KorAP: Find »[drukola/base=gheretă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 ...28 >

688 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

Se descheie la gât. Mai mult nu Îndrăznea. Nu vreau să vă rețin... Să mergem sus. Vă deranjez... Nu mă deranjați. Cât e ceasul, de fapt? Spre doișpe, domnu’ Șendrean... Și ce vânt te aduce la mine În toiul nopții? Gheretă se așeză pe scara spiralată și destul de Îngustă care ducea la mansardă și Începu să-și perie de zor chipiul cu mâneca mantalei. Cozorocul Îl vei lustrui după ce vei răspunde la Întrebare, zise Petru pe un ton imperativ. Sunt nefericit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
fi din această pricină mai dificilă, dar și tonalitatea ei mai gravă, mai profundă prin chiar absența contrastului obișnuit: o scufundare lentă precum a frunzei uscate În pământ sub apăsarea zăpezii și a ploii. Ce să fac, domnule Petru? Întrebă Gheretă Într-un târziu, atunci când socoți că Îi respectase Îndeajuns tăcerea. Toată lumea știa că domnul Șendrean are o mașină de scris personală care Îi dădea dreptul la tot felul de ciudățenii. Una fiind aceea că nu o folosea deloc. Cum ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
fiind aceea că nu o folosea deloc. Cum ce să faci? Inventează. Ce să inventez? Alt mesaj. Alt mesaj? Ca ăla de adineauri? Păi, io sunt om serios, domnule Petru. Cum o să inventez o minciună? Si adevărul se inventează, domnule Gheretă. Și dacă io inventez o minciună? Dumneata crezi că oamenii trăiesc numai din adevăruri? Io nu cred nimic. Io Împart ziare și scrisori. Adevărul, cu alte cuvinte, ricana Petru. Te-ai gândit vreodată câtă minciună „distribui” zilnic? Nu m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
io inventez o minciună? Dumneata crezi că oamenii trăiesc numai din adevăruri? Io nu cred nimic. Io Împart ziare și scrisori. Adevărul, cu alte cuvinte, ricana Petru. Te-ai gândit vreodată câtă minciună „distribui” zilnic? Nu m-am gândit, scânci Gheretă. Dar dacă te-ai gândi, ce-ai face? Ai da foc ziarelor În piață? Ai arunca scrisorile la gunoi? Nu știu, domnule Petru... Gheretă se fâstâci. Cum adică? Să dea el foc ziarelor? În piață? Trăiesc și io cum pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
cuvinte, ricana Petru. Te-ai gândit vreodată câtă minciună „distribui” zilnic? Nu m-am gândit, scânci Gheretă. Dar dacă te-ai gândi, ce-ai face? Ai da foc ziarelor În piață? Ai arunca scrisorile la gunoi? Nu știu, domnule Petru... Gheretă se fâstâci. Cum adică? Să dea el foc ziarelor? În piață? Trăiesc și io cum pot... Trăiești bine, domnule Gheretă, dacă Îți permiți să dai buzna În casele oamenilor! Vă rog să mă iertați. Am intrat și eu unde am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ai gândi, ce-ai face? Ai da foc ziarelor În piață? Ai arunca scrisorile la gunoi? Nu știu, domnule Petru... Gheretă se fâstâci. Cum adică? Să dea el foc ziarelor? În piață? Trăiesc și io cum pot... Trăiești bine, domnule Gheretă, dacă Îți permiți să dai buzna În casele oamenilor! Vă rog să mă iertați. Am intrat și eu unde am văzut lumină. Nu știu ce-i cu mine. Mi-am zis că m-am Îmbătat, da’ arăt eu a om beat? Mărturisesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
lăsat plicul sub ușă și am plecat. Ai avut grijă să te Întorci. Întâmplarea, domnu’ Petru... Și o spaimă ca un nod În gât. O nedumerire, mai bine zis. De ce nu mai găsesc eu drumul spre casă? Eu, Sebastian Gavril Gheretă, de o viață poștaș În „Bosnia”? Și de ce uit? Ochii albaștri, spălăciți i se umeziră, mâna În care ținea țigara aprinsă Începu să-i tremure și, Înainte ca Petru să găsească un cuvânt ori un gest de Îmbărbătare, Gheretă izbucni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Gavril Gheretă, de o viață poștaș În „Bosnia”? Și de ce uit? Ochii albaștri, spălăciți i se umeziră, mâna În care ținea țigara aprinsă Începu să-i tremure și, Înainte ca Petru să găsească un cuvânt ori un gest de Îmbărbătare, Gheretă izbucni În plâns. Ești obosit, domnule Gheretă, doar atât. Dacă vrei, te conduc. Până Îți fumezi țigara mă Îmbrac și mergem Împreună. Am văzut lumină și am intrat, mă credeți, domnu’ Petru? Am văzut lumina și am intrat... Petru nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Bosnia”? Și de ce uit? Ochii albaștri, spălăciți i se umeziră, mâna În care ținea țigara aprinsă Începu să-i tremure și, Înainte ca Petru să găsească un cuvânt ori un gest de Îmbărbătare, Gheretă izbucni În plâns. Ești obosit, domnule Gheretă, doar atât. Dacă vrei, te conduc. Până Îți fumezi țigara mă Îmbrac și mergem Împreună. Am văzut lumină și am intrat, mă credeți, domnu’ Petru? Am văzut lumina și am intrat... Petru nu-l mai asculta. Urcă să se schimbe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Își făcu o cruce grăbită, furișată, și ceru iertare domnului Ster că l-a făcut paznic de hotar. Șeful de post și doctorul Bregaru au sosit odată cu un IJ cu ataș, verzui și zgomotos ca un tanc. Ce stai așa Gheretă? N-ai mai văzut morți? Îl repezi Tâmplan. Ba da, să trăiți, bâigui el. Îl usturau ochii de când privea trupul firav al răposatului și tot nu Înțelegea cum atârna de lampă. O fi lumina prea puternică și nu văd eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
porumbel Înainte de a se lungi cuminte pe covorul de Buhara, fără să pricinuiască pagube materiale, În jur era plin de porțelanuri și de cristale. Doamna Ster, În genunchi, Își lipise obrazul de obrazul lui. Abia dacă i se auzea plânsul. Gheretă se trezi mototolind ziarul cu care domnul Ster nu mai avea ce să facă. Ziarul lui era România liberă. Citea mai ales decesele printre care Își găsea o mulțime de cunoștințe. Un fost director de bancă era un om de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Ziarul lui era România liberă. Citea mai ales decesele printre care Își găsea o mulțime de cunoștințe. Un fost director de bancă era un om de lume. De ce sunt atâția morți În România liberă, domnu’ Ster? Pentru că e mult spațiu, Gheretă, răspunse domnul Ster mușcându-și pipa olandeză cu care de altfel a și fost Înmormântat. Pe terasă, cufundați În fotoliile de răchită, șeful de post și medicul legist fumau liniștiți. Ce mai aveau de făcut era un fleac. Lângă poarta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Pe terasă, cufundați În fotoliile de răchită, șeful de post și medicul legist fumau liniștiți. Ce mai aveau de făcut era un fleac. Lângă poarta larg deschisă strălucea mocnit un pâlc sângeriu de crizanteme. Văd că vă interesează pictura, domnule Gheretă... Nu mă interesează, domnule profesor. Nu sunt atât de instruit. Oamenii În schimb, cu voia dumneavoastră, da. Sunteți chiar mai sensibil decât Îmi Închipuiam, observă răutăcios Petru. Vorbele sale cădeau Însă ca niște săgeți boante la un pas de țintă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
dumneavoastră, da. Sunteți chiar mai sensibil decât Îmi Închipuiam, observă răutăcios Petru. Vorbele sale cădeau Însă ca niște săgeți boante la un pas de țintă. Acum vedea bine: nu cu admirație privea poștașul tablourile, ci cu evlavie: Sunteți credincios, domnule Gheretă? Cum o să fiu? se apără zâmbind poștașul. Am fost membru și dacă am fost membru, știți cum era... Statutul! Scoase din buzunar o batistă albă și Începu să șteargă praful mai mult presupus de pe rama tabloului. Când socoti Împlinită datoria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
putem scăpa de ea. Așa zicea și domnul Ster. Nu l-ați cunoscut. N-am avut când. Se zice că era un om deosebit. Trist, În primul rând. Sceptic, zice doamna Ster. Eu n-am observat, se grăbi să spună Gheretă. Avea poate alte păcate, dar pe ăsta precis nu. (Chiar dacă nu Înțelegea ce Înseamnă „sceptic”, apărarea memoriei domnului Sterâi revenea ca o obligație de onoare), Îmi aduc aminte că i-am spus: Lăsați, domnu Ster, nu mai fiți trist. Acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
apărarea memoriei domnului Sterâi revenea ca o obligație de onoare), Îmi aduc aminte că i-am spus: Lăsați, domnu Ster, nu mai fiți trist. Acum suntem noi la putere, dar mâine veți fi dumneavoastră. Facem cu schimbul. Ești drăguț, domnule Gheretă, mi-a spus, dar noi nu vom mai ajunge acolo niciodată. De ce domnu’ Ster? Drept să vă spun nici eu nu credeam, dar nu era frumos să-l descurajez, tocmai de ziua lui când făcea și cinste. De ce credeți asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
mai ajunge acolo niciodată. De ce domnu’ Ster? Drept să vă spun nici eu nu credeam, dar nu era frumos să-l descurajez, tocmai de ziua lui când făcea și cinste. De ce credeți asta, domnu’ Ster? Pentru că voi n-aveți Dumnezeu, Gheretă, și mi s-a uitat drept În ochi să vadă dacă nu cumva se Înșela. Nu se Înșela. Adică ce n-avem, domnu’ Ster? Adică principii morale, dragul meu. Așa de mult m-au impresionat aceste cuvinte că am făcut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
altceva decât bărăgan cât vezi cu ochii... Sunt și Înălțimi cu capul În jos, domnu’ Șendrean. Ca ale noastre, dacă vreți. Sunt bune și ele. Dovadă că nu amețim deloc. Sau amețim? Când bem peste măsură, zise Petru zâmbind complice. Gheretă simți căldura din privirea celuilalt și Începu să râdă. Râzând, mintea i se limpezea cum altora după un somn bun. Râdea cu sughițuri, ținându-se de burtă. Așa râdea el. Se Înecă, Începu să tușească. Creștea ca un aluat pus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
necaz. Mai tușise el, dar niciodată până atunci nu vomase laptele ăsta subțire, degresat, spuma asta lipicioasă de aracet. Se liniști din senin. Sleit de puteri se așeză pe scaun. Petru se așeză și el. Ce-a fost asta, domnule Gheretă? Nu știu. Sunteți suferind? Numai de sciatică. Poate fi și tuse măgărească. E tot așa cu sufocare. Poștașul vorbea calm, cu o siguranță doctorală, avansând cu bărbăție și alte ipoteze cu complicații nedorite dar dinainte asumate. E o tuse astmatiformă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
știu. Sunteți suferind? Numai de sciatică. Poate fi și tuse măgărească. E tot așa cu sufocare. Poștașul vorbea calm, cu o siguranță doctorală, avansând cu bărbăție și alte ipoteze cu complicații nedorite dar dinainte asumate. E o tuse astmatiformă, domnule Gheretă, tranșă Petru. La fel tușea și bunicul meu. Tot ce se poate, domnule Șendrean. La munte, cu un râs ca ăsta poți provoca avalanșe, În Elveția, de pildă. Noroc că elvețienii nu râd ca noi. Demult ar fi fost Îngropați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Noroc că elvețienii nu râd ca noi. Demult ar fi fost Îngropați de vii. Îmi permiteți să dau un telefon acasă? Vorbesc puțin. Telefonul era la Îndemână pe o măsuță din lemn de stejar. Alături un taburet din aceeași esență! Gheretă formă numărul rar, pronunțând precaut fiecare cifră pentru a evita Încurcăturile. Așteptând declicul Își drese vocea ca Înaintea unei mari Încercări. Alo, casa Gheretă? Zorela? Te sărut. Aici Gheretă. Cum o mai duci? Bine. Mă bucur. Te-am sunat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
era la Îndemână pe o măsuță din lemn de stejar. Alături un taburet din aceeași esență! Gheretă formă numărul rar, pronunțând precaut fiecare cifră pentru a evita Încurcăturile. Așteptând declicul Își drese vocea ca Înaintea unei mari Încercări. Alo, casa Gheretă? Zorela? Te sărut. Aici Gheretă. Cum o mai duci? Bine. Mă bucur. Te-am sunat să-ți spun că am Întârziat puțin și să nu te superi. N-am Înțeles. Nu te superi. Acum am Înțeles. Când caști, Înțeleg mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
măsuță din lemn de stejar. Alături un taburet din aceeași esență! Gheretă formă numărul rar, pronunțând precaut fiecare cifră pentru a evita Încurcăturile. Așteptând declicul Își drese vocea ca Înaintea unei mari Încercări. Alo, casa Gheretă? Zorela? Te sărut. Aici Gheretă. Cum o mai duci? Bine. Mă bucur. Te-am sunat să-ți spun că am Întârziat puțin și să nu te superi. N-am Înțeles. Nu te superi. Acum am Înțeles. Când caști, Înțeleg mai greu ce vrei să spui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
am intrat cum ți-am spus la „Minerul”. Am alimentat și... Ce să vezi? M-am pomenit În stradă cu inima ușoară și aripile grele. Am rămas la sol de unde Îți și telefonez. Alo, mă auzi? Alo, Zorela? Mă auzi? Gheretă suflă În receptor, Îi scutură, Îl duse din nou la ureche. Nu se Înșela: la capătul celălalt al firului cineva sforăia fără griji. Poștașul puse receptorul În furcă și Începu să-și maseze genunchii. Ați sunat la o oră nepotrivită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
În receptor, Îi scutură, Îl duse din nou la ureche. Nu se Înșela: la capătul celălalt al firului cineva sforăia fără griji. Poștașul puse receptorul În furcă și Începu să-și maseze genunchii. Ați sunat la o oră nepotrivită, domnule Gheretă, Îl certă blând profesorul. Da’ de unde, domnu’ Petru. Să știe și ea că nu sunt acasă. Credeți că altfel n-ar fi observat? În nici un caz. Asta e Însă la urma urmei treaba mea. Io am venit aici pentru că am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]