589 matches
-
deja o formă improprie lumii ordonate, prin șederea în pământ: „Sub stană de piatră,/ La umbră băgată,/ Fată sălbățică,/ La față groaznică:/ Lungi cosițele/ ’I bat călcâiele;/ Și sprâncenele/ I-ajung genele;/ Iar brațele/ ’I ascund țâțele”. Absorbția în natura genuină s-a făcut la adăpostul pietrei nemodelate de om, și trupul gol evidențiază agregarea totală la statutul nou. Ea are „Față/ Cu albeață,/ De vânt nebătută,/ De om nevăzută” și s-a apropiat de ipostaza selenară prin șederea în întuneric
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
apare exclusiv ca zeitate acvatică, datele venind dinspre basm (vezi transformarea feciorilor în cerbi pe cealaltă lume, băutul din urma sălbăticiunii) fac din cerbul purtător de leagăn un animal consangvin fetei, adâncind astfel și mai mult legătura fetei cu forțele genuine ale lumii. Limba română veche dădea cuvântului bour și sensul de „cerb”, ceea ce explică suprapunerea celor două apariții zoomorfe în textele colindelor. Vechimea impresionantă a poeziei ceremoniale depășește, așadar, estimările uzuale, datorită memoriei prodigioase a limbii. O variantă a basmului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
originare. Capra, ca ipostază punitivă a fetei, șade, pe de altă parte, într-un spațiu mineral, întreaga ei împărăție este transformată în piatră, ceea ce amintește de recluziunea fetei sălbăticite din balada Iovan Iorgovan I(6). Transformările zoomorfe demonstrează asimilarea forțelor genuine ale lumii și capacitatea fecioarei de a transla dimensiunile cunoașterii. Mai cu seamă floarea și pasărea reprezintă ipostaze ale inițiatei stăpâne peste sensurile sacre, căci etapa florală sau avimorfă succede revelația sacrului și premerge revenirea în planul social. Călătoria dincolo
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
special al morții, pe care o privim nu ca pe extincție/ sfârșit, ci ca pe o nuntă cosmică/ o contopire cu natura sub semnul sacralității? Și am știut să traducem aceste trăiri în opere culte sau am rămas, atipic, legați genuin de folclor? Mă mulțumesc să întreb, reluând unele idei ale lui Mircea Eliade, nu formulez și răspunsuri. Sigur, mi-aș dori să putem vorbi despre o pecete strict românească în poezia (sau în proza) scrisă la noi, așa cum vorbim de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lumea că "încorporarea succesivă a variantelor într-un text ulterior trebuie urmărită pentru a putea repera și realiza textul ultim, dar și mai importante, pe de altă parte, sunt relațiile textului definitiv cu virtualitățile din formele parțiale. Mai ales variantele genuine, nefiind cizelate ori stilizate, uneori excesiv, au valoare pentru înțelegerea operei integrale, avantajele fiind din acest punct de vedere (date) de însăși natura lor spontană, care le apropie de inconștientul creator" (Preliminarii). Punând la socoteală și faptul că în manuscrisele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
nu este imaginea divinului /ci Părintele ceresc și Hyperion/"), de la Alain Guillermou ("ceea ce-i părea unui spirit european precum Alain Guillermou ca o discontinuitate de idei, nebuloasă descriere a dezgustului de viață /.../ din unghiul meu de vedere, strofe din versiunea genuină a poemului par enigmatice spiritului european, deși ele sunt expresiv exacte pentru mentalitatea indică"), la Lucia Cifor ("privind semantizarea ideii divinului /.../ Lucia Cifor acceptă cele două lumi semantic-textuale, numite de mine "lumea posibilă" a Luceafărului și o alta, cea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cărui expresi- vitate involuntară o speculează, al cărui profil discursiv îl deformează convenabil în sensul caricaturii, al grotescului. Această sensibilitate la grotesc și burlesc îi aparține în mod clar scriitorului, ține de intentio auctoris și nu poate fi recuperată din genuinul textelor care i-au servit drept reper. Cu alte cuvinte, deformările comice, grotești, împinse uneori spre abnorm și absurd reprezintă perspectiva lui Caragiale prin care autorul înscrie în logica textului acel „simț enorm și văz monstruos”. O a patra axă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
al poporului”. Figura grandioasă a polițistului este sculptată la scara monumentală a unei retorici patetice care va guverna întreaga relatare a evenimentelor. Dilatarea siste- matică a afectelor corespunde unei sensibilități romantice unde grandoarea este incorporată în metabolismul oricărei sensibilități patriotice. Genuin, Nicolae Filimon își redacta cele două nuvele romantice Mateo Cipriani și Friedrich Staaps în același registru de sensibilitate. Caragiale uzează manipulativ de registrul sensibilității romantice cu accent pe deformarea acestui regim într-un retorism facil pen- tru a construi aura
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Caragiale ? Realismul pare să fie categoria estetică potrivită, schița de moravuri, atenția acordată cadrului social și evenimentului căruia îi este contemporan, exploatarea informației de ziar, gradul zero al cotidianității, revendică acest plasament estetic. Însă realismul lui Caragiale nu este unul genuin, inocent, el devine prin deformare o reflecție asupra a ceea ce-l con- stituie, asupra resorturilor care fac din limbaj un spațiul specular încărcat de ambiguități și reflexe stranii. Să ne întoarcem însă la antiromantismul funciar al scriitorului ! Sensibilitatea romantică face
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
are o accepție mai modestă decât în alte limbi. În engleză „genial” înseamnă plăcut, simpatic, vioi, stimulator, calități pe care memorialul bătrânului om de teatru le are din plin, în chip irezistibil. Emană din cartea lui o frăgezime extraordinară, ceva genuin, niște arome, un farmec, un gust al existenței, o vivacitate, prin care trecutul evocat parcă s-ar ivi prima oară abia acum, nou-nouț și strălucitor. Prospețime tinerească pe care, paradoxal, tocmai vârsta târzie are darul de a o stârni, căci
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
nu a pus toată arta sa, nu mai este el ”, scria Ibrăileanu atunci (Opere, I, București, 1974, p. 207). Această „artă” a lui Eminescu, efect al scrupulului artizanal de extremă strictețe la care-și supunea, potențând-o la maximum, inspirația genuină, i-a zguduit pe contemporani, în primul rând pe cei din cercul Junimii, și a însemnat un moment hotărâtor al spiritului românesc. Înainte de a se fi despuiat și estimat întregul Nachlass eminescian, fragmentele, nu totdeauna fericit alese, ce începuseră a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și lexic siluit, fără a se opri pentru o mai corectă formulare, ceea ce i-ar fi curmat elanul. Informul acesta nu e totuși un informosus (dacă ni se îngăduie această ilicită „latinească de bucătărie”), frumusețea constând tocmai în esența sa genuină. Călinescu a arătat cu multă finețe că și în antume poetul a lăsat, fără îndoială în mod conștient, unele stângăcii care, corectate, și-ar fi pierdut insesizabila freschețe ca un polen. Arta pe care i-o admira Ibrăileanu nu era
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
mare, cât și toposuri mitice specifice unor narațiuni eroice, de călătorie sau de aventuri. Născut într-o epocă de maximă anvergură a comerțului maritim, a expansiunii coloniale, a războaielor navale, a presei, a progresului științific-filosofic și a viselor de puritate genuină tipice utopismelor iluministe, imaginarul pirateriei marine a reunit reprezentări afective ale speranțelor și temerilor din vremea respectivă. Astăzi știm deja că imaginarul e dualist, dialectic, nu doar fiindcă a afirmat-o în nenumărate rânduri Gilbert Durand. Trebuie să contrabalansăm, spunea
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
la spital însoțit de fratele său Gaetano. Don Calabria ne spune că fratele său, înainte de a reintra în cazarmă, l-a convins să tragă o fugă până la cârciumă pentru a bea împreună un pahar de vin. «Un pahar de vin genuin e mai bun decât o mulțime de medicamente: ucide microbii și alungă bolile», spuse râzând Gaetano. Soldatul Calabria s-a prezentat la cazarmă mult mai reîmprospătat și mai zdravăn. Colonelul l-a primit cu un surâs de mulțumire și cu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
grupuleț eterogen, unit de respectul și de acceptarea caritabilă reciprocă. Și această activitate s-a încheiat odată cu închiderea Casei din Este. Când ramura surorilor a primit aprobarea diecezană de Congregație, don Calabria scria: «... Dragi surori, trăiți în spiritul pur și genuin al acestei Opere, care e spirit de credință, de abandonare în brațele iubitoare ale Divinei Providențe, în exercițiul continuu al virtuților sfintei umilințe, caritate, răbdare. Sunt slujitoarea lui Dumnezeu... ce mare demnitate; trebuie deci să mă unesc lui Dumnezeu și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
spiritul Operei, ar fi o pagubă pentru această Operă și o ruină dacă ar rămâne. Dumnezeul meu, ce responsabilitate“». Dorea ca clericii săi să trăiască în comunitate și nu în seminar, pentru că, odată cu știința, trebuiau să absoarbă spiritul «pur și genuin» al Operei. Și, fiindcă Institutul său nu era încă recunoscut de Autoritățile bisericești, această dorință a sa nu putea fi îndeplinită. «Preoții Operei trebuie să se lase pătrunși de spiritul special al Operei. Așa, cred, vrea Isus», a scris, după
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
alinarea și bucuria vieții creștine. Isus Cristos își pleacă privirea binevoitoare și predilecția sa singulară asupra Casei din Negrar și asupra tuturor celor care lucrează aici. Ai grijă, dragul meu frate Consolaro, ca acolo să domnească mereu spiritul pur și genuin al Operei noastre a Slujitorilor Săraci ai Divinei Providențe și atunci se vor dezvolta alte planuri, alte noi progrese, spre slava lui Dumnezeu, spre binele fraților suferinzi în trup și în suflet. Oh, fericiți sunt toți aceia pe care Providența
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
din viața petrecută, intercalează proverbe populare, jocuri de cuvinte și replici umoristice. Novicii, pe ascuns, adnotează cuvintele și gesturile, pe care le treceau apoi într-un jurnal. Lectura acestor note este plăcută și revelează un don Calabria patern, afabil și genuin, veronez dintr-o bucată. Surprinde simplitatea, bunătatea, iscusința lui don Calabria. În mijlocul acestor viitori religioși se simte într-adevăr părinte, asemenea unui patriarh înțelept și bun. Adunând toată bogăția anecdotică, ne apare tabloul unui suflet simplu, senin, plin de viață
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
știu încă ce anume va voi de la noi Domnul la Milano, dar cu siguranță o va arăta prin acest meschin custode și „aprod“ al Operei; și va trebui să se nască și să crească în ascuns, după spiritul pur și genuin pe care Stăpânul divin l-a stabilit dintru început». La 11 februarie 1950 don Gino Grigolato și fratele Giovanni Corradin se mută la Cimiano. Încep, cu umilință și lipsuri, cu o școală elementară, un atelier de meserii și, natural, serviciul
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
Azi, mai mult ca niciodată - scria - se simte necesitatea apostolatului sfințeniei și a carității: Opera are această caracteristică și prin urmare e Opera ce corespunde nevoilor actuale ale Bisericii». Intervenind pentru destrămarea neînțelegerilor apărute în sânul Institutului, a apărat spiritul genuin al fondatorului. I-a invitat pe cei care nu împărtășeau idealul lui don Calabria să se retragă în altă parte ori să-și revizuiască propriile idei. Pe de altă parte, și don Calabria credea același lucru, când scria: Din partea, sunt
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
parte, în alt sector». Iar don Calabria, cu recunoștință, îi scria părintelui Caronti: «Tot mai mult înțeleg că sfânta Vizită Apostolică, în planul lui Dumnezeu, nu a fost decât șansa de a vă chema pe dumneavoastră pentru a trezi spiritul genuin în această mare Operă care va fi lumină și bine pentru atâtea suflete, iar dumneavoastră, Prea-reverende și dragă Părinte, amintiți-vă că mi se pare că ar fi tocmai voința divină aceea care nu trebuie să ne mai lase, pentru ca să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
să continue să-i fie alături cu ajutorul și sprijinul său: «Dumneavoastră, nu trebuie să-l lăsați pe acest biet bătrân preot căruia Domnul v-a unit pe căile numai de El știute, dându-vă harul să înțelegeți spiritul pur și genuin al acestei mici și mari Opere a Slujitorilor Săraci». Ultimul bilet scris de don Calabria, cu puține zile înainte de a muri, în noiembrie 1954, spunea: «Vă amintesc în suferința mea. Binecuvântați-mă!». Caronti admira în don Calabria omul lui Dumnezeu
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de mulți ani, punându-i pe dragii mei frați externi alături de voi religioșii Slujitori Săraci, ca să formeze una cu voi, îndeplinindu-și misiunea lor specială tocmai în ceasul de față, paralel cu a voastră, totdeauna cu același spirit pur și genuin pe care divinul Fondator l-a pus chiar de la început, și vai dacă acest spirit ar scădea! Opera ar cădea, acest far luminos, aprins de Providența Divină... s-ar stinge». Și, încă: «Opera fraților externi trebuie să fie cel al
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
doresc să vă includ și pe voi, frații externi, care faceți parte din Operă și luați parte la harurile, la meritele și la responsabilitatea Slujitorilor Săraci... Dacă veți trăi în sfânta iubire și frică de Dumnezeu iradiind spiritul pur și genuin al Operei, mai întâi în familie, în birouri, în ateliere, oriunde, cât bine puteți face, mai ales în acest ceas solemn și decisiv pentru sorții patriei noastre dragi!». Astăzi, familia fraților externi s-a deschis și surorilor externe, s-a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ei, dar mare în mintea lui Dumnezeu, pentru că e destinată să înfăptuiască planuri noi și mărețe, specifice timpului grav pe care îl traversăm...». Apoi, se întinde să explice finalitatea Operei și spiritul care trebuie să o însuflețească. Spirit «pur și genuin» pe care Divinul Fondator l-a pus în operă... care trebuie să se manifeste prin operele prezente și viitoare, care, pentru a fi «legitime și genuine» trebuie să poarte mereu amprenta lui «Nu vă preocupați». Apoi, înfruntă tema fierbinte a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]