856 matches
-
Rămînem și noi cu gura căscată la prostiile pe care le spune. Pentru mai multă elocvență, se ridică În picioare și, din una În alta, ajunge În față, lîngă caporalul care tace, bucuros de spectacol. CÎnd vorbește, musculosul se agită, gesticulează necontrolat, ai senzația că o să cadă iar În cur. — A fost o operațiune comună, undeva aproape de granița cu Afganistan. Am stat două săptămîni În corturi, În deșert. Rușii fumau noaptea hașiș, se tatuau cu vîrful de la baionetă, ziua se antrenau
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și fasole, cu zahăr și cu orez (toate, după cum știm, pline de gîndaci minusculi și de căcăreze de șoareci și de viermi) Între ostașii care fac de serviciu la bucătărie. În ușa infirmeriei, un ciorchine de halate albe fumează și gesticulează, rîsetele izbucnesc sonor la fiecare a treia replică. De după colț, apare un Aro cîntînd din toate pistoanele și arcurile lui o muzică tonică - claxonează melodios nu se știe exact pe cine, pentru că de văzut, tot nu se vede nimic, deși
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și cultură, nimic nu se va schimba în mai bine. Nu am avut timp să vizitez orașul, care acum este plin cu turiști străini, mulți japonezi, coreeni și italieni pe care-i remarci imediat, datorită dezinvolturii cu care vorbesc și gesticulează. Pelerini nu prea văd, deși sora care m-a recomandat aici la parohie, mi-a spus că sunt al treisprezecelea care apelez la ajutorul ei pentru un loc de cazare. 9 august: Montpellier-Saint Guilhem le Désert: 42 km In zorii
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
au mai puțin chef de muncă. Si un alt aspect al vieții francezilor: Le place foarte mult să stea la un pahar de vin, o cafea sau un suc la o măsuță, în fața barului, discutând îndelung, liniștit, fără a gesticula prea mult, așa cum fac italienii. Si asta mai ales în orele calde ale după amiezii, sau seara. Peste tot, mesele barurilor, ale braseriilor sunt pline, ceea ce înseamnă că totuși, oamenii se bucură de un anumit confort economic, financiar. Franța are
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
ne mai târâm o bucată de vreme în mizeria noastră dintotdeauna. În rest, nu știu. Dumnezeu cu mila... În fiecare zi, la masă, tata își revărsa mânia și disprețul. Și nu numai la masă. Umbla prin casă târșindu-și papucii și gesticula. Acuza cu degetul, apăsat, și își vărsa năduful. Totul s-a întors cu susul în jos! Instalatorii se ocupă de ghirlande, iar Pancu îl pune pe șeful de birou să-i treacă pe listă pe toți cei care fac mai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vede. Și nu numai că se vede, dar reprezintă un sfârșit. Un sfârșit de propoziție, un sfârșit de idee. Mă rog, cine o are... Sau un sfârșit DE? Un sfârșit DE?... Domnul Panciu crede că a dat indicii suficiente și gesticulează plin de speranță îndemnând la mai multă (și mai rapidă) perspicacitate căutând cu ochii prin clasă un isteț care să se priceapă să continue fraza-întrebare începută de el. Istețul nu se află pe nicăieri. UN SFÂRȘIT DE VIAȚĂ? ar putea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
-l pe frunte și sprijinindu-l, în timp ce cade, pe un soldat ucis în luptă. E cu atât mai ciudată atenția Elenei îndreptată spre personajele de jos, poate spre Dragoș, cu cât poza surprinde o discuție provocată de Denisa, aflată în dreapta, gesticulând în stilul ei caracteristic, abundent, în timp ce toți se amuză. Toți, mai puțin Elena. Și, desigur, Dragoș care, în gândurile lui, în afară de Elena, nu mai are niciun loc liber. Alexandra Puține reuniuni ținute la serviciu cu diverse ocazii, de obicei zile
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sărjănt! Permiteți să raportez! Eu nu mă uit aiurea. Așa-i căutătura mea! O fi, n-o fi căutătura ta așa, tu să știi că atunci când vorbesc cu tine să privești aici... aici în ochii mei! În timp ce spunea acestea, sergentul gesticula furios, împungându-și ochii cu arătătorul țeapăn ca un cui. Se uita la Toaibă ca o fiară, dar acesta l-a înfruntat pentru o clipă apoi și-a mutat ținta privirii undeva deasupra capului gradatului din fața lui. Acea scurtă privire
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu-ți place? ― Nu-i genul meu. Mi-a promis că-mi cumpără o vilă în parcul Fiiipescu. ― Strașnic cadou de nuntă! Face să te măriți cu el, ma parole! ― Te cred, n-o să mor fată mare! Dolly vorbea tare, gesticula și râdea provocator, încît pietonii întorceau capul după noi. I-am atras atenția: fără rezultat. În ea fremăta o bucurie frenetică de viață, tot ce făcea era în plin prezent, direct și simplu, fără reticențe feminine. La cei 20 de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și azi, după atâția ani de la evenimentele din Decembrie 1989, lumea se mișcă bâjbâitor într-un păienjeniș urzit de firele suspiciunii, corupției, minciunii, înșelăciunii, injustiției, învrăjbirii, urii, vrerii de a gândi toți uniform, de a vorbi toți monocolor, de a gesticula toți mecanic. Retina frapată de lumina scuturării de comunism, comandă închiderea pleoapelor, blocarea văzului și a mersului înainte spre regăsirea demnității noastre naționale, spre împlinirea dezideratelor strigate unanim pe baricadele lui Decembrie 1989, sfințit cu atâtea jertfe. Deși treziți, românii
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
întreaga masă a telespectatorilor. Și, nu s-ar putea spune, că, emisiunea nu conținea un dram de adevăr, și, că, nu avea o anume priză la populație. Acum, emisiunea era în plină desfășurare. Normal, vorbitorul, alias, educatorul colectiv,în timp ce vorbește, gesticulează,își mișcă privirea, capul, fața, de ici-colo, perivind masa de ascultători din sală. Purtându-și, cuvântătorul, privirile, cum zic, de ici-colo, la un moment dat, acestea i-au înghețat, pur și simplu, pe un oarecare loc. I-au înghețat, întâlnind
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Femeia începutului de mileniu Tu mâine ai grevă, nu știi dacă și soțul. Vei face gesturi necugetate te vei răscula, vei gesticula, te vei amărî, vei striga până vei răguși ; știi că ai dreptate, nervii ți se vor întinde la maxim, vei trăi cu intensitate febrilă dar gustul revoltei se va cocli. Ești dezamăgită... totul pleacă de la centru obosită, târându-ți pașii
Femeia ?nceputului de mileniu by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83707_a_85032]
-
numele! Din cauza Lui am ajuns în situația asta de renegat și izgonit din Rai! Pentru că voia să ne transforme pe toți în supușii Săi! În timp ce el deținea toată puterea, fiind atotștiutor! (Zâmbitor și iscoditor se îndreaptă spre Faust, spunând, gesticulând gânditor cu degetele spre cap) Dar ce ai spune dacă te- aș face cel mai bogat om din lume? FAUST (distrat și neatent la ce spune Mefisto, se analizează în oglindă): Am mai îmbătrânit în ultima vreme, nu-i așa
Sceneta "Sensul vie?ii" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83571_a_84896]
-
ce spuneați în procesul verbal al adunării?” „Desigur” „Aș avea rugămintea să ne trimiteți o copie și, în baza ei, ne vom adresa Comitetului Județean de Cultură. Poate tovarășii de acolo ne-or ajuta...” ...Cei doi au ajuns în stradă. Gesticulează și, după câte se pare, discută aprins. Ce și-or fi spunând? Probabil, comentează, într-un fel sau altul, cele întâmplate în cabinetul directorial. “Da, a fost cam dură atitudinea față de ei. Mai ales față de Stupariu. Oricum, e secretarul unui
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
care tipul, fericit că m aude căznindu-mă să spun ceva în limba mă-sii, face radios: Only English. Pe când “sporovăiam” noi așa, nu știu ce m-a făcut să mă uit la ceas, mai aveam cam șapte opt minute până la decolare. Gesticulez, mă-nroșesc ca un rac, cred că i-am trântit și vreo câteva de dulce în limba noastră (ce bine că nu m-a înțeles!) și-i repet în disperare de cauză: New York, New York. Englezul, tacticos, ia o foaie de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de a-i întreba unde fuseseră până acum. Rupp se repezi la Mark, care zăcea scheunând în pat și-i întinse palma. Dintr-un reflex adânc, Mark bătu palma cu el. —Doamne, Gus. Chiar că ți-au făcut figura. Rupp gesticulă spre monitoare. Îți vine să crezi? Toate mașinăriile astea, numai pentru tine. Duane se ținea deoparte, întinzându-și gâtul. — Face progrese, nu-i așa? Se întoarse spre Karin, care stătea în spatele lui, în picioare, lângă pat. De sub gulerul bluzei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în ultimii zece ani. De parcă Mark n-ar fi stat ca un robot pe un scaun de spital. Capul lui Mark zvâcni înapoi. Se cocoță pe scaun, mișcându-se atât de repede cum nu se mai mișcase de la accident încoace, gesticulând și văicărindu-se: —Doamne, o, Doamne! Ajută-mă. Vezi vezi vezi? Daniel se apropie să-l calmeze pe Mark. Mark se cocoță pe spătarul scaunului, urlând: —A ratat, a ratat. Karin îl scoase pe Daniel din cameră, în timp ce o asistentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Scriitor. Aș vrea să fac niște teste pe el. Nu i-o descrise pe Barbara lui Karsh. Nu voia ca ei doi să se întâlnească, nici măcar în închipuire. —Povestește-mi despre tine, îi ceru ea. Ce-ai mai făcut? El gesticulă spre clădirile din jur. Toate astea! Când ai trecut ultima oară pe aici? Probabil că orașul ți se pare destul de schimbat. Orașul arăta ca Brigadoon 1. Tărâmul Uitat de Timp. Ea chicoti. —Eu mă gândeam că nu s-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
informații toarnă speculații peste speculații. Toate celelalte știri din lume se opresc. În Chicago, același lucru: un taxi îl duce la un punct de control aflat la nord de un oraș care ar putea fi sau nu sub ocupație. Șoferul gesticulează, cerând ajutor. Patru soldați fac greșeala să se apropie. Deși e a șasea oară când se întâmplă același lucru, Weber așteaptă încremenit, căci a șaptea oară deznodământul ar putea fi altul. Din nou în aer, târându-se înapoi spre est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cel glumeț, care-și oferise serviciile mortului de pe brancardă, se Întoarse iute spre colegii săi cu expresia celui care a dus la bun sfîrșit o treabă și rosti ironic și apăsat: — Ei, ce ziceți, băieți? Ce mai aveți de zis? gesticulînd totodată către un alt șofer cu mîinile desfăcute. Apoi taximetriștii porniră toți spre șirul de mașini tăcute și strălucitoare, glumind, discutînd, dezaprobînd și rîzÎnd cu glasuri stridente și batjocoritoare. Și am privit din nou și am văzut cerul cel veșnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a celor „din neamul care populează aceste regiuni“ și se vedea clar că sosirea lui crease mare panică printre localnici, căci unii, care fugiseră În pădure, se Întorceau acum, iar alții alergau pe mal Încolo și Încoace, arătînd cu mîna, gesticulînd și făcînd mare zarvă. Dar spaniolul cel chior mai văzuse indieni - pentru el era o poveste veche, care nu-l mai impresiona. CÎt despre oamenii lui, se pare că exuberanța ciudată care-i cuprinsese de dimineață nu se stinsese Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
-le una cîte una. Mi-am simțit burtica moale și mi-am dat seama că aveam pielea de găină, dar nu de la frig. Pantalonii mei scurți curați se închiseseră la culoare de la apă. M-am răsucit. Pe mal mama mea gesticula larg, dar nu foarte larg, pentru că nu voia să facă o scenă. Era doar îngrijorată pentru mine. M-am prefăcut pentru o clipă că nu o văd. Mi-am aruncat hainele pe uscat și am alergat de-a lungul malului
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
bariera orașului, care se întindea în vale, și vocea îi sună deodată, deloc firavă, ci foarte umană. - Repetă instrucțiunile, Janasen. Dacă omului îi era frică de ciudatul însoțitor, nu se vedea. Căscă ușor. - Mi-e cam somn, zise. - Instrucțiunile. Omul gesticulă, iritat. - Ascultă, domnu' Discipol, grăi a lehamite, nu vorbi așa cu mine. Înscenarea dumitale nu mă sperie deloc. Mă știi. Fac treaba asta. - Insolența dumitale, zise Discipolul, îmi va slăbi răbdarea. Știi că anumite energii temporale sunt puse în joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
un dansator pe sârmă - dar, în chip de balansier, se folosea de cuvinte. Și aceste cuvinte se găseau în conflict cu evidența. Ca și cum omul de pe sârmă își pierdea deodată balansierul. Se clătină. Teroarea crescândă genera nenumărați stimuli, periculoși, strâns asociați. Gesticulând violent, își pierdu cumpătul. Nebunia. Nebunia, născută dintr-un conflict intern insolubil. Prin veacuri de existență umană, asemenea conflicte frământau spiritul a milioane de indivizi. Ostilitate față de tată, în conflict cu o dorință de securitate și de protecție; atașament la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ar fi privit din cer - o figură măruntă începîndu-și drumul peste mlaștină, ca un păduche traversînd o plapumă. Stătu nemișcat și contemplă muntele. Pe vîrful verde-cenușiu păru să zărească chiar o siluetă, o pată albă, verticală care se mișca și gesticula, deși mișcarea probabil că era pricinuită de scînteierea aerului cald dintre vîrful muntelui și ochii lui. Lui Thaw mișcarea îi sugera o femeie într-o rochie albă care făcea cu mîna. își imagina și fața: era figura fetei din reclama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]