931 matches
-
restaurantul dispăruse. Nu mai eram decât eu și Miller într-un separeu suspendat în afara a ceea ce lumea reală însemna acum pentru mine. - Demonii sunt malițioși și puternici. Stafiile sunt doar confuze - pierdute, vulnerabile. Dintr-o dată Miller a dus mâna în geaca lui de blugi și a scos un celular care vibra. A verificat numărul de apel, apoi l-a închis. Pe tot parcursul acestei manevre a continuat să vorbească, de parcă ar fi furnizat aceste informații de un milion de ori. Stafiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
noi acum e tipic pentru niște moși. Păi chiar suntem niște moși. Mai ales tu. Râde. (Eu cred că zâmbesc, dar nu sunt sigur.) Un timp ascultăm valurile. Mi-e frig la mâini, așa că mi le bag în buzunarele de la geacă. Ai putea să scrii o poveste despre ziua asta. O poveste cu doi moși pe o plajă pustie. Râde. Uite, nu e nimeni aici. Îi spun că nu pot să am un subiect atât de banal, cititorul s-ar plictisi
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
urcă în taxi. Ai grijă de tine. Taxiul pleacă. Mă uit puțin după el, apoi o iau din loc. Grăbesc pasul. Poate mai prind ultimul metrou. Warning Mic, gras, chel. Tânăr. Cel mult treizeci de ani. Poartă un fel de geacă de fâș. Are în spate un rucsac. Vocea lui e optimistă. Mai e puțin și vine. Nu în decembrie, cum zic ăștia. Oamenii de știință au mai multe variante. Și toate-s greșite. O să vină când nu ne-așteptăm. Adică
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
dacă a mai fost vreodată în Quito (deoarece este la aproape 3000 m înălțime, în Quito este foarte frig mare parte din timp și mai ales noaptea) și îmi răspunde fericită că da, cu mulți ani în urmă. Îmi scot geaca de ploaie din geantă și i-o împrumut, rugând-o ca peste două zile când se va întoarce să se oprească la casa lui Guillermo să mi-o aducă. Aprobă entuziasmat, îi explic că plănuiesc să plec după trei zile
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mi-o aducă. Aprobă entuziasmat, îi explic că plănuiesc să plec după trei zile, o întreb dacă a înțeles că e musai să treacă pe la Guillermo în ziua în care se întoarce, aprobă iar entuziasmat și se îmbracă recunoscător în geaca mea. Canoea oprește la destinația mea și cobor însoțită de zâmbetul larg al Mariei. Urc malul către casa lui Don Julio și ajung la un fel de masă de dimineață o grămadă de copilași pasând un borcan cu gem de la
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
într-un mod complet infantil. Până la urmă, poate și Don Julio tot la asta s-a gândit când m-a invitat la o nouă ceremonie?! Printre altele, este seară, suntem gata de culcare și Maria încă nu a apărut cu geaca mea, deși s-a întors în Remolino Grande. Mâine voi pleca dis de-dimineață și cred, fără geacă. De ce i-oi fi dat-o?? Ridic din umeri ce-și face omul cu mâna lui se numește lucru manual că doar
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
m-a invitat la o nouă ceremonie?! Printre altele, este seară, suntem gata de culcare și Maria încă nu a apărut cu geaca mea, deși s-a întors în Remolino Grande. Mâine voi pleca dis de-dimineață și cred, fără geacă. De ce i-oi fi dat-o?? Ridic din umeri ce-și face omul cu mâna lui se numește lucru manual că doar n-oi fi vrând ca un trib din mijlocul junglei ecuadoriene să gândească și să se poarte după
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
nici dorința de a călători, iar mie îmi este imposibil să mă reîntorc în același loc când lumea este atât de mare... Ajungem în dreptul școlii, minune mare: Maria stă pe mal, discutând cu alte câteva persoane. O întreb unde este geaca mea, mă privește senin și îmi spune că e acasă la ea. O întreb dacă ține minte că eu plec astăzi și cum îmi pot recupera geaca dar ea îmi zâmbește larg din nou. Renunț la idee, îl îmbrățișez pe
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Maria stă pe mal, discutând cu alte câteva persoane. O întreb unde este geaca mea, mă privește senin și îmi spune că e acasă la ea. O întreb dacă ține minte că eu plec astăzi și cum îmi pot recupera geaca dar ea îmi zâmbește larg din nou. Renunț la idee, îl îmbrățișez pe Guillermo și privesc din nou siluetele din ce în ce mai mici în sclipirea râului. Turistului îi stă bine cu turismul Îmi iau micul dejun în restaurantul prietenos al Anei și
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
sul, sigilată cu o pecete plină de înflorituri. Un răvaș pe care călătorul prăfuit ar fi trebuit să îl scoată de la piept sau din cizmă sau... Un cap - freză ciufulită, plete negre, lungi, așezate pe umeri lați, ascunși sub o geacă de blugi decolorată - se ivi din spatele șevaletului. Prima oară când am pățit asta m-am trezit lângă Zidul Chinezesc. Era în construcție, se murea pe capete, am pictat câteva peisaje extrem de interesante, însă critica le-a desființat, n-au înțeles
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
să abuzeze, nu voia să intre în sângele lui prea des, dar nici nu putea să stea deoparte, era agitat, nefericit, dar aștepta cu sufletul la gură s-o vadă pe Giulia. Și chiar a apărut la timp. Avea o geacă fistic peste jeanșii Kenvelo și părul căzut pe umeri ca o plasă de pescuit. Zogru se uita spre ea cu ochi îndrăgostiți, aproape fără să-i pese că tăinuitorul lui se îndrăgostea el însuși, brusc și poate fără speranță. Giulia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
strada Traian și intră în vorbă cu niște fete care stăteau în poarta casei cenușii, cu frontoanele clămpănite pe ici pe colo, ca și când o gură mare ar fi mușcat din ele. Erau două fete tinere, îmbrăcate amândouă cu pantaloni și geacă de blugi. Giulia s-a împrietenit repede cu ele, uite vreau să fac un film despre țigani, adică să ne dai la televizor, nu, deocamdată pentru școală, sunt studentă, aha, păi și nouă ce ne iese la afacerea asta, pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Zogru a lăsat câinele cu care venise, a pătruns repede în sergent și, imediat ce s-a făcut confortabil, i-a și ras una lui Fulgerică. Dar știa unde îi doare cel mai mult. În timp ce băiatul se plângea nedumerit, strângându-și geaca de piele peste piept, cu de ce dai, șefu’, ce s-a-ntâmplat, șefu’, dacă nu e suficienți mai vorbim și noi, ca oamenii, sergentul se repezise spre Fordul nou-nouț al lui Fulgerică și-l răsturnase cu toată puterea lui Zogru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
brusc spre Giulia și o întrebase pe neașteptate: - Pe tine cu ce pot să te ajut? Întrebarea o luase prin surprindere. Stătea în fața ei, doar cu puțin mai înalt decât ea, cu părul negru răsucit după ureche, îmbrăcat cu o geacă subțire, de firmă, și o privea ca și când s-ar fi cunoscut întâmplător. Nu era ostil, ci indiferent. - Eram prin zonă și... - Bine, hai să intrăm puțin în biroul meu, mă iertați, stau o clipă cu domnișoara și sunt gata, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fi fost închisă într-un container cu gunoi, deasupra căruia urma să fie pus capacul și bătut în cuie. Într-o zi a intrat într-un internet-cafe și-a dat o căutare pe avort. Încerca să stea dreaptă și cu geaca pe umeri ca să nu se uite cineva la ce caută. A citit repede și s-a înspăimântat. A aflat că avortul e permis doar până la trei luni, iar ei îi era imposibil să calculeze cât trecuse din iulie până în octombrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în oraș, de pe meleaguri străine, ehei, tocmai din America și Germania, colecția Royală de toamnă-iarnă pentru căței, în total peste 50 de ținute, de zi, de seară și casual-sport. Prețurile variază în funcție de talia javrei. Pentru un cățel mic, o geacă sau o rochiță pot ajunge la prețul de 15 euro, în timp ce, pentru un câine de talie mare cum ar fi de exemplu un ciobănesc, prețul se va dubla. Piesele de rezistență ale colecției sunt o haină de blăniță cu glugă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
un câine de talie mare cum ar fi de exemplu un ciobănesc, prețul se va dubla. Piesele de rezistență ale colecției sunt o haină de blăniță cu glugă, care imită pielea de dalmațian, o rochiță care imită pielea de leopard, geaca sport cu benzi reflectorizante pentru plimbarea pe timp de ploaie, ceață sau noapte și costumele de Halloween. Pentru câini văd că s-a găsit o rezolvare, mai greu este pentru stăpânii lor. Din problemele omenești nu poate lipsi, nelipsita soacră
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
puteau să evolueze decât în bine. De fapt, lucrurile chiar aveau să meargă mai bine, și asta cât de curând! Punând piciorul pe prima scară, trecu pe lângă jacheta lui Aidan. Șovăi. Exista vreo șansă ca inelul să fie în buzunarul gecii? Ar îndrăzni să verifice? Rămase pe treaptă nehotărâtă. Dacă s-ar fi uitat, ar fi stricat surpriza. Și dacă inelul nu era acolo - păi, asta probabil că ar fi însemnat că nu avea de gând s-o ceară de nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nici un motiv să mintă. Trebuia să afle. Bine, asta nu ar confirma nimic, pentru că dacă nu era acolo, putea la fel de bine să fie în buzunarul pantalonilor, dar nu putea să urce scările fără să verifice întâi. Pipăi la repezeală buzunarele gecii. Erau goale. Simți un fior de dezamăgire amară cuprinzând-o. Și apoi îi trecu prin minte să vadă în buzunarul interior. Își strecură degetele în el și atinse ceva micuț și pătrat. Tremurând, scoase obiectul. Era o cutiuță roșie. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
deșteaptă. Nu voia să fie femeie de carieră, așa cum era Nieve. Voia cu desăvârșire să fie doamna Darcey Clarke și să trăiască împreună cu Aidan pentru tot restul vieții. Înghiți în sec și închise cutia, punând-o la loc în buzunarul gecii. Apoi urcă scările în vârful picioarelor și intră în baie. Baia era încă plină de apa care se răcise, iar spuma lăsase o dâră pe marginea căzii. Nu-i mai păsa. Trase dopul și se așeză pe margine privind cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
în care o enervase faptul că Nieve o suna pentru ajutor cu traducerile. Recunoscu însă că Nieve o răsplătise cu vârf și-ndesat aducându-i bijuteriile, iar acestea se asortau perfect cu inelul care se afla în cutia din buzunarul gecii lui Aidan. Așadar, te-ai întors pentru scurt timp, sau ce? întrebă în timp ce își prindea cerceii. Spera în gând că Nieve nu își va prelungi prea mult vizita. Își dorea să stea de vorbă cu prietena ei, dar nu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
atât de puțin când punea punct unei relații. — În seara aceea nu a suflat o vorbă despre inel, continuă Darcey. Nici a doua zi dimineață nu a zis nimic. M-am trezit devreme și am mers în vârful picioarelor până la geaca lui, ca să verific dacă mai era acolo. Ca să verific dacă era aievea, la drept vorbind, pentru că încă mă așteptam să îl capăt. Dar n-a fost așa. Și-ntr-adevăr, acolo era, dar nu l-a scos niciodată din buzunar. Nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
pot trăi unul fără celălalt. —Mi-ai zis că mă iubești, repetă ea deznădăjduită. Și credeam că o să ne căsătorim. De ce să crezi una ca asta? Nu putea să-i zică de Emma Jones și nici că se uitase în geaca lui să vadă inelul. — Îmi pare extrem de rău, zise el. Sunt o groază de lucruri pe care simt nevoia să le fac înainte să mă așez la casa mea. Nu pot... O privi cu regret, și Darcey simți cum lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
impresia că urma să ne logodim, zise ea. Nu vorbi prostii. Cum să creadă așa ceva? Dacă asta și-au închipuit, atunci s-au înșelat. Dar o privi stânjenit, și ea își dădu seama că nu se înșelaseră. Inelul fusese în geacă și fusese cumpărat special pentru ea. —E din cauza lui Nieve? îl întrebă ea brusc. — Sigur că nu, răspunse el pe un ton neconvingător. Nu te cred! — Nu e vina ei, se scuză Aidan. Doar că - de când am cunoscut-o am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
un tip de treabă. Își dorise o familie - nu avusese această șansă cu Darcey. Cu Anna, familia venea de-a gata. Se mai uită prin bar vreo câteva minute. Brusc, simți nevoia să plece. Nimeni nu o vedea. Își puse geaca și dispăru în noapte. În lunea următoare, Anna o sună să afle unde o ștersese, iar Darcey îi povesti despre telefonul pe care îl primise de la Tish și îi spuse că nu prea se simțise în stare să mai rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]