1,633 matches
-
brațului și bărbiei, Eugen a salutat-o și a invitat-o să meargă la patul bolnavului. Ochii acestei femei, larg deschiși, exprimau un fel de disperare amestecată cu speranță. S-au umplut instantaneu cu lacrimi și, în același moment, un geamăt adânc, dureros, ieșit parcă din cel mai adânc loc al pieptului, s-a auzit până dincolo de ușa salonului. S-a repezit la pat și, după o clipă de nemișcare, aproape că s-a aruncat asupra acelui trup, plângând înăbușit. Ferind
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
mine a însemnat cea mai reală încurajare, am urmărit instinctiv linia fină a șoldurilor către în jos și i-am mângâiat pulpele-i tari, dezvelind cu grijă și ce mai rămăsese acoperit de faldurile fustei. Le-a strâns, cu un geamăt ușor, abia auzit, nelăsându-mi mâna să le desfacă...” ... Sunt clipe unice, toate acestea prezentate în povestire, de neuitat, așa cum de neuitat sunt locurile în care ele au fost trăite. Povestea se termină frumos, fără „probleme”, dacă ați fost tentați
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
mi se încorda. Dacă ai fi încercat atunci să înfigi un ac în el, cu siguranță nu ar fi pătruns, așa era de înțepenit de fiorii transmiși de mișcarea lină și plăcută la început, apoi tumultoasă și năvalnică. Oftatul și geamătul erau în plină desfășurare, vestind plăcerea împreunării. Din nou, la fel ca în barcă, am fost detronat de la funcția de conducător al “ostilităților”, la cea de serv. Un corp suplu și cu mișcări unduitoare a urcat deasupra mea, cu pletele
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
sa lume interioară și, prin aceasta, în însuși miezul lucrurilor. Or, în viziunea lui Apostu Panaitache Vultureanu, fiecare lucru din lume are un miez adânc al său: miezul ascuns al Plecării este Neliniștea, miezul ascuns al Pietrei este Ospățul, al Geamătului este Ecoul, al Vieții este Visarea și al Luminii este Setea. Mă refer chiar la cele cinci cărți publicate până acum, într-un ritm din ce în ce mai alert dar și cu un câștig din ce în ce mai mare în privința realizării artistice. (PAUL SPIRESCU) Așteptăm autorii
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 23 IANUARIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370404_a_371733]
-
limbii explorau părțile sensibile ale fete, umezită și înfierbântată, cutremurând-o de plăcere. Săndica se mișca într-un dans al plăcerilor nebănuite ale acestei noi experiențe, împingea de creștetul celui ce o făcea să viseze și scotea onomatopee nedeslușite sau gemete de plăcere. - Mircea... limba ta emană energia iubirii prin fiecare mișcare în adâncurile mele. Nu te opri până nu-mi consumi toată energia acumulată în căușul plăcerilor nebinecuvântate de nimeni până la tine așa de pătrunzător. Te rog să mă alinți
PLACERE SI SPERANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370438_a_371767]
-
Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2045 din 06 august 2016 Toate Articolele Autorului PLOUĂ Când dincolo de geamuri plouă încă adormite degetele pipăie bucata de noapte rămasă și-o trag înfașurând-o strâns pe trupul ce s-a răsucit scâncind un geamăt nemulțumit pentru că toate lucrurile astea naturale au prostul obicei de-a intra cu timpul la apă și parcă văd cum în curând nici zilele n-o să mă mai încapă n-o să-mi ajungă nici pâna la cot și-abia atunci
PLOUĂ de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370478_a_371807]
-
Acasa > Strofe > Atasament > DRAGOSTE Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1869 din 12 februarie 2016 Toate Articolele Autorului dragoste, pup ochi închis ce gustă sărutul sădit în patima lui foșnetul genei ce-a prins rădăcina mișcării geamătul orb strivit între formele gurii neîmpotrivirea învelită în brațe adierea atingerii ce vine din tine semnul rămas pe unde noi am trecut învolburați în suspine pup ochii deschiși ai zilei ce începe cu tine buchetul de zâmbet dăruit culorilor spre
DRAGOSTE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369343_a_370672]
-
existența mea, ce sunt doar eu?.. Simțind o mare sete de suspine Împreunate într-un lac, vegheat de Dumnezeu?.. Mi-e dor să știu că sunt, La răsărit, la asfințit, într-un amurg, Și pot să îmi aștern tăcerea Pe geamătul, ce-n sori va fi durut. Să cresc cu inima pe cicatrici, Că într-o florărie de poveste Mi-e dor să știu că sunt... Un simplu licurici, focul-lui- Dumnezeu, Când nici lumina orbitoare N-o să mă conteste... SANCTUARE ÎN
GRUPAJ DE POEZII. E DIMINEAȚĂ PUR-CREȘTINĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369423_a_370752]
-
13 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Stau într-un descântec digerat printr-un fum de țigară, într-o parcare golita de prejudecăți, unde, după perdele slinoase se perinda moravul sufletelor vulgare, sleite în domniile roase de antichități. Atârnă gloduri de gemete înțepate, pe buzunarul nedemn al ageamiilor care-și atâta trupurile amorfe, cu fake-urile omologate de nepăsări carnale, în care viciul și boală plătesc infidelități puerile. Într-un timp viral șterg singurătatea din paharul cu ceață în care clocotește Iadul și
SURESCITAREA MORAVULUI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369499_a_370828]
-
mult de mers. Ai saci de cuvinte ce-așteaptă să faci din ele poeme, iar sufletul tău își pune noi ținte în crez și-n vreme. De ce să fii trist? N-are importanță că-n acest sfârșit este plâns și geamăt câtă vreme-auzi în câte o stanță un tandru freamăt. Păsările mor, fluviile seacă, aerul din jur e tot mai fierbinte, dar poți să zâmbești și să spui: Ce dacă, merg înainte! Ninge viscolit, însă râzi. Nu-ți pasă. Simți în
NU-ŢI PASÃ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 () [Corola-blog/BlogPost/370629_a_371958]
-
Simpatie > BALADĂ,LUI CĂTĂLIN CRIȘAN. Autor: Ileana Vičič Stanca Publicat în: Ediția nr. 1879 din 22 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Baladă, lui Cătălin Crișan. Remember for time. Te iubesc,iubire, ce trăiești în mine! Îți iubesc freamătul, îți iubesc geamătul, îți iubesc suspinul, care-mi alină chinul. Te iubesc,iubire, ce trăiești în mine! Îți iubesc șoaptele, care-mi închid pleoapele. Îți iubesc buzele, care-mi deschide sufletul! Te iubesc ,iubire, ce trăiești în mine! Îți iubesc luceferii, care ard
BALADĂ,LUI CĂTĂLIN CRIŞAN. de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370698_a_372027]
-
de-ajuns dureri de nemurire Să farmece căderea din viață în abis . De-aceea tu, minune, îngăduie-mi să caut Ce n-am găsit vreodată și nici n-am să găsesc. Te-oi desluși slugarnic din sunetul de flaut, Din geamătul furtunii pe care îl iubesc ! Te voi găsi curată și dureros de-aproape, Târzie și sătulă de neființă grea , Te-oi recunoaște însă pământul e la pleoape Căci fericită-a fost nechibzuința mea!... Virgil Ursu Munceleanu Referință Bibliografică: I R
I R E V O C A B I L de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369752_a_371081]
-
pădure și eu cu gândul la tine mă pierd în lumea visurilor și de fiecare dată te găsesc și nu te ating, o umbra mea pierdută. Povestea ploii Atâta umezeală e-n văzduh, încât acesta a-nceput să geamă și geamătul tuna și fulgera până ce lacrimile au început să șteargă durerea, durerea apei. Șiruri de perle curgeau din văzduh și se sfărmau de pământ ca o umbră, o umbră umedă, imaginea unei clipe trecătoare, imaginea unei picături de apă incoloră, insipidă
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
foșnet de tei, adoarme-mi tăcut, nu știu cum, nu știu unde, osândele mele târzii și rotunde că apele ochilor ei. Mi s-au dat acești pași. Trăiesc. Mă supun, dar drumul spre ea e o hartă deșarta, iar noi ne tărâm într-un geamăt de piatră zvârlita pe-un somn de nebun. Ametita-i e rochia de nori și lalele, ca visele ei și că brațele mele cautand-o năuc printre frunze de nuci Intampla-te, Doamne, si vino să-mi duci Pe-un
CANTEC DE EA de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368132_a_369461]
-
se oprise în creștetul capului, în vreme ce picioarele se mișcau inconștient, încercând să-mpingă trupul spre înainte. Cealaltă mână zăcea neputincioasă pe verticala împrejmuirii betonate. - Mamă, ce ai? zise băiatul sărind din apă peste inelul de beton. Ea nu-i răspunse. Geamătul îi devenise tot mai rar, tot mai slab, iar mișcările trupului tot mai lente. - Mamă, ai reușit, ai reușit!, îngăimă el buimăcit în fața trupului din ce în ce mai nemișcat. Ea nu-i răspunse. Gemetele îi încetaseră, iar nemișcarea se instală sinistru peste trupul
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
apă peste inelul de beton. Ea nu-i răspunse. Geamătul îi devenise tot mai rar, tot mai slab, iar mișcările trupului tot mai lente. - Mamă, ai reușit, ai reușit!, îngăimă el buimăcit în fața trupului din ce în ce mai nemișcat. Ea nu-i răspunse. Gemetele îi încetaseră, iar nemișcarea se instală sinistru peste trupul în agonie. - Mamă, ai reușit!, continuă să repete copilul îndreptându-și cu teamă brațele spre trupul nemișcat. Apoi glasul îi amuți. Cu mâinile ude și trupul tremurând, Costel își trase mama
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
limbii explorau părțile sensibile ale fete, umezită și înfierbântată, cutremurând-o de plăcere. Săndica se mișca într-un dans al plăcerilor nebănuite ale acestei noi experiențe, împingea de creștetul celui ce o făcea să viseze și scotea onomatopee nedeslușite sau gemete de plăcere. - Mircea... limba ta emană energia iubirii prin fiecare mișcare în adâncurile mele. Nu te opri până nu-mi consumi toată energia acumulată în căușul plăcerilor nebinecuvântate de nimeni până la tine așa de pătrunzător. Te rog să mă alinți
CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353444_a_354773]
-
Acasa > Versuri > Iubire > PUNCT DE FUGĂ Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 1130 din 03 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Două linii paralele, Dincolo de mândre iele, Într-o fugă, sărutare, Într-un geamăt, îngănare; Se transformă-n punct albastru, Apoi într-un mic pilastru, Într-o mare de trăire... Eu mireasa și el mire. Referință Bibliografică: Punct de fugă / Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1130, Anul IV, 03 februarie 2014
PUNCT DE FUGĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352797_a_354126]
-
și vorbirea De la dibaciul mag Satan, Arunc-o! vei citi-o-n van Sau îmi vei crede slută firea. Dar dacă, vrednic scormonești Cu ochiu-n rîpi adânci, de freamăt, Citește, și-ai să mă iubești; Tu, suflet, iscodind c-un geamăt Un rai ce deopotrivă-l vrem, Mă plânge!...Altfel, te bluestem! Receptarea lui Baudelaire în România pătrunde destul de timpuriu în literatură. Primul care se oprește asupra operei lui a fost Titu Maiorescu, îndemnând pe Eminescu și Caragiale să traducă din
BAUDELAIRE- LA ÎNCRUCIŞAREA DRUMURILOR DINTRE ROMANTISM, PARNASIANISM ŞI SIMBOLISM de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353016_a_354345]
-
cozile mai lungi, iar masculul care ridică mai sus capul îl domină pe celălalt competitor. Au carapacea în partea de jos concavă, pentru a putea să se urce deasupra femelelor la reproducere. Tot pentru dominanță și delimitare teritorială, masculii scot gemete, murmure puternice - al căror ecou se aude la distanțe de câțiva kilometri. * Deoarece pot să-și încetinească metabolismul, broaștele țestoase gigantice rezistă la condiții aspre de deșert fără apă și hrană până la un an de zile. Motiv pentru care au
BROAȘTELE ȚESTOASE GIGANTICE DIN GALÁPAGOS de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354456_a_355785]
-
ciudate în care oamenii țipau. Am simțit că eu devin fiecare părticică, ale acelui oraș. M-am simțit în coloane și ziduri, care se prăbușeau ca niște umbre rămase pe zidul alb, al unei existențe ireale. Am simțit în mine geamătul pietrei albe și parcă, vocile celor care m-au sculptat. Am devenit prin mortarul legăturii, făină de timp între cărămizile apărătoare de existență conștientă. Sub mine acum piatra strivea albul vieții, iar fragmente de coloane au devenit picturi pictate cu
TELEFONUL DE DINCOLO de VIOREL MUHA în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354039_a_355368]
-
Acasa > Stihuri > Semne > DUHULUI MEU, DIAVOLE Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1368 din 29 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Duhului meu, diavole Tentacule, tentații se desfășoară-n spațiu, Se împreună vise cu geamăt și nesațiu, Întrevăzute glorii uitate în unghere, Spre altă lume caut, sosește o părere. Neînfrățite sfere, ca sânii unui nud, O clipă, te ascunde un întuneric crud, Zâmbești, culori, palete sub ochiul tremurat, Iar vălul cade liber, trăiești neîmpăcat. Din
DUHULUI MEU, DIAVOLE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353133_a_354462]
-
sfâșietor... Pierdută, mă scufund în gânduri, Găsesc amintiri care mă dor... Ca o stafie azi te-ai ivit La geamul din sufragerie. Cu tine-n suflet am adormit Și mă trezesc în reverie... Foșnetul frunzelor care mor Îngemănează-al nopții geamăt... Tulburător, sublimul decor, Revarsă al naturii freamăt. Stele pe gene mi se-așază Și îmi mângâie pleoapa fină, Toamna în mine-agonizează, Eu vreau să urc înspre lumină... Sub lujerul iubirii tale, Adăpostindu-mă, tăcută, Să te-ntâlnesc din nou în
TOAMNĂ RUGINIE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353140_a_354469]
-
orizont răsună Psalmii amintirea de tine cu păr înflorit și ochii verzi obosită de tăcerea mea caută un loc să-și așeze cuvintele ÎN ACEST JOC INOCENT o dorință aleargă printre poeme trece de pe o pagină pe alta cu un geamăt stins se agață de amintiri crezându-mă poarta deschisă spre lumina lumii m-a găsit în această dimineață într-un loc așteptând să renasc din oră în oră cu chip nou și privire de piatră pregătită să intre în viața
NEBUNII PERMISE (POEME) de ELENA TOMA în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352625_a_353954]
-
risipit...Și moaaare! * Cortegiul dinspre viață în vaiet îl petrece. Un soare la crepuscul degrabă se scoboară și-n mantie întunecată pământul învelește... Un plânset în cutremur se dilată, pământul în durere zguduind... Prăpăd domnește-n templu... coloane cad în geamăt icnind... catapeteasma se frânge cu zgomot de urgie... e zbucium... și e groază... e durereee!!! Iudeii se încurcă vrând scapare!! * Sub îmbeznata boltă, dincolo de miezul nopții, vremea-i prielnică grijirii mormintelor celor plecați. Urcușul se alină. Tot greul smeritele îl
ÎNVIEREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354233_a_355562]