu Eminescu s-a tradus în sintagme de frecventă circulație în sfera criticii literare, care le-a preluat și inserat cu generozitate: "un nou Eminescu" (F. Aderca
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
orice tânăr exeget. Găsim îndreptățită remarca unui subtil și consecvent comentator al operei argheziene: Nici un cercetător literar n-a studiat încă până la acest apogeu al vîrstei (în ambele înțelesuri ale cuvântului vârstă) argheziene risipa de talent și de idei a gazetarului"90. Cu toate acestea, și simțul critic al lui Șerban Cioculescu este substimulat de producțiile cotidiene, așa încât consideră suficientă o abordare lapidară, de suprafață, a cărei prezență e necesară, totuși, într-o construcție poliedrică. De altfel, e primul care-i
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
oricând de ofensivă. Fără îndoială că episodul claustrării voluntare într-un spațiu mult prea coercitiv pentru un spirit independent precum cel arghezian va constitui o experiență indelebilă și va fi intens exploatat, nu doar de poetul Arghezi, ci și de gazetarul iconoclast a cărui campanie antisinodală îl desemnează drept cel mai înverșunat pamfletar al timpului. Tânărul ieromonah va fi profund decepționat de oamenii și atmosfera din viața monahală pentru că așa cum îi mărturisește Aretiei Panaitescu într-una din epistole visase la libertate
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
poetul își asumă (fără îndoială, uneori, cu maximum de subiectivitate) realitatea evenimențială, însă atunci când violența stilistică devine marcă a pamfletului literar, această realitate e doar un pretext pentru evadarea în ficțional, ca joc artistic gratuit. Pe acest palier, poetul anulează gazetarul, iar produsul său finit este destinat unui lector rafinat, capabil să dezambiguizeze discursul metaforic. Dimpotrivă, când rămâne conectat la realitate, polemistul adoptă o strategie retorică în care ironia (mai ales în varianta asteismului și a diasirmului) este figura predilectă. Adversitatea
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fie sprijinită pe un inefabil din seria ei: talentul". Deci artei îi trebuie "talent", criticii "geniu", scrisului, în general, o profundă considerație. Epigrama și calamburul "spurcă" arta și n-au "ce căuta în vecinătatea ei". Direcțiile pe care le trasează gazetarul alcătuiesc, groso modo, dimensiunea principială a unei conștiințe literare moderne, ceea ce presupune, dacă ne raportăm la contextul cultural interbelic, implicarea într-o confruntare, deschisă și intensă între vechi și nou, între arta cu tendință și arta autotelică, adică într-o
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]