6,593 matches
-
TV, decizia lui Daniel Morar de a renunța la funcția de prim-adjunct al Procurorului General. Mi se pare o mișcare care arată onoarea acestui personaj de mare probitate amorală. Gândiți-vă cum se comportă politicienii care se agață cu ghearele de fotolii. Morar a făcut un gest onorabil, într-o situație în care a fost pus de Ponta și Traian Băsescu", a declarat Andreea Pora, în opinia căreia Daniel Morar avea dreptate când susținea că în fruntea DNA trebuie numită
Pora, despre plecarea lui Morar: Arată onoarea acestui personaj by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38362_a_39687]
-
care le punem în seama lui Nietzsche sînt de fapt variațiuni pe teme schopenhauriene, de la „voința de putere“ la „veșnica întoarcere a identicului“. Cu alte cuvinte, artistul din el îl surclasează pe gînditor, ce rămîne de pe urma lui fiind stilul, acea „gheară a leului“ ce însuflețește cuvintele prin viteza asociațiilor și prin ritmul alert. Nietzsche e copios în figuri de stil și precar în argumente. În schimb, ingratitudinea îi vine din acea stihie care, împingîndu-l în prăpastie, îi insuflă sentimentul apoteozei. La
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
și asta, în ciuda urii pe care continuă a i-o purta fiica lui cea mare. Fiica a doua a fost și ea pe punctul de a deveni un obiect sexual pentru Klaus, când era copil, dar a scăpat miraculos din ghearele lui. Adultă, ea însăși, a motivat- o pe Pola să scrie cartea. „Kinski a fost un mit pentru toți germanii, dar s-a terminat”, a scris autorul unui film biografic despre actor. Deși i se cunoștea înclinația pedofilă, revelațiile Polei
„Nenorocitul de tata!“ () [Corola-journal/Journalistic/3104_a_4429]
-
în volumul anterior mai pâlpâie uneori, în special în capitolul Afaceri biografice), Jurebie redevine caligraful acut al unei noi resemantizări a emoției, un creator de stampe atemporale în care dincolo de autoportretele vizibile putem zări uitată, într-un colț, mâna maestrului. Gheara, ar spune unii. Părul iubitei crește ca altădată cel din poemul nichitastănescian, însă poetul nu-și mai face un drum din el până la patul unde va cădea doborât de lupta cu îngerul (fie, și alcoolul...). Asemenea celui atotputernic, se retrage
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
al XIXlea. Moda artistului boem tocmai fusese lansată de excentricul și prolificul Péladan, care propunea o art de vivre ce amesteca estetismul cu hedonismul, moralitatea cu homosexualitatea, filosofia ocultă cu epicureismul, totul în numele unei arte văzute ca ultima salvare din ghearele decadentismului tehnico-științific. Un exemplu concludent din proximitatea lui Proust este „confreria aristocratelor”, un cerc elitist cu înclinații artistice alcătuit din prințesele Anna de Noailles (n. Brâncoveanu), Hélène Caraman- Chimay, Winnaretta Singer-Polignac și fiica unui mare industriaș, Augustine (Toche) Bulteau. În
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
Emil Brumaru Copilandrei Simona Popescu Închisă într-un crin mi-e viața, Mîinile-mi tremură-n parfum, Luminile îmi taie fața. Vai, nu mai știu nici cînd, nici cum M-a prins în ghearele lui calde Un fluture crepuscular. Alături mie, copilandre Torc mierea lumii din mărar, Funii sfințite leagă timpul De păpădii, roua-i țigaie. îngeri gigantici țin, cu schimbul, deasupra-mi jerba de văpaie!
Mierea lumii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15643_a_16968]
-
era un cîntec ca un pahar de rachiu într-o gară ... Cine-l poate concedia pe funcționarul sorții? Trebuie să potcovesc melcii. Trebuie să învăț apele să rostească încet silabisit numele pe care le-am dat. Trebuie să-mi tocesc ghearele în carne. Trebuie să sărut o prăpastie. Trebuie să fărîmițez un strop de răbdare cu un ciocan greu greu ... De asta nu poți muri tot timpul uneori e chiar o deșertăciune moartea în fața tristeții nedefinite stau cîteva dileme ca niște
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/15572_a_16897]
-
Liviu Georgescu scormoneam la porțile unei scoici adormite în lîna de aur cîmpuri magnetice ruinau tăcerea în embrioni armonici printre frăgezimile de metal se auzeau colinde de mugur cascade luminoase în ouă de struț letargii mecanice în ghearele verticalei pîlpîie canoane în umbre totemice prin desimi de cenușă fulgurații sinoptice inerții solare reptile alergau în hîrtii foșnitoare numai cîteva cuvinte ajungeau la voi zdrențuită vibrație peste ruptura creierului zumzetul cocoloșit pe timpan se zbătea să devină vertebrat al
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
fi stăpân pe vidu-acesta, și sclav al lui. O, numai dacă pulsul mi s-ar preface într-o vâlvătaie sălbatică, aș învia în limba unui popor de zei... Doar lepădarea de mica mare lașitate mă va spăla: o propoziție cu gheare se va forma din ce-am răcnit - săgeata unei vocabule o să străpungă tăcerea - și mă voi salva salvând-o. Sonetul II Nu scormoni în infinit cu ochii! Sub omoplatul tău, pe limba încă scrumită de dulceața mierei, într-o măruntă
Șapte sonete fără rimă by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Imaginative/16209_a_17534]
-
vrea să-l vezi și tu? E cutezanța de-a țintui privirea-n depărtare pentru-a-ți iubi aproapele. Sau poate e doar un timp expert în viclenie. Cei neajutorați îl simt asemeni unui mic monstru invizibil care le pune gheara umedă pe umăr. Privește-te-n oglindă: tatuajul e fin, desenul nu are legendă, Pumnalul ți se-mplântă-ncet în pântec. Sonetul V Al cincilea sonet e-ntotdeauna mai vinovat ca toate. Limba are o sumedenie de animale domestice pe
Șapte sonete fără rimă by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Imaginative/16209_a_17534]
-
vindecă sau moare. Suflete dar rogu-te întrerupe-n zugrăvit praful gândului levit voronețul funerar. Corbii hăituiți tenori în rafala firii lor trec spre valea-crucilor pe deasupra turlelor prapuri negri nălucind mersul greu al firelor urzind giulgiul de argint și cu gheara rup din nimb ghimpi de dincolo de timp unde stam subt sicomor - duminica norilor.
Duminica norilor by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/16158_a_17483]
-
mici fleacuri din tabloul lui Mendeleev Timp A căzut bruma peste calmul Fridei și ceața mai estompează cîte ceva din frivolitățile toamnei: ochi mai bătrîni decît inima pielea din fum și hîrtie; trece timp peste măceșul agil peste complicitatea dintre gheară și zbor Abur O mică neînțelegere oglindită în rîu schimonosește lumina care atîrnă de respirația unui iepure obosit aburul intrat în panică răvășește fructele negre murele și porumba umbrele distilate în așteptare toate cîntăresc greu în inimă; oftatul unui ecou
Poezii by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/2687_a_4012]
-
Cu Petre, fiul Savetei Sub iarba deasă și grea. Petre, fiul Savetei, Venea pe drum fluierând. Si tufele abia înfrunzite, Cerul negru funingine, Sanțul în apa Stătută și plină De verdele crud Îi ascultau fluieratul Tipăt de pasăre prinsă-ntre gheare. Petre, fiul Savetei, simțea Cum i se risipește în aer Sunetul pașilor și Cuvintele pe care voia să le-nșire Se prefac în pământ argilos Plin de duhoare În urzici Mirosind ascuțit. Doar unele în crini albi Ori în flori
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
meu aici se juca, Striga spre nucul bătrân Sub care fir de iarbă Nu mai creștea, Aici se juca. Într-un colț al grădinii O găină neagră Cu ochi galbeni, rotunzi Pândea, aștepta, Ciugulea și înghițea Tot ce găsea. Si ghearele ei ascuțite Cuțite înfipte-n pământ Săpau o groapă Adânc. Nucul bătrân Răvășea cu crengile lui Norii. Printre frunze Se strecurau tremurând Zorii. * Saveta, mama lui Petre, Strângea în brațe Trunchiul mărului tânăr. Scoarța lucioasă Se lipea de buzele ei
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
neînțelesul absolut) nici într-un caz n-are de unde (sărac lipit cerului cum îi) că EL nu plătește, el pedepsește, răsplătește! Între adevăruri În niște bălării de la marginea unui cimitir de țară, un adevăr gelos, stătea la pândă să pună gheara pe un alt adevăr, țintind să-i spargă și ăluia capul (că unde-s doi puterea crește). Luat la refec de cioclul-șef ce caută acolo nitam-nisam un (nă) pârlit de adevăr, „pândarul” s-a făcut că plouă, și... a
Poezie by Calistrat Costin () [Corola-journal/Imaginative/2987_a_4312]
-
să fie un nou Dumnezeu numai că într-o lume pe ducă Dumnezeu răspunde doar la nume de împrumut ca atunci cînd iubești o femeie și toți (dumne)zeii răspund la numele ei. Plouă la Praga și ploaia își înfige ghearele în spinările noastre ca o turmă de pisici în călduri. Iarăși, cuvîntul De ce nu ar fi carnea mea bună de mîncat? Adică o privighetoare vă lasă gura apă, și o ciozvîrtă de om vă face greață? - Ce ne deosebește decisiv
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/3292_a_4617]
-
chiar și-n grădina părăginită Aprind lumina să văd dacă e întuneric într-adevăr întunericul e progresiv Cine Cine se teme de precipitațiile urii și voi și-a uitat umbrela la ambasador Cine de căința neprimită Cine se teme de gheara agitatorului de prezicător Cine se teme că a înghițit o perlă suspectă Cine de amplu miraj al nemuririi de bufonul regelui Cine se teme de pana de curent electirc de rugul laptelui proaspăt de spălătoreasa de morți a clipei Cine
poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/3221_a_4546]
-
primei copilării și ale celei din urmă, Închisoare aurită de aurul viselor, înstelată cu diamante de lumină și beznă. „Soma-Sema” a crezului orfic, Mormânt și temniță pieritoare a sufletului meu veșnic, Trupul meu de carne, Hățiș de galerii săpate cu ghearele minții Pentru a scăpa din strânsoarea urii înspre iubire, și din suferința iubirii înspre uitare, Fortăreață ascunsă a trufiilor mele, Turn al avânturilor mele către abisurile cerului și ale infernului, Cuib de șerpi ieșiți din oul păcatului originar, Culcuș de
Un poem de Camilian Demetrescu by Camilian Demetrescu () [Corola-journal/Imaginative/3353_a_4678]
-
stiloului Care devine incandescentă. BALADĂ Vai, Doamne, ce urâtă mi se pare Pasărea asta care-mi dă târcoale - Nu știe nici să cânte, nici să zboare, E neagră-tuci și,-n loc de aripi, are Ceva ce seamănă mai mult a gheare. Cum a putut (mă-ntreb, fără-ncetare) Un Dumnezeu atât de bun și mare Să plămădeasc-astfel de arătare? INIMA POETULUI Inima poetului este exact ca un copil: Dacă nu te ocupi să-i faci educație O ia razna. De pildă
Poezie by Spiridon Popescu () [Corola-journal/Imaginative/3600_a_4925]
-
apele, și vîntul, momeam norii de pe cer și păsările ce-și fîlfîiau aripile deasupra sîrmei ghimpate; dresam porumbeii călători să facă drumul acolo și îndărăt; le legam sub aripi cenușa străbunilor adunată în urne ce fumegau încă, le legam de gheare bucăți de parpuri și cruci și le trimiteam ca pe niște soli, ca pe niște arhangheli luminoși în țară străină și apoi îi chemam înapoi. Cărînd saci de pământ dintr-o parte în alta, refăceam țara noastră din vis, țara
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
Doamne, tu ne ceri să iertăm vinovatul dar nu și greșeala. De la Iorga citire, iertarea nu înseamnă înfrățire ci adesea dispreț. Adevărat că sunt și iertări care biciuie-n față. E bine să știm că iertarea celor mai mulți se află dincolo de ghearele lor. Pedeapsa celui ce iartă mult cade o singură dată, cu greutatea tuturor iertărilor. Să nu ne amăgim însă că am fi în stare, ca la un semn, într-un nediferențiat elan să iertăm greșiților noștri. Să ierți cu folos
O recitire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11108_a_12433]
-
făceau curat. Și, firește, poți prinde rîvna Lukianei, cea care ,vorbește", de-a le da părinților ei, oameni altminteri importanți, o vreme, ,concediul" unor daraveri de muritori. Nu insistă, și cartea (care, nu autobiografie, ci roman, e mai pîndită de ,gheara" moralei) are de cîștigat, fiindcă drumurile lor se despart repede, chiar dacă mai atîrnă, cîtva, unul de altul. Al Lukianei e o lungă epistolă, destul de ocolită, un schimb de întrebări și răspunsuri cu Boris Blum, cunoscut de la grădinița de partid, fost
A murit Luki... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11136_a_12461]
-
o morală atît de asortată vederilor de ansamblu ale scrierii: Pisica mîncînd fluturele, mult timp pîndit. Fluturele colorat mișcîndu-și în iarbă aripile splendid croite. Pînda mult prea lungă și prea atentă față de absența și dezarmarea completă a fluturelui prins în gheare ușor, atît de ușor. Aproape ca un abandon. încît toată pînda pisicii fusese o exagerare ridicolă, un sadism tipic speciei. Ronțăiala aripilor, praful fin scuturîndu-se de pe ele, pătînd botul pisicii, schimonoseala ei, ca satisfacție". Vorbind despre ivirea unui personaj din
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]
-
cum se înalță, în minte când te văd, Spre gât un val de fiere bufnind ca un prăpăd Al vechii suferințe de tine tulburată... În fața ta, biet diavol plin de-amintiri fierbinți, Simțit-am orice pliscuri și orice fel de gheare, Doi corbi câinoși, pantere lipsite de-ndurare, Ce-odinioară carnea râvneau să-mi rupă-n dinți. Era albastră marea și bolta străvezie, Dar pentru mine totul de-atunci, vai, a rămas Întunecat în sânge, iar peste suflet tras Un giulgiu
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
nu se plasează la antipodul a aceea ce credea în 1965 în privința unor valorizări: are tăria de a afirma în 2004 că marile poeme epice 1907 și Cântare omului nu sunt complet perimate, au porțiuni de rezistență estetică în timp, gheara leului se vede impregnată și în lutul frământat cu prea multă pleavă sau cu evidente impurități ideologice. Dumitru Micu scoate extrem de interesante observații critice din comparațiile și disocierile între vârstele interioare argheziene. În Flori de mucegai, observă că ,tragicul dimensionează
Relectură, revizuire, rescriere by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11232_a_12557]