629 matches
-
restabilind, astfel, comunicarea optimă dintre nervii spinali. Această întindere deschide și canalele energetice din zonă, ridicând qi-ul spre creier. Comprimarea parțială a arterelor carotide din gât în plan frontal aduce un flux sangvin excesiv spre creier. Persoanele care au umerii ghemuiți în permanență și gâtul tensionat tot timpul ca rezultat al stresului cronic și al tensiunii nervoase vor avea beneficii fantastice de pe urma practicării Atârnării capului o dată sau de două ori pe zi. Un exemplu de regim După studierea și experimentarea diferitelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
a stimula marginea superioară a Porții de Jad. Sprijinindu-și greutatea pe coate și pe genunchi, bărbatul seamănă cu un dragon care se întoarce în cer. A doua cale se numește „Pânda Tigrului”. Femeia trebuie să îngenuncheze într-o poziție ghemuită, cu fața în jos și cu fesele în sus, în timp ce bărbatul îngenunchează în spatele ei, o apucă de șolduri și își înfige Tulpina de Jad adânc în interiorul ei. El începe să înfigă puternic, până când fluidele yin curg ușor, după care încetinește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
se bucura când umerii lor se atingeau, și Își spunea că nu o văzuse mergând prea mult În ultimele zile. Unde să mergi Într-o cameră de hotel, chiar dacă alta În fiecare zi, decât la baie sau până la geam, repede ghemuită apoi În fotoliul de alături, ca Într-un scenariu de film mediocru, spunând ceva când și când, În cuvinte puține și cu toate verbele la trecut. Apropiindu-se de fântână, Își dădea seama că trăiseră doar din gesturi, din senzații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
capul cu care eschiva întruna, păstrând contactul fizic mai bine din jumătate de timp și având grijă să-l lovesc mai jos, ca să nu-i sparg arcadele la cicatricele mai vechi. Îmi expedia croșee la corp, lansându-se din poziție ghemuită. Eu făceam pasul înapoi și-l contram cu combinații de lovituri ce-și atingeau ținta. Mi-a luat cam un minut până am reușit să sincronizez eschivele lui cu directele mele și, când zvâcnea din cap, îi plasam niște croșee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Foc, imaginându-mi că-l văd pe bătrânu’, ca să strâng în mine suficientă ură cât să pot rezista următoarele nouă minute. Gongul bătu. Am pornit spre mijlocul ringului, abia ținându-mă pe picioare. Blanchard mă atacă, revenind la poziția lui ghemuită. Picioarele îi tremurau, ca și mie, și am văzut că rănile i se închiseseră. I-am expediat o directă slabă. Blanchard a încasat-o în timp ce se apropia și și-a continuat înaintarea, încercând să pareze lovitura, în timp ce picioarele mele amorțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și probabil asta l-a decis pe Profet să-mi azvârle disprețuitor halatul Laurei și să-mi întoarcă spatele. Băiețandrul a repetat vorba urâtă, însoțind-o și de un gest, a mai aruncat o privire pofticioasă spre Laura care plângea, ghemuită, de spaimă și a luat-o și el pe urmele Profetului, dispărând în bălării. Dacă mă violau? se văicări Laura după ce-am rămas singuri. Ia lasă prostiile, i-am zis destul de brutal, furios că nu mă arătasem la înălțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
auzi, ce cade din nou și din nou. Deschise televizorul, un jaf, dar nu era nimic. Se puse pe fotoliu și se acoperi cu pătura. Avea febră. Nu-i era foame. Gura nu-i mai saliva în sec. Se trezise ghemuită. Nu putea respira. Prea bine. Să se ducă la farmacie să cumpere ceva, nu se putea. Duminica era închis. Avem alături un ziar nenorocit de ascuns zile. Nu citi din el. Avea tot timpul din lume să o facă. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a recăpătat cunoștința, Virgil s-a ridicat nesigur, și-a pus pălăria la loc pe cap și, fără să-i mulțumească, a pornit spre capătul îndepărtat al Drumului Pietruit și la un moment dat a căzut peste Piatră, care stătea ghemuit acolo. Elfrida și-a strâns buzele, atinsă de jignirea pe care o resimte cel căruia nu-i e apreciat ajutorul. Ignatius spusese întotdeauna că Virgil Jones nu era în toate mințile și era clar că avusese dreptate. îl paralizase vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Prin urmare - sau, vânătoarea, altfel zis, urmărirea sau căutarea - este îndeletnicirea cea mai veche și mai prețuită a omului. Faptul că ai ajuns aici te face, probabil, să simți un imens sentiment de împlinire. Vultur-în-Zbor își privi sora: zdrobită, servilă, ghemuită slugarnic într-un colț, ignorată de stăpânul ei. Poate că e mai bine să călătorești mânat de speranță, zise el. Prepelicarul, cea care îl servea pe Grimus de o veșnicie, o veșnicie în care fusese ignorată. Vultur-în-Zbor a presupus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
De-acum nu mai exista nici o Poartă. Insula Calf era din nou un loc unitar. Treptele coborau până la casa lui Liv, devenită solidă și vizibilă. Odată cu sfârșitul vuietului, venise și sfârșitul Subdimensiunii. De-acum nu mai existau stafii. Prepelicarul stătea ghemuită la capătul treptelor și rămase nemișcată atunci când cei trei oameni ajunseră în dreptul ei. Ei au trecut pe lângă ea fără să vorbească. Femeia în văluri negre ieși din căsuța ei neagră. Prepelicarul a privit-o cum vorbește cu cei trei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
aplecat spre crucea de piatră albă. Prietenul meu a cules În grabă o mână de flori albastre, pe care le-a răsfirat la picioarele mele, spunându mi că va veni mereu să mă vadă, În timp ce mama a rămas În genunchi, ghemuită și cu fața ascunsă În palme. Nu au stat prea mult cu mine. Șoferul insista mereu că este presat de timp, că făcuse drumul acesta lung fără Încuviințarea șefului său, că putea fi prins și concediat. Au fost nevoiți să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În pat, șoptindu-i că erau niște țigani-cerșetori, care puteau fi și "dintrăia". El pricepu imediat și pâș-pâș țopăi spre dormitor, cu discreție În mișcări, ca o pisicuță ce calcă ferit, ocolind băltoacele. Urcă În pat și, cu umerii ușor ghemuiți, se strecură sub mâna mamei ca sub o aripă. Asta-mi place mie mult fiindcă, de fiecare dată când o văd, nu știu care mă ține În brațe mai tare tu sau tata -, căci mâinile vă sunt foarte apropiate. Iar tu de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
am stat mult cu domnul Cantemir, piciorul Îmi amorțise și mă săgeta dureros, iar nările purtau În ele miros intens de lumânări și de mort. În semiobscuritatea holului de la parter, În dreptul ușii mele, am zărit o umbră, cineva care stătea ghemuit, cu mâinile Împreunate În jurul gleznelor și cu capul pe genunchi. Era Melanie. Când am ajuns În dreptul ei, am atins-o pe umăr. A tresărit speriată, ca și cum nu m-ar fi auzit coborând. Am intrat repede Înăuntru și ea a alergat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu ea un buchet impresionant de margarete și o sticlă de șampanie Începută. Eu mă aflam În bucătărie și nu am auzit cheia rotindu-se În yală (hotărâsem să-i dau cheia mea de rezervă din noaptea când o găsisem ghemuită la ușă). Îmi pregăteam un ceai din plante medicinale pentru a-mi obloji piciorul (locul de unde fusese Împuținat se iritase din cauza noii proteze și apăruseră niște umflături purulente, care mă usturau peste măsură). Mă fâstâcisem de tot și aproape că
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
convins că n-ar fi deranjat-o prea mult, chiar dacă obrazul Îi devenea purpuriu iar pleoapele aproape i se Împreunau. Cred că m-aș fi Îndrăgostit bine de ea dacă Într-o seară n-aș fi surprinso la colțul liceului, ghemuită și cu picioarele puțin desfăcute, ca o rățușcă. Se urina Încordată, rotindu-și mereu capul pentru a nu fi prinsă. Liii lii...!, i-am strigat sadic de la fereastra etajului Întâi, cu o voce cavernoasă, și am dispărut În secret. A
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
apariția soarelui, căruța cu oale și cu piedica pusă cobora pe la Fântâna Moșneagului. În coșul căruței, aproape de Victor, vizitiul extrem de Îngândurat, Într-un culcuș bine amenajat și căptușit cu fânul folosit la Încărcatul și transportul oalelor atât de casante, moțăia ghemuit Va. Pătura de casă ce-l acoperea Îi lăsa să se zărească numai nasul un pic și ochii cu care, Între realitate și vis, copilul vedea frânturi din decorul natural al drumului străjuit de o parte și de alta de
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
clar chipul ei mărit dintr-o poză de pașaport, și i-o puse sub ochi ca pe un pistol: Ia zi, o recunoști? Când ai dus-o ultima oară și, mai ales, însoțită de cine? Omid se topise ca untul, ghemuit tot pe manetele mașinii lui adaptate pentru un infirm de război: — O recunosc, frate, dar nu-i știu numele. O iau uneori din Piața Vanah ori te miri de unde, însă mereu singură, e o femeie de treabă și care tace
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
a lui? Ai știut vreodată ce-a spus în ziare, când tu te aflai aici, sub tortură? „Am încredere că justiția o să-mi salveze onoarea!“ — Nu vorbi așa despre el! Nu e un om rău, mă iubește! Plângea cu sughițuri, ghemuită ca o fetiță, cu genunchii la piept. Avocatul Shahlei ascultase surprins izbucnirile lui Ghazal, dar nu comentase. — Destul! zise în cele din urmă. O să continuăm mâine. O s-o luăm de unde am rămas și aș vrea să ții minte, doamnă Jahed
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la răstimpuri câte o siluetă fugară după care încercam să mă iau, dar care, de fiecare dată, se topea în ceață. Curând, calul mi-a scăpat. Alergând pe orbecăite, m-am lovit de un copac, de care m-am agățat, ghemuit și dârdâind de frig. Când, după ce viscolul s-a potolit, oamenii au venit să mă caute, zăceam leșinat, îngropat în zăpadă, cu piciorul drept rupt de vreun cal care-și pierduse cumpătul. Se pare că nu stătusem prea multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la dispoziție podoabele strălucitoare ale Babilonului? Soarta era de învinuit sau destinul. Sau ambele, pentru că hotărâseră că, orice s-ar întâmpla, Salam al-Askari va fi un perdant. —Ce-i asta? Salam acoperi instinctiv tabla de lut, ca și cum ar fi stat ghemuit. Dar degeaba: sora lui de nouă ani o văzuse. —Ce să fie? — Chestia aia. Din poală? —A, asta. Nu e nimic. Doar o chestie pe care am luat-o azi de la școală. —Ai zis că nu s-a făcut școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aștepta, văzu în curând indicatorul în engleză și ebraică ce le ura bun venit oaspeților la „Kibbutz Hephziba, sediul legendarei sinagogi Bet Alpha“. Prin semne, le ordonă celorlalți să se lase la pământ. Unul după altul, cei patru bărbați alergară ghemuiți spre zona marcată pe harta lui Ziad ca fiind intrarea în clădire. Ușa era încuiată, după cum se așteptaseră. Îi făcu semn lui Marwan, care scoase o sârmă și deschise ușa. Se strecurară înăuntru, Ziad uitându-se în urmă pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Se formă un culoar pentru Maggie când aceasta se strădui să-și facă loc printre cei îndoliați. Unele femei își frecau neîncetat fețele cu palmele, ca și cum ar fi încercat să înlăture un praf care nu putea fi îndepărtat. Altele stăteau ghemuite și loveau podeaua. Era scena unei dureri cumplite. În cele din urmă, Maggie ajunse în capătul camerei, unde descoperi o femeie despre care presupuse că era de vârsta ei, îmbrăcată în haine simple, occidentale. Nu plângea, dar părea pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
bărbat, cu o cameră video la gât. Se apropiau. Alergă mai repede. Acum culoarul se transformase într-un tunel lung, îngust. Continua să fugă, aplecată în față. Când se uită în urmă îi văzu apropiindu-se, chiar dacă alergau ciudat de ghemuiți. Cuprinsă de panică, se întoarse și se năpusti înainte, izbindu-se cu fruntea de o grindă metalică încorporată în tavan. Icni și se trase înapoi când peretele din stânga ei dispăru subit: un alcov în care se afla o femeie bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Împotriva deochiului, le smulgeau din apă și o hărțuiau pe fată cu ele; și preț de o secundă sau două - Înainte de a mă ascunde În ceața mohorâtă a scârbei și a dorinței - am văzut o altă Polenka, străină mie, tremurând ghemuită pe scândurile pontonului pe jumătate sfărâmat, acoperindu-și sânii cu brațele Încrucișate, pentru a se feri de vântul dinspre răsărit, În timp ce scotea limba provocator spre urmăritorii ei. Cealaltă imagine aparține unei sâmbete din vacanța de Crăciun a anului 1916. Priveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
va rezista." " Trupul acela țeapăn, gândi Doru Matei, am să-l simt toată viața. Îmi vine să țip... Aș fi vrut să nu se fi întîmplat nimic... Goya... Rembrandt... mi-au devenit odioși! Am să urlu, totuși..." Cei doi așteptau ghemuiți. Pe fața sculptorului se citea deznădejdea. Pe a Melaniei Lupu, nimic. Văd că domnul Van der Hoph întîrzie, observă bătrâna cu o voce limpede, de cristal. Sculptorul tresări. ― Cine? Da... Întârzie. ― Asta nu înseamnă însă că ne-a abandonat. Tânărul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]