2,287 matches
-
la anihilarea funcțiilor p53 constituie și explicația insuccesului vaccinării HPV cu scop terapeutic. Studiile de biologie moleculară continuă să investigheze căile de reactivare a p53 în cancerele de col propunând diferite strategii, de la inhibitori chimici ai antagoniștilor p53 la terapia genică. Vaccinurile de generație secundă încearcă să argumenteze posibilitatea anihilării imunologice a oncoproteinelor virale, incluzând E6 și E7 în VLP himeră (vezi capitolul 7). PRIORITĂȚI RECENTE PENTRU AMELIORAREA VACCINURILOR HPV Vaccinurile comercializate reprezintă numai o etapă a imunoprofilaxiei cancerului de col
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
persistente de cea tranzitorie. Infecția persistentă este semnificativ corelată cu cancerul invaziv și cu leziunile precanceroase. Durata persistenței peste 2 ani înseamnă persistență pe viață și un risc cancerigen puternic. Tehnicile frecvent utilizate sunt calitative: hibridizarea (Hybrid Capture) sau amplificarea genică prin PCR. În ambele cazuri genotiparea este dependentă de operații subsecvente executate manual. Rapid real-time PCR distinge genotipurile într-un singur timp, prin analiza computerizată a kineticii curbelor de topire ale diferitelor specii ADN HPV. Pe baza argumentelor indubitabile privind
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
la anihilarea funcțiilor p53 constituie și explicația insuccesului vaccinării HPV cu scop terapeutic. Studiile de biologie moleculară continuă să investigheze căile de reactivare a p53 în cancerele de col propunând diferite strategii, de la inhibitori chimici ai antagoniștilor p53 la terapia genică. Vaccinurile de generație secundă încearcă să argumenteze posibilitatea anihilării imunologice a oncoproteinelor virale, incluzând E6 și E7 în VLP himeră (vezi capitolul 7). PRIORITĂȚI RECENTE PENTRU AMELIORAREA VACCINURILOR HPV Vaccinurile comercializate reprezintă numai o etapă a imunoprofilaxiei cancerului de col
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
persistente de cea tranzitorie. Infecția persistentă este semnificativ corelată cu cancerul invaziv și cu leziunile precanceroase. Durata persistenței peste 2 ani înseamnă persistență pe viață și un risc cancerigen puternic. Tehnicile frecvent utilizate sunt calitative: hibridizarea (Hybrid Capture) sau amplificarea genică prin PCR. În ambele cazuri genotiparea este dependentă de operații subsecvente executate manual. Rapid real-time PCR distinge genotipurile într-un singur timp, prin analiza computerizată a kineticii curbelor de topire ale diferitelor specii ADN HPV. Pe baza argumentelor indubitabile privind
Vaccinarea în cancerul de col uterin by Costin Cernescu () [Corola-publishinghouse/Science/92273_a_92768]
-
clonării, deci sunt termeni problematici. Textul Convenției de bioetică (și al Protocolului) transformă demnitatea umană în constrângere, fiind în conflict cu autonomia individuală. Panica morală legată de ingineria genetică (ce acoperă un câmp larg de aplicații, de la clonare la terapia genică) se repetă, așa cum s-a întâmplat și în cazul discuției despre avort sau despre tehnologiile reproducerii asistate. Autoarea propune o ieșire din impas: să nu mai privim familia în sensul tradițional (pentru că lumea nu mai este la fel), să fixăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
pH-dependentă este condiționat de un domeniu molecular localizat pe „coada” intracelulară N-terminală, domeniu ce ar putea fi caracterizat ca un „senzor”de pH. Din cele de mai sus rezultă că reglarea activității STNH-1 este asigurată în esență prin exprimarea genică a unor polimorfisme individuale, respectiv prin mesageri celulari (citokine, interleukine) care ar modifica structura tridimensională a TM sau a „cozilor” intracelulare. Astfel, la pH normal, activarea STNH-1 este consecința unei multitudini de factori, printre care factori de creștere, antigene, forbol-esteri
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
a insuficienței cardiace, precum și în aterogeneză și glomeruloscleroză. Mecanismele celulare de acțiune ale AGT II constau în activarea receptorilor membranari specifici, urmată de declanșarea a variate căi de semnalizare intracelulară (MAPK, tirozin-kinaze, factori de transcripție etc) precum și în stimularea expresiei genice a numeroase substanțe active biologic: factori de creștere, citokine, componente ale MEC etc. În acest sens se poate considera că AGT II acționează ca citokină la nivelul structurilor glomerulare. Recent s-a demonstrat că inhibitorii ACE scad rata de progresie
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
de transcripție nucleari, urmată de exprimarea sau inhibarea expresiei a numeroase gene. Rolurile TGF-? la nivelul rinichiului sunt de a stimula sinteza principalelor componente ale MEC mezangial, în special colagen IV (dar și PGHS, laminine, fibronectine etc), prin stimularea expresiei genice a acestor proteine.Un alt mecanism important de acțiune al TGF-? constă în inhibarea sintezei colagenazelor și a metaloproteinazelor, enzime cu roluri în degradarea componentelor MEC, precum și de stimulare a sintezei inhibitorilor fiziologici ai acestor enzime. Activitatea TGF-? (secreția și
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
de mediul hiperglicemic [183], stressul mecanic, AGE, AGT II, endoteline, produși de glicoxidare lipidici,etc, ceea ce face ca toți acești factori să fie relevanți pentru progresia BDR. Mecanismul de acțiune prin care hiperglicemia stimulează producția TGF-? este dublu: stimularea expresiei genice, mediată prin sistemul PKC, precum și creșterea ratei de activare proteolitică (eliberare din complexele matriciale). Rezultatul net al activității TGF-? este acumularea MEC atât la nivelul glomerulilor cât și al interstițiului. Aceste modificări pot fi antagonizate experimental prin blocarea imunologică sau
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
prin care sindromul inflamator contribuie la patogeneza insuficienței cardiace sunt de asemenea complexe, implicând citokinele proinflamatorii dintre care cel mai important rol par să îl joace TNF-?, IL-1? și IL-6. Aceste citokine pot stimula creșterea miocitelor cardiace și stimula expresia genică la nivelul acestora și al altor celule existente în miocard; astfel s-a demonstrat pe culturi de miocite că TNF-? și IL-1? induc expresia unor gene din „programul” fetal, inducând astfel apoptoza celulară [72]. De asemenea, există date experimentale care
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
debutul și progresia bolii aterosclerotice cât și în calcificarea, eroziunea și în final ruptura plăcilor ateromatoase. Pe de altă parte, citokinele proinflamatorii au un efect direct de scădere a performanței miocardice, atât funcțional cât și prin reglarea negativă a expresiei genice a miocitelor (creșterea și apoptoza). Abordarea bolii cardio-vasculare ca un proces inflamator cronic deschide noi posibilități în ce privește diagnosticul precoce al acesteia, monitorizarea evoluției prin markeri specifici, precum și dezvoltarea în viitor a noi strategii terapeutice. În final, trebuie subliniat că noul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
reproducerea sexuată, deci unirea gameților (structuri genetice haploide) și formarea zigotului (diploidia reconstituită genetic); 2. recombinarea cromozomială, care are loc după fecundare și permite o variabilitate care depășește de 8 mii de ori populația globului, fiind practic infinită; 3. recombinarea genică, care se realizează între genele alele și care în fapt este nelimitată dar toate în cadrul strict al speciei și nu în afara ei. De reținut că fiecare tip de recombinare permite exprimarea unor caractere ce vor fi mai mult sau mai
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
nu sunt altceva decât modificări anormale (nenaturale) și ereditare ale materialului genetic ce poate conduce la schimbarea detectabilă a fenotipului unei celule sau organism, rezultatul fiind un mutant. Și aici, în funcție de cantitatea materialului genetic afectat, avem trei tipuri de mutații: - genice - interesând întreaga genă sau parte din ea producând anomaliile genice; - cromozomice - realizând modificări structurale ale cromozomilor prin pierderea, câștigul sau rearanjarea unor segmente de cromozom ce conduc la apariția monosomiilor (incompatibile cu viața) sau trisomiilor, tetrasomiilor etc., uneori compatibile cu
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
materialului genetic ce poate conduce la schimbarea detectabilă a fenotipului unei celule sau organism, rezultatul fiind un mutant. Și aici, în funcție de cantitatea materialului genetic afectat, avem trei tipuri de mutații: - genice - interesând întreaga genă sau parte din ea producând anomaliile genice; - cromozomice - realizând modificări structurale ale cromozomilor prin pierderea, câștigul sau rearanjarea unor segmente de cromozom ce conduc la apariția monosomiilor (incompatibile cu viața) sau trisomiilor, tetrasomiilor etc., uneori compatibile cu viața, dar incapabile de reproducere; - genomice - care interesează setul de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
celulele sunt mutante. Atât recombinarea cât și mutația, indiferent dacă este genomică sau cromozomială, deopotrivă pun organismul în situația de a nu supraviețui, sau cel puțin de a nu se reproduce decât cu totul excepțional. Recombinarea și mai ales mutația genică însă este locul unde aceste procese sunt mai subtile, iar modificările fenotipului pot fi dăunătoare sau favorabile. Selecția acestora din urmă (modificărilor favorabile impuse de mediu de viață) realizează subspeciile sau rasele, dar care nici ele nu depășesc cadrul speciei
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
depășesc cadrul speciei, pentru că aceste structuri genetice elementare (genele) purtătoare a unor caractere specifice au o puternică specificitate de specie. Însăși gena prin alcătuire și modul ei de acțiune dovedește o puternică tendință de conservare a caracterelor ereditare prin: - unitatea genică - este formată dintr-o genă structurală și una reglatoare, realizând împreună operonul, adică unitatea operațională; - genele sunt perechi - exprimarea lor fiind posibilă în funcție de starea de homozigotism sau heterozigotism, caracterul dominant sau recesiv. Rareori mutația interesează ambele gene alele (perechi); - numărul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
doar două exemple a unei realități genetice care arată că de fapt în structura genetică a individului sunt cuprinse toate situațiile posibile în evoluția lui, numai că exprimarea lor este variabilă funcție de împrejurările legate de mediul în care trăiește; - reversia genică - apariția unei mutații fie ea neutră (fără afectarea fenotipului), dăunătoare (determinând starea de boală sau moartea) sau favorabilă (determinând o mai bună adaptare) este urmată de procesul numit reversie sau mutație supresivă, adică apariția altei mutații cu scopul de a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
stare de echilibru. În populațiile mici, limitate geografic unde consangvinitatea este mai frecventă această lege nu se aplică, selecția mutantelor dăunătoare este mare iar acea populație este amenințată cu dispariția. Ereditatea preia din recombinările și mutațiile genetice numai pe cele genice favorabile, cel mult tolerând pe cele neutre, excluzând însă pe cele cromozomiale sau genomice. Prin urmare, contrar concepției darwiniste, ereditatea conservă fondul genetic al speciei și permite exprimarea acelor caractere care se adaptează cel mai bine mediului de viață, fondul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
Așa cum nimic din alcătuirea ființei viețuitoare nu este întâmplător ca structură și funcție, așa cum rolul fiecărei structuri și funcții este codificat chiar dacă la un moment dat sunt inactive și aparent inutile, tot astfel și codul genetic deține practic prin capitalul genic de care dispune toate variantele genice necesare pentru a se dezvolta și supraviețui în condiții diferite, tocmai în cadrul variabilității. Prin urmare însuși variabilitatea este un aspect al finalității pentru că oferă organismului capacitatea de a se adapta și a supraviețui. Nici-o
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
nu este întâmplător ca structură și funcție, așa cum rolul fiecărei structuri și funcții este codificat chiar dacă la un moment dat sunt inactive și aparent inutile, tot astfel și codul genetic deține practic prin capitalul genic de care dispune toate variantele genice necesare pentru a se dezvolta și supraviețui în condiții diferite, tocmai în cadrul variabilității. Prin urmare însuși variabilitatea este un aspect al finalității pentru că oferă organismului capacitatea de a se adapta și a supraviețui. Nici-o genă din cele peste 200.000
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
care o definesc ca entitate în lumea viețuitoare. Astfel recombinarea genetică, în fapt reasortarea și redistribuția materialului genetic provenit de la cei 2 gameți, prin cele 3 tipuri: genomică (unirea gameților), cromozomială (după fecundare, ce permite o variabilitate extrem de largă) și genică (între genele perechi, care permit o variabilitate înfinită), nu poate fi concepută decât în cadrul speciei. Observația și experimentul au arătat că diferențele dintre specii fac imposibilă nu numai încrucișarea între ele ci chiar coabitarea. În sprijinul acestei afirmații vine așa
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
genomice și cromozomiale conduc la aneuploidii sau poliploidii în primul caz, sau la monosomii și polisomii în al doilea caz, realizând configurații genetice incompatibile cu viața, sau în cel mai bun caz produc indivizi malformați sau infertili. Rămâne doar mutația genică care este mai subtilă și poate produce modificări fenotipice neutre, dăunătoare sau favorabile. Acestea din urmă, prin selecție și transmitere ereditară, realizează subspeciile sau rasele în cadrul speciei. Astfel genele sunt de fapt unități operaționale formate din genă structurală și genă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
dominant sau recesiv), iar numărul lor acoperă practic întreaga paletă de adaptare la condițiile de mediu în care individul urmează să trăiască, exprimarea lor fenotipică fiind în funcție de acestea. În plus, la nivelul genelor operează un alt mecanism și anume: reversia genică care consistă în apariția, în cazul unei mutații genice, a unei alte mutații (mutație supresivă) cu scopul de a anula mutația apărută, mai ales atunci când este dăunătoare. Prin urmare variabilitatea este limitată numai la recombinarea și mutația genică și determinată
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
paletă de adaptare la condițiile de mediu în care individul urmează să trăiască, exprimarea lor fenotipică fiind în funcție de acestea. În plus, la nivelul genelor operează un alt mecanism și anume: reversia genică care consistă în apariția, în cazul unei mutații genice, a unei alte mutații (mutație supresivă) cu scopul de a anula mutația apărută, mai ales atunci când este dăunătoare. Prin urmare variabilitatea este limitată numai la recombinarea și mutația genică și determinată de condițiile de mediu în care individul se dezvoltă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
anume: reversia genică care consistă în apariția, în cazul unei mutații genice, a unei alte mutații (mutație supresivă) cu scopul de a anula mutația apărută, mai ales atunci când este dăunătoare. Prin urmare variabilitatea este limitată numai la recombinarea și mutația genică și determinată de condițiile de mediu în care individul se dezvoltă, strict în cadrul speciei prin existența - în potenția - în genotipul individului a acestor posibilități. Ceea ce preia și transmite ereditatea sunt doar mutațiile genice favorabile, mutații care nu pot interesa decât
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]