KorAP: Find »[drukola/base=generativ & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 >

540 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

acțiune de pe o poziție centrală, iar acțiunea este prezentată din punctul de vedere al obiectului; în construcțiile acuzative, acțiunea este prezentată din punctul de vedere al subiectului, iar obiectul este mai puțin important (S. R. Anderson 1976: 22). În lucrările generative posttransformaționale, problema subiectului a fost tratată diferit. Haegeman (1994: 14), fără a lua în considerare limbile ergative (la nivel sintactic), susține că subiectul, obiectul, verbul sunt concepte universale, care există în toate limbile. Subcategorizarea unui verb (tranzitiv, bitranzitiv, intranzitiv) este

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și intranzitiv înseamnă că zona de trecere între cele două extreme nu este goală. 5.1. Se poate formula o definiție universală a tranzitivității? Hill și Roberge (2006: 7) prezintă cele două mari tipuri de abordări ale tranzitivității din gramatica generativă: (a) abordarea lexicală, conform căreia un verb este intrinsec specificat în Lexicon ca fiind tranzitiv, inergativ sau inacuzativ; toate abordările lexicale pornesc de la ipoteza că reprezentarea sintactică a structurii argumentale a unui verb este proiectată la nivel lexical; conform acestor

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a gândi', 'a crede'), (b) tranzitivitate medie ('a înțelege', 'a uita'), (c) verbe intranzitive ('a cădea', 'a pluti'). 6. RELAȚIA ERGATIV−PASIV DIN PUNCT DE VEDERE SINTACTIC Studiul lui Hale (1970), apud Van de Visser (2006: 203), reprezintă prima abordare generativă a ideii că, la origine, construcțiile ergative sunt pasive. Această relație diacronică dintre pasiv și ergativ, precum și anumite confuzii (mai ales terminologice), determinate de asemănarea dintre pasiv și ergativ au fost prezentate în Capitolul 1, 5, 7. În această secțiune

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de asemănarea dintre pasiv și ergativ au fost prezentate în Capitolul 1, 5, 7. În această secțiune voi prezenta câteva dintre teoriile privind relația dintre ergativ (cu referire la verbe, nu la tipul de limbă) și pasiv formulate în cadru generativ, precum și posibilitatea unei analize comune pentru pasiv și sistemul ergativ (de această dată, cu referire la tipul de limbă). Studiul lui Dubois (1968) este un exemplu tipic de amestec al celor două concepte, ergativ și pasiv. Autorul arată că există

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
unor corespondențe terminologice și conceptuale și deci revenirea, într-o anumită măsură, și cu instrumente de lucru rafinate, la ideea că cele două tipuri de sisteme lingvistice pot fi descrise unitar. Dacă studiile tipologice pun accentul pe diferențele lingvistice, studiile generative, începând mai ales cu cele de tip GB, se bazează atât pe asemănări, cât și pe deosebiri, comparația între limbi având ca scop testarea principiilor și a parametrilor. Astfel, multe dintre faptele prezentate în acest capitol redau efortul generativiștilor (din

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
evoluția cercetărilor în domeniu s-a suprapus peste evoluția teoriei lingvistice (mai ales a sintaxei și a semanticii). De la Ipoteza Inacuzativă, formulată în cadrul gramaticii relaționale, la Generalizarea lui Burzio, legată de programul GB, și apoi la numeroasele studii de gramatică generativă de orientare minimalistă și de semantică formală, imaginea clasei de verbe inacuzative a căpătat din ce în ce mai multă consistență, constituind obiectul de studiu a foarte multe orientări lingvistice. În această secțiune, voi încerca să refac (parțial) traseul studiilor despre inacuzativitate, subliniind atât

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
unui singur model de analiză pentru această clasă de verbe nu este profitabilă, pentru că o opțiune teoretică unică ar presupune neglijarea unor aspecte importante pentru specificul clasei de verbe. De exemplu, Sorace (2004: 244) observă că modelele recente ale gramaticii generative nu mai includ aspecte esențiale ale Ipotezei Inacuzative, precum distincția dintre argument intern și argument extern. Embick (2004a: 144) arată că abordările diverse au condus la existența a două noțiuni diferite de inacuzativitate: (a) structurală: v are un argument în

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
permisă numai dacă acel constituent s-a deplasat mai întâi la limita (engl. edge) stângă a fazei. Această regulă este redată sub forma Condiției de Impenetrabilitate a Fazei (engl. Phase Impenetrability Condition), care constituie un subiect intens dezbătut în literatura generativă actuală. În concepția inițială, constituie faze numai vP proiectat de verbele tranzitive și de cele inergative, pe când vP proiectat de pasive și de inacuzative nu reprezintă o fază. Wechsler (2005) arată că analiza de tip micul v are atât aspecte

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de sens recurente pentru anumite clase de verbe. De exemplu, predicatul primitiv Cauză este elementul comun în descompunerea cauzativelor lexicale la autori precum Jackendoff (studiile citate), Van Valin și LaPolla (1997), Croft (studiile citate). Metoda a fost folosită în semantica generativă și a fost introdusă în structura logică a propoziției (Dowty 1979 și alții ulterior) pentru a explica interacțiunea dintre tipul de eveniment și operatorii de timp/advebialele temporale. Recent, elemente ale descompunerii predicatelor s-au întors în structura sintactică, conform

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
41) arată că diagnosticele inacuzative reflectă faptul că distincția dintre inacuzative și inergative este codificată sintactic, dar nu ne spun ce aspecte semantice determină acest comportament sintactic. 5.2.6. Wechsler (2005) observă că, încă de la începutul studiilor de gramatică generativă, a existat ideea că ceva de tipul cauzare sau agentivitate este introdus în sensul propoziției în sintaxă și nu provine din sensul lexical − acest lucru explică, în concepția autorului, alternanța cauzativă. Într-o pereche de tipul: The door closed slowly

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
boat ' Explozia a scufundat vasul' The gust of wind opened the door ' Rafala (de vânt) a deschis ușa'. Noutatea față de teoria formulată în 1989 este ideea împărțirii rolurilor tematice (engl. θ-sharing, lucru permis în PM, nu însă și în modelele generative anterioare), o formă ascunsă de reflexivizare, în care un individ are dublu rol, în două evenimente distincte; evenimentul cauzator și cel cauzat trebuie să aibă un rol tematic în comun (Tema). Astfel, inacuzativitatea aduce la suprafață o formă ascunsă a

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Koontz-Garboden (2009: 82) arată că sensul unui verb de schimbare de stare poate fi descompus în reprezentări care exprimă sensul cauzativ și cel de schimbare de stare, folosindu-se operatorul CAUZĂ și operatorul DEVENIRE (care au fost introduși în semantica generativă timpurie − Lakoff 1965). Acești operatori au fost tratați ca primitive semantice sau sintactice − Pesetsky (1995), Hale și Keyser (2002), Embick (2004a), Arad (2005)126 − cu diferite nume: micul v, FIENT. v introduce două tipuri de eventualități: evenimente și stări. CAUZĂ

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
selectează un argument uman. Inacuzativele primare (care nu-și pot actualiza niciodată poziția de obiect direct/de Caz acuzativ) nu se pasivizează; se cu intranzitive nu poate fi decât acuzativ în română. 6.2.4. Cornilescu (1998: 317) prezintă tipologia generativă a lui se: reflexiv, reciproc, medio-pasiv, inerent. Cornilescu (1998: 318) arată că se mediu din română este de două feluri: se pasiv (a) și se incoativ (b). (a) Cărbunele se aduce cu vaporul (b) Toamna îngălbenește frunzele/ Frunzele se îngălbenesc

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
și de Coteanu (1982 : 169), care le consideră ca fiind structuri pasive cu sens activ: Grigore a fost plecat la țară Mama este dusă după cumpărături Sunt toți sosiți și gata de lucru. Avram (1994 : 494, 506) analizează, în cadrul teoretic generativ, construcții (diferite) de tipul: Mama e plecată Sunt venită de mult Copilul e mâncat. Avram (1994 : 508) subliniază că, în exemplele analizate, apariția auxiliarului a fi este asociată cu un predicat care denotă punctul final sau rezultatul unei schimbări de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
1966: 189) este că nu există niciun raport între sensul "a exista, a fi undeva" și valorile copulei. 2.1.4. Abordări sintactice Van Peteghem (1991: 4) arată că în toată istoria lingvisticii, de la Gramatica de la Port-Royal și până la gramaticile generative și la diversele gramatici ale Cazului, structurile copulative au primit altă analiză decât structurile cu verb plin. În studiile de sintaxă tradițională, 'a fi' ca verb copulativ este analizat sub aspectul diferitelor funcții pe care le are: suport al mărcilor

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
complement o propoziție redusă. 2.2. Date din limbi ergative: concordanțe Feuillet (2006: 119) arată că, în legătură cu verbul corespunzător sensului 'a fi', există mai multe situații în diverse limbi: ● limba nu are nimic care să semene unei copule; pentru gramatica generativă, absența sau prezența verbului a fi este un fenomen de suprafață, nesemnificativ pentru structura profundă ; ● limba nu are o copulă care să lege două nume sau un nume și un adjectiv, dar are mai multe verbe existențiale și locative; ● copula

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
ci are următoarea formă: V-AcordO-T-AcordS. A avea încorporează un număr mai mare de elemente funcționale decât a fi. La Niculescu (2008: 267−269) apare o subsecțiune intitulată " A avea − verb inacuzativ". Preluându-se ideea lui Benveniste, în studii de gramatică generativă, începând cu Burzio (1986), Guéron (1986), Tremblay (1992)20, Moro (1997), s-a arătat că a avea este un verb de stare care aparține clasei inacuzativelor. Verbul a avea este un mănunchi de trăsături funcționale cuprinzând centrul T0 și centrul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
revăzută și adăugită, București, Humanitas. Babyonyshev, Maria, Ronald Fein, Jennifer Ganger, David Pesetsky, Kenneth Wexler, 2001, "The Maturation of Grammatical Principles: Evidence from Russian Unaccusatives", Linguistic Inquiry, 32, 1, p. 1−44. Baciu, Ileana, 2004, English Morphology: Word Formation. A Generative Perspective, Ediția a II-a, revizuită și adăugită, București, Editura Universității din București. Baciu, Ileana, 2007, "Aspect și construcții rezultative", în: G. Pană Dindelegan (coord.), Limba română − stadiul actual al cercetării, București, Editura Universității din București, p. 51−58. Baker

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Sharing Constructions", în: M. Butt, T. Holloway King (eds.), Proceedings of the LFG97 Conference, University of California, San Diego, Stanford, CSLI Publications, on-line. Brito, Ana Maria, 2007, "Nominalizations derived from unaccusative verbs: argument structure and aspect values", XVII Colloquium on Generative Grammar, Girona, 13−15 iunie 2007. Bruening, Benjamin, 2007, "On Diagnostics of Structural Case and the Nature of Ergative Case: A Reply to Woolford 2006", 13 iulie, ms. Calude, Andreea S., 2007, "Light and Heavy Reflexive Marking. The Middle Domanin

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
and early Romance", www.unimol.it/summerschool/teachers Chierchia, Gennaro, 2004, "A Semantics for Unaccusatives and its Syntactic Consequences", în: A. Alexiadou, E. Anagnostopoulou, M. Everaert (eds.), p. 22-59. Chomsky, Noam, 1976, "Remarks on Nominalization", în Studies on Semantics in Generative Grammar, ediția a III-a, The Hague − Paris, Mouton, p. 11−61. Chomsky, Noam, 1981, Lectures on Government and Binding, Dordrecht - Riverton, Foris Publications. Chomsky, Noam, 1995, The Minimalist Program, Cambridge - Londra, MIT Press. Cinque, Guglielmo, 1988, "On Si Constructions

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Interpretation of Romanian Middle Passive SE sentences", Revue roumaine de linguistique, 5−6, p. 317−342. Cornilescu, Alexandra, 2001, "Romanian Nominalizations: Case and Aspectual Structure", Journal of Linguistics, 37, p. 467−501. Cornilescu, Alexandra, 2006, Concepts of Modern Grammar. A Generative Grammar Perspective, [București], Editura Universității din București. Costa, Joăo, 1998, "L'opposition ser/estar en Portugais", în: A. Rouveret (éd.), p. 139-153. Coteanu, Ion, 1982, Gramatica de bază a limbii române, București, Editura Albatros. Cotte, Pierre, 1998, "Have n'est

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Jane, 1987, "Unaccusatives − An Overview", în: J. McDonough, B. Plunkett (eds.), Proceedings of NELS, 17, I, Amherst, University of Massachusetts, p. 244−258. Grimshaw, Jane, 1990, Argument Structure, Cambridge, MIT Press. Haegeman, Liliane (ed.), 1997, Elements of Grammar. Handbook in Generative Syntax, Dordrecht/Boston/Londra, Kluwer Academic Publishers. Haegeman, Liliane, 1994, Introduction to Government and Binding Theory, ediția a II-a, Oxford - Cambridge, Blackwell. Haegeman, Liliane, 1997, "Elements of Grammar", în: L. Haegeman (ed.), p. 1−71. Haig, Geoffrey, 1998, "On

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în: S. Bird, A. Carnie, J. D. Haugen, P. Norquest (eds.), Proceedings of the West Coast Conference on Formal Linguistics, 18, Somerville, Massachusetts, Cascadilla Press, p. 260−271. 40 J. Horvath, T. Siloni, "Against the Little-v Hypothesis", Rivista di Grammatica Generativa, 27, p. 107−122. 41 P. Kiparski, "Remarks on Denominal Verbs", în: A. Alsina, J. Bresnan, P. Sells (eds.), Complex Predicates, Stanford, CSLI Publications, p. 473−499. 42 Angelica Kratzer, The Event Argument and the Semantics of Voice, ms., University

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
activitate" și "pasivitate". 51 J. S. Gruber, Studies in Lexical Relations, teză de doctorat, MIT, Cambridge, MA. 52 La Fillmore Obiectivul apare și sub numele de Ergativ (Pană Dindelegan 1972a: 56, nota 1). 53 R. S. Jackendoff, Semantic Interpretation in Generative Grammar, Cambridge, MA, MIT Press. 54 R. S. Jackendoff, Semantic Structures, Cambridge, MA, MIT Press, apud Levin și Rappaport Hovav (2005: 47). 55 La Marantz (1984, apud Grimshaw 1990: 35), argumentul extern nu este inclus în structura argumentală. 56 Ca

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
4, p. 1151−1164. 8 D. Couquaux, "French Predication and Linguistic Theory", în: R. May, J. Koster (eds.), Levels of Syntactic Representation, Dordrecht, Foris, p. 33−64. 9 A. Moro, "Per una teoria unificata delle frasi copulari", Rivista di Grammatica Generativa, 13, p. 81−110. 10 A. Moro, "The Raising of Predicates: Copula, Expletives and Existence", MIT Working Papers in Linguistics, 15, p. 119−181. 11 Considerarea verbului a fi ca fiind predicativ în acest exemplu nu este corectă. 12 Exemplul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]