1,669 matches
-
carosabilului" . Partea buna a lucrurilor, era că ,așa cum am mai spus, acestea erau destul de rare. Doua,,rate" și câteva basculante. Autoturisme...într-un an o data! Oftez, și continui să mă caut printer troiene.....și mă văd, o mogâldeață de fată, ghemuită pe o sanie... Aveam vreo patru anișori, dar eram prezentă la orice partidă de săniuș.Și știți de ce? Pentru că eu aveam sanie ,doar tatăl meu lucra la CFR, iar acolo la atelierul mecanic se mai confecționau și ...câte și mai
AMINTIRI V de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376855_a_378184]
-
Acasa > Poezie > Credinta > DINCOLO DE ZID Autor: Claudia Bota Publicat în: Ediția nr. 2116 din 16 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Dincolo de zid Autor: Claudia Bota La zidul acesta m-am văzut ghemuită Fără de respirație haotic neîmblânzită Încercând să mă agăț de glasul dorit care-n palmă mi s-a topit. Prin imensitatea spațiului ce mă-ndreaptă, Dincolo de ziduri unde m-așteaptă, Calea spre Tine care-i scurtă și dreaptă. Escaladez cu putere
DINCOLO DE ZID de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377000_a_378329]
-
o nevinovăție dezarmantă. Nici n-ai încuiat ușa! - Am uitat, zic și o iau în brațe. Cum e afară? - Acceptabil. Mai rău ca acum cinci ore, dar mai bine decât acum trei ani! Nu te mai gândi la asta! Se ghemuiește la pieptul meu caldă și afectuoasă. - N-am mai făcut niciodată dragoste pe furtună! îmi mărturisește, apropiindu-și buzele de urechea mea. - Nici eu, îi răspund tot în șoaptă, deși valurile, care se loveau de navă, făceau un zgomot asurzitor
DRUMUL APELOR, 24 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376322_a_377651]
-
din 24 august 2015 Toate Articolele Autorului Din lacrimă-am pictat cerul oglindă, Și mi-am pitit în gura unui nor, Iertarea mea dorea, ca să se prindă... Și să cuprindă fuiorul unui dor. În lumea mea de vise- nlăcrimate, Și ghemuită cu noduri de batistă, Pășea așa demult-ngenuncheate, Și predispusă la viață tot mai tristă. De dincolo de lacrimi și durere... Eu simt o lume plină de cuvinte Îmi face semnul crucii -n tăcere, Ca să mă rog-ncet la cele sfinte! grafica
PĂȘEA... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/376439_a_377768]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > PESTE DEALURI ȘI COLINE Autor: Elena Buldum Publicat în: Ediția nr. 1931 din 14 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Peste dealuri și coline, așteptarea este grea Și-ndepărtarea-o ține- ghemuindu-se pe stea, Ca un pescăruș se-așază și se sprijină de stânci, Ca o salcie pletoasă aplecându-se de-atunci. Într -o seară pe-o alee umbra pașilor mergând, Și -un miros de orhidee-'ntre lacrimi picurând, Și oftatul-
PESTE DEALURI ȘI COLINE de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376505_a_377834]
-
lui căsuță din lemn plutea cu repeziciune purtată de vânt. Pluti așa vreme de trei zile în care ceața se lăsă peste lac din ce în ce mai groasă, împiedicându-i vederea, iar frigul așternu pe acoperișul căsuței plutitoare o pojghiță de gheață. Noaptea, ghemuit în patul lui de la fereastră, Bujor își auzea dinții clănțănindu-i mărunt în gură. Tocmai pe când se gândea serios să tragă la mal, i se păru că vede în depărtare umbra unui palat care spinteca ceața cu luminile de la ferestre
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
calce împărăția. Dacă aceasta este dorința Destinului și împlinirea blestemului Durerii, trebuie să găsim o cale prin care să împiedicăm realizarea lor. Ei, cred că acuma ați înțeles de ce v-am chemat! Iarăși au lăsat capul în jos toți demnitarii, ghemuindu-se în jilțuri, dorind să se facă tot mai mici, nevăzuți. Ei nu știau taina blestemului Durerii și nu știau ce sfat să dea. Într-un târziu, bătrânul Nor Alb se adresă împăratului: - Majestate, eu doresc din tot sufletul să
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
pufoși de dor, Cu sunetul atins de zareTe-ai cuibărit așa ușor.... XXI. PESTE DEALURI ȘI COLINE, de Elena Buldum , publicat în Ediția nr. 1931 din 14 aprilie 2016. Peste dealuri și coline, așteptarea este grea Și-ndepărtarea-o ține- ghemuindu-se pe stea, Ca un pescăruș se-așază și se sprijină de stânci, Ca o salcie pletoasă aplecându-se de-atunci. Într -o seară pe-o alee umbra pașilor mergând, Și -un miros de orhidee-'ntre lacrimi picurând, Și oftatul-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
ntr-o- mbrățișare - strâns, De la păsări răpitoare, care rup muguri cu gura; De la oameni și firi rare ce- 'mprăștie și ura!. Peste dealuri și coline Elena Buldum 13-04-2016 Citește mai mult Peste dealuri și coline, așteptarea este greași-ndepărtarea-o ține- ghemuindu-se pe stea,Ca un pescăruș se-așază și se sprijină de stânci,Ca o salcie pletoasă aplecându-se de-atunci.Într -o seară pe-o alee umbra pașilor mergând,Și -un miros de orhidee-'ntre lacrimi picurând,Și oftatul-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
Ediția nr. 1697 din 24 august 2015. Din lacrimă-am pictat cerul oglindă, Și mi-am pitit în gura unui nor, Iertarea mea dorea, ca să se prindă... Și să cuprindă fuiorul unui dor. În lumea mea de vise- nlăcrimate, Și ghemuită cu noduri de batistă, Pășea așa demult-ngenuncheate, Și predispusă la viață tot mai tristă. De dincolo de lacrimi și durere... Eu simt o lume plină de cuvinte Îmi face semnul crucii -n tăcere, Ca să mă rog-ncet la cele sfinte! grafica
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
sfinte! grafica: Corina Chirilă ... Citește mai mult Din lacrimă-am pictat cerul oglindă,Și mi-am pitit în gura unui nor,Iertarea mea dorea, ca să se prindă...Și să cuprindă fuiorul unui dor. În lumea mea de vise- nlăcrimate,Și ghemuită cu noduri de batistă,Pășea așa demult-ngenuncheate,Și predispusă la viață tot mai tristă.De dincolo de lacrimi și durere...Eu simt o lume plină de cuvinteîmi face semnul crucii -n tăcere,Ca să mă rog-ncet la cele sfinte!grafica: Corina
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
și-o bubuitură năprasnică. Bunica tocmai închidea de zor ușile de la grajd și întră panicată în casă: - Doamne, apără-ne de fulgere! Dar unde o fi omul meu, că nu intră în casă?! - Bunica, mi-e frică! scânci Ionuț, stând ghemuit pe pernă, în pat, speriat de-a binelea de cele ce se întâmplau afară. - Unde stă omul meu? Nu se mai satură de treabă! Ploaia se porni în rafale, ca niște perdele de apă aduse de vânt puternic. Încă un
FURTUNĂ CU FULGERE ȘI TUNETE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376624_a_377953]
-
de câteva luni la fel de grandios, calm și plin de iubire. Caut să citesc în continuare. Nu mă prinde somnul, nu mă simt trează. Față de fiecare noapte afișez o atitudine savantă dar numai pentru început. Cedez în următoarele ore și stau ghemuită sub tutela ei de autoritară atroce ca și cum am intrat într-o transă, consecința unor arome și descântece ancestrale. Fac planuri pentru viitoarele vieți, port dialoguri cu scrântiții de pe marginea oceanelor care mănâncă grăsime de balenă, strig la toți posesorii de
CARTEA CU MIROS DE MIR ŞI TĂMÂIE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376646_a_377975]
-
simțea senzația de sete. Își scoase cămașa și pantalonii și rămas în șort, se îndreptă spre dormitor. Când deschise ușa, a rămas surprins de imaginea patului peste care cădea fâșia de lumină din anticameră, strecurată prin deschizătură. O femeie dormea ghemuită pe mijlocul patului, iar cearceaful alunecase scoțându-i la iveală un sân micuț cât un măr ionatan de Voinești. Nu-și amintea când și în ce împrejurări a apărut femeia în peisajul camerei sale. Nici cine era. Aprinse plafoniera și
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376620_a_377949]
-
las, pentru o oră-două, să citească în voie, fără să o întrerup. Mă recompensa cu vârf și îndesat mai apoi! Și în timp ce eu mergeam să cumpăr și să pregătesc câte ceva pentru trupurile noastre înfometate nu numai de dragoste, ea citea ghemuită într-un fotoliu lângă sobă, când era frig afară, ori la fereastră, în timpul călduros de primăvară și vară. De regulă, purtam nume noi. Ale personajelor favorite din romanele citite. Apoi, când trecea la studii istorice, aveam nume de doamne și
ÎN ÎMPĂRĂŢIA CĂRŢILOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376735_a_378064]
-
nr. 1825 din 30 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Se întâmplă să fim printre oameni dragi, dar să ne simțim tot mai singuri. Obosiți să dăm explicații pentru tristețea ce ne încearcă și nu mai știm să o ascundem, ne ghemuim printre vise și cărți, printre gândurile scrise de alții, care, asemeni nouă, s-au răzvrătit propriului sine departe de lume, departe de întrebări... Mi-am imaginat, ani la rând, că voi avea un drum dinainte stabilit, pe care trebuie să
SINGURĂTATE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372584_a_373913]
-
rău spatele la ora când cocoșii echilibrează noaptea tresar îmi rotesc ochii prin cameră cobor din pat și ca un ultim gest îmi pipăi părul până mă pierd prin respirația albă a pereților dincolo de geam cade o stea gândul se ghemuiește în mine într-un colț al gurii se oprește o rugă ca o tristețe stau încovoiat cu umerii grei și aștept în fiecare zi aștept și îmi spun că trebuie să plec și că în mine n-a mai rămas
PERONUL DE PE PARTEA STÂNGĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373241_a_374570]
-
erau suficient de sofisticate pentru a trăda o persoană complexă și stilată. Bărbatul îi eliberă cu o mângâiere blândă fruntea de cele câteva șuvițe de păr alunecate din cocul prins în creștet.. Mădălina izbucni într-un plâns necontrolat și se ghemui în brațele care se grăbiră să o cuprindă într-o îmbrățișare legănată. - Șșșșș, nu mai plânge! Oricât de grav ar fi motivul supărării tale, nu se face ca o fată atât de frumoasă să își înroșească ochii de față cu
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
Imagini > RUGĂCIUNEA PĂMÂNTULUI... Autor: Maria Luca Publicat în: Ediția nr. 1633 din 21 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Pământul se frământă...oftează amețit De-atâta fum și ceață vederea i-a slăbit... Nu mai zărește cerul...nici stelele sclipind, Se ghemuiește-n sine...tresare iar uimit Și se întreabă-n șoaptă: "Eu oare m-am schimbat? Sau poate omenirea încet m-a transformat? Atâtea mii de ani am fost în univers O casă pentru oameni -cum Domnul m-a ales- Dar
RUGĂCIUNEA PĂMÂNTULUI... de MARIA LUCA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379703_a_381032]
-
îngerul meu,/ Vremea plecării ne-a ajuns din urmă/ Și acum ne întrece./ În fraze aspre, șovăind nervoase,/ Așezăm sfârșitul-nainte de-nceput,/ În timp ce iubirea, presimțindu-și destinul,/ Amarnic se zbate.” (Vorbe fără trup) Urmează momentul auroral al împlinirii: “Mă ghemuiesc în inima ta/ Mă-ncălzesc la flacăra sângelui tău,/ Adorm în bătăile surde, monotone,/ Hipnotice/ Ale tobelor tale” (Odihnă). Cea mai mare parte a poeziilor de dragoste o reprezintă neîmplinirile: “Vorbele dulci tânjesc să m-ajungă din urmă;/ Lângă fereastră
MARILE ARDERI ÎN POEZIA FLAVIEI COSMA , AUTOR LUCIAN GRUIA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379728_a_381057]
-
decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Se înnoptează-n sânul tău hulpav Și-atavici gură cască ne privesc pe sub sprânceană, ca un lup bolnav, Ca să ne molipsească de firesc. Îți curge-un fluviu-n pântec și nu lapte. În pat se ghemuiește noaptea oarbă. Se furișează ca un vechi descântec, Fiorii așteptării să ți-i soarbă. Ceva ce veșnic ai purtat pe genele nerimelate, A expirat și s-a fixat în candelabre nichelate. Nu mi-ar ajunge viața de nabab să-ți
MOLIPSIRE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371704_a_373033]
-
ajunse din urmă, ușa suferise deja o grămadă de lovituri, dar de teamă să nu o rănească cumva pe Lea, renunță la forță și disperarea lui se revărsă asupra clanței, pe care o smulse practic, din lăcașul ei, cu tot cu butuc. Ghemuită pe gresia rece, cu genunchii în brațe, cu privirea fixată pe covorul mic de baie, impregnat de vomă, cu lacrimile șiroind necontrolat, Lea se izbea sistematic cu umerii de cadă, murmurând mecanic ceva ininteligibil. Văzând-o astfel, cei doi părinți
DILEME ( FRAGMENT 24) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375655_a_376984]
-
strigăt alarmat, astupându-și gura cu palmele împreunate: - Doamne... iubitule, ce ai făcut? murmură speriată, repezindu-se într-o cursă nebună pe scări, în ajutorul lui. Ajunse în grădină desculță și răvășită, unde îl găsi pe Carlos palid de durere, ghemuit pe iarba moale și umedă, gemând încetișor. - Erai acolo? bolborosi el, îngrijorat mai mult pentru ce auzise, decât pentru ce văzuse ea. - Da, am văzut că nu ești în pat și cum fereastra era deschisă, ți-am auzit vocea în
DILEME ( FRAGMENT 36) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375665_a_376994]
-
tai elanul agresorului. - Mă omoară! continuă să strige femeia sărindu-mi în brațe. Mă omoară! Bărbatul se culege de pe jos și bate în retragere. - Mai vedem noi mâine! L-ai prostit și pe ăsta! Rămân singur cu femeia, care stă ghemuită într-un fotoliu. - Mă lași să dorm în noaptea asta aici? Îi arăt canapeaua. - Acolo! Îmi zâmbește. - Dacă zici tu! Numai să nu-ți treacă vreun gând prin cap! - Cum te cheamă? - Emma. - Să știi, Emma, că n-am nici un
DRUMUL APELOR, 34 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2268 din 17 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375692_a_377021]
-
semnale insistente de foame dureroasă și greață. ,,Uff, ce idioată mai sunt! Trebuia să mănânc ceva înainte!” Se grăbi să remedieze eroarea, pregătindu-și o gustare caldă și ușoară pe care o mâncă, luptându-se cu greața, după care se ghemui în pat în obscuritatea camerei, încercând să se relaxeze în așteptarea efectului calmantelor. Metoda dădu rezultate și de data aceasta și adormi involuntar. Când se trezi, ceasul arăta acuzator, o oră absurdă. Dormise șase ore!... Incredulă și dezamăgită, se ridică
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 11) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375653_a_376982]