656 matches
-
propriul său instinct, educat prin contemplarea În lungile decenii socialiste a atâtor stupefiante convertiri și compromisuri În lumea scriitoricească. Arăta un sănătos scepticism față de orice vedetism și nu renunța la un soi de țărănească, deși subtil rafinată, neîncredere față de motivația gesticulației publice, chiar și atunci când era vorba de „cavalerii bunelor speranțe” care animau mitologia momentului. Am fost de-a dreptul șocat auzindu-l vorbind cu un soi de amară condescendență despre unii disidenți, neascunzându-și, de pildă, suspiciunile față de un poet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cum ne merg proiectele mai ample sau, când ne-am văzut și noi publicați, cum stăm cu cronicile literare, cu editurile... Apoi începea să povestească. Firește, nu se poate reda impresia pe care-o face un povestitor oral, și unde gesticulația, tonul și mimica sânt totul. Să spun doar că era fermecător. Ne amuzam copios și povesteam apoi mai departe istoriile din lumea literară care ne ajunseseră la urechi. Cum la sfârșit urma o nouă porție de șuetă și anecdotică, cenaclul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
își ajustează gesturile, și le reconsideră până când ele corespund sentimentului reactualizat. În prima etapă a imaginării artistice (imaginare însemnând, de astă dată, amintire), Botta își gândește mijloacele poetice urmărind (iată un alt paradox) ca prin defulare să ajungă la o gesticulație interioară, la o trăire în sine. Luciditatea, deliberarea, calculul se lasă ghicite în perorațiile poetului: Și jucătorul e un acrobat... (Meridian) Oh! Lovitura a fost destul de spontană și dureroasă... (Un timp mai prielnic) Am căzut încet, lin, mimând până la perfecțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
poem. Această mișcare, prezentă în Fantasmagoria, este evidentă și în Jaf. Implozia nu ar fi, deci, o catastrofă "în negativ", ci o explozie vitală, captatoare a Însinelui poeziei. "Înecatul" și "Spânzuratul" sunt, după cum spuneam, personaje retorice, de natură să amplifice gesticulația poemului. Șerban Cioculescu face o observație notabilă: "S-ar spune că sinucigașii lui Emil Botta au rupt cercul de fier al unei existențe cenușii, cu nu știu ce elan spiritual, către un mai bine, al unei existențe superioare și preferabile. Murind, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
decor și nu mai există personaje. Spânzuratul a luat noaptea pe umeri, a îndopat buzunarele cu recile juvaeruri și a tulit-o ca un ogar cu limba scoasă prin ceruri. Limbajul familiar, ștrengăresc, în contra-pondere cu alienarea fără leac, cu gesticulația invizibilă (pentru că nu are cine s-o vadă) a unui om pierdut în pustiu, dau un efect de scenă... metafizică și lasă jefuitorul pradă unui sentiment cosmic, pierdut "prin ceruri". Înecatul, Spânzuratul, prin tentativa lor de a-și domina destinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
echipă se uită în jos, în puț. Unul dintre muncitori îl urmă. în clipa următoare se dezlănțui iadul pe pământ. Șeful de echipă începu să lanseze tot felul de semnale și de zbierete. Wilt urmărea prin fereastră gurile deschise și gesticulația oamenilor, dar cimentul se scurse totuși în jos. Wilt închise ochii și se cutremură. Găsiseră afurisita aia de păpușă gonflabilă. Afară, pe șantier, aerul era încărcat de neînțelegere. — Ce se întâmplă? Eu torn cimentul cât de repede pot! zbieră șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
ordinarius, ci recursese la un gânditor particular care deținuse odată gloria mondială, ca apoi să se retragă din viață; el se refugiază, cu alte cuvinte, la Iov, care nuți face figuri de la oarece catedră, garantându ți adevărul frazelor sale cu gesticulația sa, ci șade pe vatră și se scarpină cu un ciob, aruncânduți, fără săși întrerupă această îndeletnicire, tot felul de observații și aluzii.“ Vatra pe care stă așezat Iov este, cum știm, chiar grămada de gunoi din mar ginea localității
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
exagerate, de o veselie ridicolă, ținîndu-și pieptul cu mâinile. Titi fu predat curând grupului de lângă sobă, care-l primi cu prăjituri, vin și întrebări. Fata cu râsul convulsiv avea nări largi, o ușoară mustață, pulpe groase, și, mai ales, o gesticulație liberă, familiară. Râse la cele mai mici nimicuri spuse de Titi, spre satisfacția acestuia, punîndu-i mâna când pe umăr, când pe genunchi și declară tare celor doi bătrâni, spre aprobarea lor, că domnul Titi îi place. Bătrâna în papuci cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
avocat, dar păcat de cartea pe care o învățați. Te lăudai că faci și dregi. Cum? Averea părinților mei să cadă, din cauza unui frate nebun, în mâinile unei venetice? Lege e asta? - Stai, iubită mamă, stai, zise teatral și cu gesticulație studiată Stănică. Așa ar fi dacă n-am fi și noi pe aici. Dar ginerele dumitale ce face? Aleargă, săracul, câteodată fără un ban în buzunar (căci dumneata nu-l întrebi dacă are sau nu), aleargă, studiază, combină. Ce, crezi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu copiii ăștia. Stănică îi luă banii din mână, fără s-o mai asculte, și ieși în întîmpinarea doctorului, care se pregătea să plece. Îl luă ceremonios de braț și-l scoase pe ușă, într-un chip cam caraghios, căci gesticulația lui afectată contrasta cu afectarea cu care doctorul își păstra rigiditatea. Afară, Stănică strecură doctorului onorariul în mână și se crezu dator, ca de obicei, să ia informații. - Domnule doctor, ne dăm seama foarte bine că e grav, dar suntem
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Stănică! Așa se amestecă elîn toate! Felix dădu să iasă, dar, trecând pe lângă măsuța lui Titi, acesta făcu un gest de nervozitate din braț. Crezând că Titi vrea să-l lovească, Felix ridică și el un braț în fața pieptului. În gesticulația sa, Titi se propti greșit pe covor și alunecă pe spate peste masă, răsturnînd-o. Această scenă accidentală fu interpretată de cei de față, care, privind pieziș, nu observase bine pe cei doi, ca o încăierare. Stănică sări numaidecât să prindă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
față, așa încît forma osoasă a capului ieșea și mai bine în evidență, devenise mai lucioasă, mai feminină, fără să-și piardă aerul copilăresc. Ochii îi erau mai ardenți și, în genere, ținuta ei era mai sigură. În vorba și gesticulația ei se citeau o stăpânire deplină, o maturitate enigmatică. Cu toată exuberanța fetei, Felix se simțea inferior. În ochii Otiliei mocneau judecăți despre viață și despre el, hotărâri îndelung meditate, ironii. Asupra unei astfel de fete, nu putea avea nici un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
primejdie al curiozității goale, satisfacere nevinovată a pasiunii cunoașterii. "Ce e de făcut?" este o întrebare pândită de spectrul realului: acesta o urmărește, o amenință, o hărțuiește. Dar în fața somației de a produce gestul, nehotărârea nu poate răspunde decât cu gesticulația gândirii. În primă instanță se pare că nehotărârea nu izvorăște dintr-un blocaj al lucrurilor - căci ceva e de făcut -, ci dintr-unul al nostru în fața lor. În mod obiectiv este ceva de făcut, înlăuntrul câtorva lucruri care sânt de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
avea obligații mai adânci. Se pot păstra simultan demnitatea și conștiința acelei răspunderi mai largi. Viața publică este plină de capcanele pe care ți le întinde eticul pur; este în ea pericolul de a cădea în beția "gestului frumos", a gesticulației etice, așa cum în orice femeie frumoasă există o seducție care îți stârnește o falsă nevoie de dragoste. În altă lume, Andrei ar fi sfârșit poate în seducția vieții publice, s-ar fi lăsat confiscat de gloria parlamentarului, de pildă. Pentru că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un tânăr român, sub Ceaușescu, și-a dat foc pe pârtia de la Poiana Brașov, lucrul a fost înregistrat ca un fapt divers. Un nebun! Pesemne că nimeni, astăzi, nu e în stare să spună cum îl chema. (Asta Noica numea "gesticulația de operetă a eticii": scoți un tril ca să te audă ceilalți. Dar după cum se vede nu avea dreptate, pentru că la noi nici opereta nu avea spectatori.) Același lucru s-a întîmplat după Revoluție la Cluj. Tânărul care își desfăcuse cămașa
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
negru de mătase întins pe picior, mocasinii. Avea stil, gracilitate, rasă. Era "elitist" și îi plăcea să se știe că frecventa cercul aristocrației comuniste, pe Costin Murgescu, pe Bellu Zilber, pe Brucan, pe Gogu Rădulescu. Își însoțea vorbirea cu o gesticulație plăcută și avea o excelentă "mișcare scenică". Era bine crescut, snob, vorbea o română deosebit de îngrijită. Iubea restaurantele, mesele bune, spectacolele, ținea conferințe în lumea artistică, mișuna enorm social, avea o nevastă cu un corp superb, care lucra la televiziune
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
destul de prezentabilă, lucru pe care el îl știa foarte bine. Altădată avusese prilejul să frecventeze o societate foarte aleasă, din care fusese exclus doar de doi-trei ani. Tot de atunci se cam lăsase cu totul în voia unor slăbiciuni; dar gesticulația elegantă și plăcută și-o păstrase. Nastasia Filippovna părea foarte bucuroasă de apariția lui Ardalion Alexandrovici, de care, desigur, știa multe din auzite. — Am aflat că fiul meu... dădu Ardalion Alexandrovici să înceapă. — Da, fiul dumneavoastră! Bun tată îi sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Belokonskaia, când aceasta întrebă: „Cine-i bolnavul și cine-i Alexandra Ivanovna?“. Atitudinea ei îl impresionă plăcut pe prinț. Dându-i explicații Lizavetei Prokofievna, el vorbi „excelent“, cum se exprimau apoi surorile Aglaiei: „modest, încet, fără cuvinte de prisos, fără gesticulație, cu demnitate; și-a făcut excelent intrarea; era îmbrăcat admirabil“ și nu numai că „nu căzuse pe parchetul lustruit“, cum se temuse în ajun, dar, după toate aparențele, chiar le făcuse tuturor o impresie plăcută. În ce-l privește, așezându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vorbit deschis... L-am citit împreună pe Pușkin, toată opera; nu știa nimic, nici măcar numele lui Pușkin... Întotdeauna mi-e teamă ca nu cumva, prin înfățișarea mea caraghioasă, să compromit ceea ce gândesc și să-mi discreditez ideea principală. Nu am gesticulație. Gesticulația mea este întotdeauna contrară, ceea ce provoacă râsul și înjosește ideea. Nici simțul măsurii nu-l am și asta-i important; aș zice chiar că e lucrul cel mai important... Știu că ar fi mai bine să stau jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deschis... L-am citit împreună pe Pușkin, toată opera; nu știa nimic, nici măcar numele lui Pușkin... Întotdeauna mi-e teamă ca nu cumva, prin înfățișarea mea caraghioasă, să compromit ceea ce gândesc și să-mi discreditez ideea principală. Nu am gesticulație. Gesticulația mea este întotdeauna contrară, ceea ce provoacă râsul și înjosește ideea. Nici simțul măsurii nu-l am și asta-i important; aș zice chiar că e lucrul cel mai important... Știu că ar fi mai bine să stau jos și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
priviți atât de frumos; aveți un chip admirabil! Ieri i-am dat cuvântul meu Aglaiei Ivanovna că voi tăcea toată seara. — Vraiment? * făcu bătrânelul zâmbind. — Dar uneori cred că nu am dreptate să cred așa: sinceritatea e mai importantă decât gesticulația, nu-i așa? Nu-i așa? — Uneori. — Vreau să explic totul, totul, totul! O, da! Credeți cumva că sunt utopist? Ideolog? O, nu, zău, ideile mele sunt foarte simple... Nu mă credeți? Zâmbiți? Să știți că uneori sunt ticălos, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
În Transnistria pe plai/ Ara Regele Mihai/ Mareșalu-n urma lui/ Strânge rodul grâului/ Iar ostașii toți că unul/ Dau cu pușca și cu tunul/ Dau cu pumnii lor cei grei/ Dau cu sufletul din ei.” Și cum nici zâmbetul și gesticulația nu-mi lipseau, multi erau Încredințați că am să ajung un mare actor În vreun oraș al țării, daca nu preot. N-am ajuns nici unul, nici altul. Dar Alexandru Gh. Tăcu nu numai prin costumație ne fascina. Avea și niște
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
gata să-și deșerte sacul cu noutăți, care mai de care mai frapante, asta aștepta de la ea Fana și era normal să i se înfățișeze, altfel trebuia să suporte figura triumfătoare a prietenei sale, micile ei vanități de femeie mondenă, gesticulația plină de importanță, privirea galeșă, atoateștiutoare, aerul de câștigătoare. Se dădu înapoi din fața acestei eventualități și se întrebă dacă dorea cu orice preț să o revadă pe Fana și nu reuși să-și răspundă. Mai târziu, la o margine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
limba română. "Dumneata... dumneata... mi-a răspuns el clar și afectat (afectare cu care se plimba și printre rânduri, cu raglanul pe el și se uita la noi fără să ne vadă), dumneata nu știi să pui virgulele..." " Virgulele sunt gesticulația gândirii, i-am răspuns, știm asta de la Caragiale și într-o compoziție liberă le pun unde cred eu ca e necesar..." " Iar eu, ca dascăl al dumitale, te previn că le pui greșit din punct de vedere gramatical!" mi-a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
instrument al apariției? Iată un element constitutiv al teatrului no: shite este cel ce se întoarce pentru a se strecura în costumul unui corp care nu mai este cu adevărat viu. Efigie costumată și mascată, evoluând în spațiu cu o gesticulație rigidă, geometrizată, shite nu ne apare oare mai degrabă ca un soi de statuie însuflețită decât ca un corp viu? Căci nu trebuie să uităm că momentul cel mai intens al întoarcerii trecutului este acela exprimat prin dansul dinaintea dispariției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]