673 matches
-
Rosecrans a fost informat greșit că ar exista o breșă în linia sa. Deplasând unități pentru a acoperi presupusa breșă, Rosecrans a creat accidental una adevărată, direct în calea unui asalt de opt brigăzi pe un front îngust, condus de general-locotenentul confederat James Longstreet. Atacul lui Longstreet a scos din luptă o treime din armata unionistă, inclusiv pe Rosecrans însuși. Unitățile unioniste s-au regrupat spontan pentru a crea o linie defensivă pe creasta Horseshoe, formând un nou flanc drept pentru
Bătălia de pe Chickamauga () [Corola-website/Science/323703_a_325032]
-
la 12 decembrie Consiliul de Miniștri al României a aprobat această decizie. Ca precedent internațional s-a apelat la experiența Franței, care transmisese deja Tezaurul său spre păstrare Statelor Unite ale Americii. Pentru Rusia procesul verbal cu privire la transmiterea Tezaurului a fost semnat de general-locotenentul Aleksandr Aleksandrovici Mosolov, șeful cancelariei ministeriale a Curții Imperiale, iar din toamna anului 1916 - ministru-delegat în România. Guvernul rus s-a angajat nu doar să pregătească transferarea, dar a și garantat integritatea necondiționată a Tezaurului României atât în timpul transportării, cât
Editura Destine Literare by Serghei Golubițki () [Corola-journal/Journalistic/95_a_380]
-
Iulian Topliceanu, ca să trimită câte un detașament de către 400 de militari din B.98 Instrucție Pază Aeroportuară la Palatul Victoriei și Televiziune pentru a întări paza acestora". Generalul-maior Nicolae Șchiopu din Ministerul Apărării Naționale a fost înaintat la gradul de general-locotenent (cu 2 stele) la 21 octombrie 1994 și apoi la gradul de general de corp de armată (cu 3 stele) în anul 1995. La data de 31 octombrie 1997, generalul de corp de armata Nicolae Șchiopu a fost trecut direct
Nicolae Șchiopu () [Corola-website/Science/311368_a_312697]
-
de general-colonel. Gradul de general locotenent-colonel corespunde ca funcție unui comandant de divizie. În Republica Macedonia și Slovenia, un general locotenent-colonel (în , în ) este un grad militar superior celui de general-maior si inferior celui de general, echivalent cu cel de general-locotenent.
General locotenent-colonel () [Corola-website/Science/321738_a_323067]
-
(în alfabetul chirilic Федор Яковлевич Тутушкин) (n. 1900; d. 1959) a fost un general-locotenent de miliție din Republica Moldova, care a deținut funcția de ministru al afacerilor interne în Guvernul Republicii Moldova (1946-1951). Feodor Iakovlevici Tutușkin s-a născut în anul 1900. În anul 1940, a fost numit în funcția de director-adjunct al unității speciale a
Feodor Tutușkin () [Corola-website/Science/307688_a_309017]
-
unității speciale a NKVD din Regiunea Militară Moscova (1942-1943). Apoi, a îndeplinit atribuțiile de șef al Serviciului de Contrainformații (SMERSH) din Regiunea Militară Moscova (1943-1945). A fost avansat la gradele de general-maior (26 mai 1943) și apoi la cel de general-locotenent (25 septembrie 1944). În anul 1946, general-locotenent a fost numit în funcția de comisar al poporului pentru afaceri interne din RSS Moldovenească, denumire schimbată în același an în cea de ministru al afacerilor interne (1946-1951). Într-un raport din data
Feodor Tutușkin () [Corola-website/Science/307688_a_309017]
-
Moscova (1942-1943). Apoi, a îndeplinit atribuțiile de șef al Serviciului de Contrainformații (SMERSH) din Regiunea Militară Moscova (1943-1945). A fost avansat la gradele de general-maior (26 mai 1943) și apoi la cel de general-locotenent (25 septembrie 1944). În anul 1946, general-locotenent a fost numit în funcția de comisar al poporului pentru afaceri interne din RSS Moldovenească, denumire schimbată în același an în cea de ministru al afacerilor interne (1946-1951). Într-un raport din data de 19 decembrie 1946 al Ministerului Afacerilor
Feodor Tutușkin () [Corola-website/Science/307688_a_309017]
-
oameni este condus de însuși Ludovic al XIV-lea însoțit de Mareșalul Turenne. La stânga lor se află corpul de armată condus de Antoine d'Aumont de Rochebaron ce avansează de-a lungul coastelor Canalului Mânecii. Un al treilea corp condus de general-locotenentul François de Créqui ,protejează flancul drept al armatei principale. Pe 24 mai 1667 cele trei corpuri de armată invadează teritoriul spaniol în așa fel încât prin superioritatea lor numerică să împiedice inamicul să se concentreze pe o singură coloană. Țările
Războiul de Devoluțiune () [Corola-website/Science/329685_a_331014]
-
el a trebuit să-și selecteze noul său personal de la zero. El a recreat industria aviatică și a construit fabrici secrete, cu industriași și ingineri de aviație. El a fost promovat la gradul de Generalmajor (general-maior) în 1934 și Generalleutnant (general-locotenent) în 1936. Ca și alți generali ai Germaniei naziste, el a primit personal bani de la Adolf Hitler. În cazul lui Kesselring, 6000 mărci, o sumă considerabilă la momentul respectiv
Albert Kesselring () [Corola-website/Science/330211_a_331540]
-
a fi un fiasco total. La 2 martie 1949, conducerea superioară a Securității se întrunește penrtu a decide soarta mișcării sioniste din Romania. Din stenograma acestei ședinte: "La ședința convocată de tov. ministru Teohari Georgescu, au luat parte următorii: tov. general-locotenent Gheorghe Pintilie, tov. general-maior Alexandru Nicolschi, tov. general-maior Vladimir Mazuru și tov. colonel Gavril Birtaș. Cu această ocazie, tov. ministru Teohari Georgescu arată că problema sionistă ne-a scăpat oarecum din obiectiv, din cauza că am considerat organizațiile sioniste ca fiind
Procesele sioniștilor () [Corola-website/Science/312416_a_313745]
-
grad inferior: Unterleutnant (OR1c). De pe la 1500 până la mijlocul secolului al XVII-lea denumirea de „Leutnant” a fost frecvent folosită pentru a desemna orice adjunct al unui ofițer comandant. Astfel, la nivel de armată a existat gradul de "General-Leutnant" (în română „general-locotenent”), la nivel de regiment a fost gradul de "Oberst-Leutnant" (în română „locotenent-colonel”), iar la nivelul companiei "Leutnant" era adjunctul unui "Hauptmann" (în română „căpitan”). Odată cu formarea armatelor permanente în cea de-a doua jumătate a secolului al XVII-lea, acest
Leutnant () [Corola-website/Science/337666_a_338995]
-
ministrului de interne, șef al Comandamentului serviciilor și înzestrării. În perioada 17 ianuarie 1990 - 16 iulie 1992, gen. dr. ing. Gheorghe Andriță a îndeplinit funcția de secretar de stat în Ministerul de Interne. A fost înaintat apoi la gradul de general-locotenent (cu 2 stele) la 28 noiembrie 1994 , fiind trecut în rezervă la data de 31 decembrie 1997 cu acest grad. În august 2007, a fost trimis în judecată (alături de generalul (r) dr. ing. Mihai Chițac, fost ministru de interne și
Gheorghe Andriță () [Corola-website/Science/311351_a_312680]
-
perioada 2004-2006, generalul-maior dr. Sorin Ioan a îndeplinit funcția de șef al Statului Major al Forțelor Terestre, apoi în anul 2006 devine locțiitor al șefului Statului Major General. La data de 1 noiembrie 2004 a fost înaintat la gradul de general-locotenent (cu 3 stele) . La data de 12 decembrie 2007, generalul-locotenent Sorin Ioan a fost numit în funcția de reprezentant militar al României la NATO și UE . Ministrul Apărării Naționale a operat câteva schimbări la vârful Armatei. Cea mai importantă se
Sorin Ioan () [Corola-website/Science/311489_a_312818]
-
a fost întronizat protejatul Turciei Devlet(?) (în ) IV Ghirai. Aceste evenimente au mâniat-o pe țarina Ecaterina a II-a, care, din acestă cauză, l-a înlăturat din funcție pe comandantul Armatei a 2-a ruse, Dolgorukov, înlocuindu-l cu general-locotenentul Șerbinin. Ea i-a poruncit în 1776 lui Piotr Rumianțev-Zadunaiski să conducă o parte din armată în Crimeea, să-l înlăture pe Devlet Ghirai și să-l declare Han pe Șahin Ghirai. În noiembrie 1776 cneazul Prozorovskiy a ajuns în
Războiul Ruso-Austro-Turc (1787–1792) () [Corola-website/Science/322292_a_323621]
-
instrucție în vederea trimiterii în Franța. Acești soldați au fost comasați în Corpul de Armată Australian și Neozeelandez ("Australian and New Zealand Army Corps," ANZAC), care cuprindea Divizia 1 Australiană, formată din voluntari, și Divizia Noii Zeelande și Australiei, sub comanda general-locotenent William Birdwood. Trupele ANZAC, împreună cu Divizia 29 Britanică, Divizia Navală Regală și cu Corpul Expediționar Oriental, francez, formate atât din trupe „metropolitane” cât și din trupe coloniale, au fost ulterior puse sub comanda lui Hamilton. Cu doar cinci divizii, operațiunea
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
AE2" a ieșit la suprafață să-și încarce bateriile și a trimis un raport prin radio flotei. Deși Debarcarea de la Capul Helles mergea bine, debarcarea din golful Anzac nu era la fel de reușită, iar comandantul Corpului de Armate Australiene și Neozeelandeze, general-locotenent Sir William Birdwood se gândea să-și reîmbarce trupele. Vestea succesului submarinului australian a fost unul dintre factorii care l-au determinat pe Birdwood să se răzgândească și a fost transmisă soldaților de pe țărm să le ridice moralul. Stoker a
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
au lansat puternice contraatacuri la Helles și Anzac. Deși au penetrat pentru scurt timp în sectorul francez, atacurile au fost respinse prin masarea tirului de mitralieră aliat, care a produs multe victime în rândul atacatorilor. În noaptea următoare, comandantul ANZAC, general-locotenent William Birdwood, a ordonat Diviziei Neozeelandeze și Australiene condusă de general-maior Alexander Godley, să atace de pe „Culmea lui Russell” și din „Postul lui Quinn” către „Baby 700”. La atac au luat parte Brigada 4 Infanterie Australiană a colonelului John Monash
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
un avion maritim de pe HMS "Ben-my-Chree" a scufundat un remorcher otoman cu o torpilă lansată din aer. Debarcarea din golful Suvla a avut loc în noaptea de 6 august și s-a confruntat cu o opoziție redusă; dar comandantul britanic, general-locotenent Frederick Stopford, își limitase obiectivele inițiale și nu a reușit să-și promoveze cererile de înaintare, cucerind doar plaja și puțin mai mult teren în jurul ei. Otomanii au reușit să ocupe dealurile Anafarta, împiedicându-i pe britanici să pătrundă spre
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
o atmosferă sumbră. Perspectiva evacuării a fost luată în discuție la 11 octombrie 1915, dar Hamilton s-a opus propunerii, temându-se de știrbirea prestigiului britanic. El a fost la scurt timp demis din funcția de comandă și înlocuit cu general-locotenentul Sir Charles Monro. Toamna și iarna au adus ușurarea greutăților provocate de căldură, dar a adus și furtuni și inundații, soldate cu înecul unora dintre soldați și cu moartea altora de frig, în timp ce mii de alți oameni sufereau de degerături
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
octombrie) au fost subsumate în Armata Orientului și apoi desfășurate la Salonic. În Egipt, trupele imperiale și ale dominioanelor britanice din Dardanele, împreună cu divizii noi din Regatul Unit și cu cele de la Salonic, au devenit Forța Expediționară Mediteraneană, comandată de general-locotenentul Sir Archibald Murray. Ele s-au alăturat Forței din Egipt și au devenit rezervă strategică pentru Imperiul Britanic, constând din 13 divizii de infanterie și de cavalerie cu 400.000 de oameni. În martie 1916, Murray a preluat comanda ambelor
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
suport pentru Confederație în acel stat. Bragg a fost învins greu de general-maior William Rosecrans în bătălia de la Stones River în Tennessee. Singura victorie clară a Confederației în vest a reprezentat-o bătălia de la Chickamauga. Bragg, cu ajutorul trupelor conduse de general-locotenent James Longstreet (din armata lui Lee din est), l-a învins pe Rosecrans, în ciuda apărării eroice a generalului-maior George Henry Thomas. Rosecrans s-a retras în Chattanooga, oraș pe care Bragg l-a asediat apoi. Principalul strateg și tactician unionist
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
mult mai bine decât oricând până în acel moment al războiului din Pacific. În lumina rapoartelor optimiste ale serviciilor de informații, s-a luat hotărârea de a invada Iwo Jima: debarcarea a primit numele de cod Operațiunea "Detachment". Până în iunie 1944, general-locotenent Tadamichi Kuribayashi a fost numit la comanda apărării Insulei Iwo Jima. Inspirându-se din apărarea din bătălia de la Peleliu, a gândit o defensivă diferită de doctrina militară japoneză. În loc să-și pregătească apărarea pe plajă pentru a preveni direct debarcările, Kuribayashi
Bătălia de la Iwo Jima () [Corola-website/Science/320997_a_322326]
-
dislocat la Glatz / Silezia. Începând cu 1 aprilie 1891, este mutat pentru un stagiu la "Statul Major General" al armatei prusace, din Berlin. Ocupă ulterior diverse alte poziții în armată. La 22 aprilie 1912 a fost avansat la gradul de general-locotenent fiind numit, la 4 iunie 1912, la comanda Diviziei 10 Infanterie. A condus cu succes această mare unitate în cursul bătăliei de la Verdun din prima parte a Primului Război Mondial. La 9 octombrie 1914 este numit comandant al Corpului I Armata dislocat
Robert Kosch () [Corola-website/Science/333592_a_334921]
-
Armatei a 14-a din Tiraspol, ""în mâinile lui Antiufeev este concentrată toată puterea reală din Transnistria. Din câte se pare, este conducătorul real al R.M.N. El este cel care îi poate da ordine oricui, chiar și ministrului apărării transnistrene general-locotenentului S.G. Hajeev, iar rolul lui Igor Smirnov este de a semna documentele puse pe masa lui"" . Acest lucru reiese și din analiza ședinței Consiliului de Apărare a Republicii Moldovenești Nistrene din 27 februarie 2003, ca urmare a declarării de către autoritățile
Vladimir Antiufeev () [Corola-website/Science/311170_a_312499]
-
după mai bine de două luni, fiind lăsat în apropierea localității Coșnița, situată în stânga Nistrului, dar aflată sub controlul autorităților de la Chișinău . În ianuarie 2007, el a fost reconfirmat în funcția de ministru al securității naționale. El deține gradul de general-locotenent al Transnistriei, precum și gradul căzăcesc de general. A primit mai multe decorații cum ar fi: cea mai înaltă distincție căzăcească - Crucea "Pentru credință" a Cazacilor Mării Negre, Ordinul "Pentru curaj personal", Ordinul "Pentru serviciu adus patriei în forțele armate ale Republicii
Vladimir Antiufeev () [Corola-website/Science/311170_a_312499]