654 matches
-
se mai folosesc și termeni ca dactilolalie, sistemul dactil sau metoda dactilă de comunicare, instruire și educație a persoanelor deficiente de auz. Atât limbajul mimico-gestual cât și dactilemele, În transmiterea mesajelor utilizează semnele manuale. Din această cauză unii cercetători consideră gesticulația și dactiologia ca fiind limbaje extralingvistice. În realitate numai limbajul mimico-gestual este un limbaj extralingvistic. Dactilemele nu au nimic comun cu mimico-gesticulația, În comunicare decât folosirea mâinilor În aer,dar dactiologia apelează la mână În aceeași măsură În care și
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
față o imagine din poveste,trebuie să spună momentul anterior cât și cel care urmează. Progresele au fost semnificative, referitor la numărul de cuvinte însușite corect, cât și capacitatea de flexionare după număr și gen; a însușit și mimimica și gesticulația , orientarea în schema corporală proprie și a altuia , în spațiu și timp. Copilul este cuprins într-un amplu program de socializare,cu ieșiri în afara spațiului cunoscut,fără familie,în mediu nerestrictiv,cu efect benefic pentru desfășurarea întregului program psihoeducativ. Fiind
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
în educarea comunicării deficienților de auz: orală, bilingvistic- biculturală, comunicare totală 1. Oralismul tradițional, acordă o atenție deosebită labioleturii și canalului vizual. Scrisul are un rol major, deoarece poate oferi o imagine clară a limbajului care a fost predat. Mimico- gesticulația și dactilemele sunt excluse. Totul se bazează pe imitație și pe perceperea vibro-tactilă a vorbirii. Această metodă presupune înlăturarea mutității și încumbă un volum imens de muncă. Demutizarea este o activitate prin care se ajunge la stăpânirea de către deficientul de
Formarea abilit??ilor de comunicare la copiii deficien?i de auz by Sasu Eleonora [Corola-publishinghouse/Science/83972_a_85297]
-
și relaționare interumană. Limbajul verbal are un grad înalt de convenționalitate față de conținutul realității pe care o denumește; gestul însă este strâns legat de concret. Comunicarea prin gesturi este față în față, percepându-se vizual gestul și toate mișcările mimico-expresive. Gesticulația are o mai mare libertate de expresie, este mai puțin limitată de organizarea gramaticală puternic structurată. Același volum de informație poate fi transportat în aproximativ același volum de timp convențional, cu ambele forme predominant prin vizualizare. Ca urmare, gândirea deficientului
Deficien?a de auz ?i aspecte legate de limbaj by Alina Covasneanu () [Corola-publishinghouse/Science/84051_a_85376]
-
se mai folosesc și termeni ca dactilolalie, sistemul dactil sau metoda dactilă de comunicare, instruire și educație a persoanelor deficiente de auz. Atât limbajul mimico-gestual cât și dactilemele, în transmiterea mesajelor utilizează semnele manuale. Din această cauză unii cercetători consideră gesticulația și dactiologia ca fiind limbaje extralingvistice. În realitate numai limbajul mimico-gestual este un limbaj extralingvistic. Dactilemele nu au nimic comun cu mimico-gesticulația, în comunicare decât folosirea mâinilor în aer,dar dactiologia apelează la mână în aceeași măsură în care și
Metode folosite de-a lungul timpului ?n educa?ia persoanelor deficiente de auz by Savo? Iulia , Pralea Raluca [Corola-publishinghouse/Science/83977_a_85302]
-
primejdie al curiozității goale, satisfacere nevinovată a pasiunii cunoașterii. „Ce e de făcut?“ este o întrebare pândită de spectrul realului: acesta o urmărește, o amenință, o hărțuiește. Dar în fața somației de a produce gestul, nehotărârea nu poate răspunde decât cu gesticulația gândirii. În primă instanță se pare că nehotărârea nu izvorăște dintr-un blocaj al lucrurilor - căci ceva e de făcut -, ci dintr-unul al nostru în fața lor. În mod obiectiv este ceva de făcut, înlăuntrul câtorva lucruri care sunt de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
liricii eminesciene, V. a făcut compuneri ușoare, în maniera lui Vasile Alecsandri, a lui Dimitrie Bolintineanu sau a poeziei populare. Zelator al lui Eminescu, al cărui cult îl păstrează cu pioșenie o viață întreagă, avea să imite ca un îndrăgostit gesticulația și rostirea eminesciană. Dar înclinația lui este spre poezia didactică. Teme ca dragostea, viața și moartea, credința în Dumnezeu nu sunt altceva decât niște tirade de o anume emfază a meditației, într-o punere în scenă de efect (La icoană
VLAHUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
permită înțelegerea de către copil a sarcinilor cerute. Generalizarea cunoștințelor sale depinde, în mare măsură, de varietatea experiențelor sale, de relațiile ce se stabilesc între familie și colectivitatea din care acesta face parte. Utilizarea unor tehnici cum ar fi, spre exemlu, gesticulația, demonstrația, modelarea și imitarea, facilitează însușirea limbajului. Indiferent de procedeele folosite, învățatrea vorbirii este realizată, în principal în urma meditației verbale, efectuată de educator prin intermediul explicațiilor și exercițiilor recomandate. Meditația verbală, în asimilarea vorbirii, îndeplinește două funcții principale: Pune în
Specificul activit??ii instructiv-educative ?n ?nv???m?ntul special pentru deficien?ii de auz by Ioana Cherciu, Mioara Sandu [Corola-publishinghouse/Science/84004_a_85329]
-
corp) pot să denote: atitudine defensivă, teamă; nivel scăzut al mobilizării energetice, ca urmare a oboselii, a unei stări depresive, sau a unei stări maladive, stare de indiferență, plictiseală, apatie; apartenența individului la tipul temperamental melancolic; tendința la izolare etc. Gesticulația bogată, impetuoasă, largă (uneori, de o amplitudine periculoasă pentru cei din jur) este caracteristică tipului constituțional picnic, iar dintre tipurile temperamentale, colericului și, în măsură mai mică, sanguinicului. Ea poate să denote: stare emoțional-afectivă de tip stenic sau hiperastenic (bună
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
limbii de către deficienții de auz. Dintre acestea, au fost structurate trei metode principale: - metode care folosesc preponderent limbajul oral (orale); - metode care folosesc în principal limbajul scris (metode scrise); - metode combinate, care utilizează și mijloace auxiliare: dactilemele, labiolectura și mimico- gesticulația. La noi în țară funcționează în prezent grădinițe, școli generale, profesionale și tehnice pentru deficienții de auz. Caracteristici ale funcțiilor și proceselor psihice la deficienții de auz Comparativ cu gândirea auzitorului cea a deficientului de auz are un conținut concret
Integrarea ?colar? a copiilor cu deficien?e de auz by Ancu?a Mocan () [Corola-publishinghouse/Science/84054_a_85379]
-
Înaintea noastră la multe „capitole” esențiale ale administrației și economiei - România intra Într-un nou „tunel” al izolării de Europa și de propria ei tradiție În modernitate, urmându-l pe un dictator tot mai ridicol, mai „anacronic” În actele și gesticulația sa. Da, mă aflam atunci, În primăvara lui ’72, la o răscruce, deși primisem de curând un uriaș cadou, din punctul de vedere al unui emigrant care venea din Est: cetățenia vest-germană, la care Îmi dădea dreptul originea maternă, sprijinit
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ce puteau - și trebuia - să dea unora, multora, semnul indubitabil al evidenței, al necesității! Nichita și tot teatrul său boem, genialoid era mort, dispărut el intra rapid În legendă și devenea, ca și trecutul nostru, iute nefiresc, deoarece el Însuși, gesticulația sa debordantă, de-o generozitate a ideilor și a persoanei unică, irepetabilă, se turteau iute, se lichefiau tocmai În acest proces de „legendarizare”! El devenea, era o legendă a timpurilor noastre, deoarece el nu mai putea fi! Nu mai era
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
plutea la o Înălțime aparent umană, vizibilă, mai ales sub forma unui portret pe o foaie de carton sau o imagine tremurată de sticlă de televizor. O figură care nu era surprinsă decât În momente ritualice, grave, rigide, plutind peste gesticulația noastră de zi cu zi, ordinare și previzibile, și dacă ani În șir și În mii și mii de momente, În situații diferite, dar În aceleași poziții grav-ritualice și deasupra oricăror „mărunte” impulsuri sau reacții umane, ești confruntat cu aceeași
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
umane și li se oferea din când În când, cu o anume periodicitate, și „vânatul” uman, el Însuși. Și el, „vânatul” era, cum o spuneam, nu numai străinul de „neam și limbă”, ci și acela care devenea „străin” printr-o gesticulație atipică. Cazurile extreme erau, bineînțeles, acei cetățeni români care voiau să se expatrieze și cărora, indiferent de vârsta sau de statutul lor profesional, li se Înscena un proces penibil, de tip medieval, chiar În cadrul de muncă al acestuia. El trebuia
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu scuze pentru nepermisele generalități! -, vorbesc de Nemții secolului trecut, cei care au intrat În aventura provocării celor două mari conflagrații mondiale, și chiar de acei Nemți, femei, tineri și bărbați, care s-au lăsat târâți de inflamatele discursuri și gesticulații ale austriacului Hitler, poposit ca un aventurier la München și care a profitat de fervoarea și vitalitatea unei națiuni tinere, târziu, foarte târziu - În comparație cu statele mai vechi europene, ale Angliei sau Spaniei -, apte de a-și constitui un stat unic
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Duminică, 4 septembrie 2005, ora 5,30, în personalul Iași Putna, în stația Iași: prezentul din blocul vecin, sub șapcă părul inele, poate dai plecarea! în paralel se pregătește unul dintre acceleratele Iași Timișoara, bate la geam, se apropie receptivă, gesticulații, urcă și el, răsucesc dopul sticlei, bere ori suc, ajută-te și de perdea, nu reușesc, și nici el cîteva secunde, mai bine mănînc, lividă ca și tartina cu luminile albe din copertina peronului, reflexe albăstrii ambele trenuri, ieșind din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
în genul scurt, cuvinte mari. Îmi place sau nu, trebuie să mă explic. Tema e riscantă. Mai întâi pentru că trebuie să o rezolv clar și concis, gazetărește, ră mânând, așadar, în limitele genului scurt. Apoi, pentru că invocarea „lucrurilor importante“ stimulează gesticulația solemnă și impostația inițiatică. În sfârșit, pentru că, în acest domeniu, răspunsurile sunt, inevitabil, gata făcute, previzibile și, ca atare, nefolositoare. Poți întocmi oricând o listă validă de probleme nobile, care să definească fără rest ceea ce este „important“: problema sensului, a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
decât cumințenia. Dacă acest furor al neconformității e un mod de a trăi „autentic“, un mod de a demola rutina și ideile gata-făcute, el are o reală - și subtilă - legitimitate. Dar dacă e simplă zvăpăială, sentiment al unei infinite îndreptățiri, gesticulație estetizantă - avem de a face cu o pernicioasă apologie a arbitrarului, dacă nu cu o simplă obrăznicie. Buna cuviință e - inargumentabil - utilă și în detaliul zilnic, și în marile dezbateri ale veacului. Ea aduce, în orice împrejurare, o notă de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
falsă despre ce înseamnă „a crede“. E un tip de ampla sament spiritual pe care Dostoievski i-l atribuie lui Stavroghin. Cei care cred că cred ilustrează tipul de derapaj pe care părintele Andrei Scrima îl numea „ortopraxie“. Sunt sârguincioșii „gesticulației“ religioase, cei care se simt „în ordine“ pentru că pontează birocratic la oficierea liturghiei, mănâncă de post și se roagă doar „cu buzele“ (Matei, 15, 8). Cei care spun toată ziua „Doamne, Doamne!“ (Matei, 7, 21) și se socotesc în dreptățiți
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mai puțin adevărat că și „Biserica“, respectiv „îmbisericirea“ se dispensează adesea, cu o condamnabilă ușurință, de căutarea studioasă, de reflexivitate, de efortul minții. Interogativitatea firească a spiritului e pusă între paranteze și totul se reduce la execuția oarbă a unei gesticulații cutumiere. Există o anumită simetrie între „a merge la biserică“ decerebrat și mecanic și „a medita“ asupra feluritelor teme religioase în totala igno ranță a metabolismului liturgic și a căutării „instituționalizate“. Debranșat de „dispozitivul“ apostolic, „filozoful“ religios riscă să-și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
place morala, dar urâm pe moraliștiă Un nărăvit demon al clasificării m-a împins, în zilele din urmă, să încerc o rapidă sistematizare a dome niului. Am identificat patru feluri de a înțelege și practica cultul diafan al eticului. 1. Gesticulația morală. (Constantin Noica o califica drept expresie a „eticului gol“.) E vorba de a-ți pune în scenă comportamentul, slujind, de fapt, propria statuie. Te porți în așa fel, încât să observe ceilalți cât ești de intransigent, de „onorabil“, de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
dumneata cu cine ai de-a face? Eu sunt cel care n-a votat constituția lui Carol al II-lea, cel care a scris sute de apeluri mobilizatoare, cel care a activat în Piața Universității din ’90 etc.“ În general, gesticulația morală se desfășoară grandios mai ales când nu există riscuri, când poți arbora postura granitului etic, fără să te expui vreunei consecințe inconfortabile. Sub regimurile autoritare, eticul „se amână“ sau devine apanajul unei minorități. 2. Relativismul moral. E la antipodul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
morală se desfășoară grandios mai ales când nu există riscuri, când poți arbora postura granitului etic, fără să te expui vreunei consecințe inconfortabile. Sub regimurile autoritare, eticul „se amână“ sau devine apanajul unei minorități. 2. Relativismul moral. E la antipodul gesticulației. Posturii monumentale a moralității „de scenă“, relativistul îi răspunde cu cearcănul ironic al caragialescului: „A se slă bi!“ Să nu ne luăm prea în serios! Ne mișcăm într-o zonă în care lucrurile nu se pot cântări farmaceutic. Uneori, „Fair
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să vă povestesc?“ Cu alte cuvinte, trebuie să fim atenți la justa proporție a lucrurilor. Există traume și dezbateri mult mai solicitante etic decât cele pe care ni le pun în față împrejurările arbitrare ale istoriei curente. Evident, dacă riscul gesticulației pure e o pompoasă, vanitoasă, auto complezență, riscul relativismului moral e amoralitatea, suspensia opțiunii și a actului, scepticismul demobilizator. 3. Judecata. E modul de a „acționa“ etic al celui per ceput în genere ca „moralist“. „Moralistul“ se resimte pe sine
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
adevărată. Ne asculta fără să clipească, un tip la vreo treizeci de ani cu plete blonde Înspicate și o față ca cioplită În marmură, goală de orice expresie, neparticipând cu nici o tresărire la toată tevatura noastră amplificată de mugetele și gesticulația lui Pepino care se străduia să ne explice cum că Steluța nu poate să lipsească mai mult de două săptămâni, asta-i perioada ei, eh, când i se face de locuri de verdeață și răcoare, așa că să nu se impacienteze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]