595 matches
-
râsetele, huiduielile și răsuflarea înfierbîntată a celor care vin să vadă la lucru călăul. Știi la ce m-am gândit în vreme ce te vedeam scriind, profesore? Că în nopțile cu lună în care lătrau câinii, în locul lunii, pe cer, era o ghilotină. Să recunoaștem, mai bine, adevărul. Capetele retezate care au căzut în coșul călăului au căzut pentru totdeauna. Nimeni nu le mai poate lipi la loc. Nu există dreptăți postume. Și, când capul unui om a fost despărțit de trup, repararea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Genia, ultima... ochii tăi însenină aparențele omului singur! "Copăcel, puiule, copăcel!" Viața este precum o funie întinsă, pășește în arenă, lupta își stabilește eroii înainte să sune goarna, pacea împarte insigne pentru morți, pentru vii se va face strigare sub ghilotină. Genia, ia-mă de mâna, dragostea este o ponderabilitate incontestabilă. Dumnezeu suferă de obsesia baloanelor de săpun, Dumnezeu își va orna fereastra cu noi. Petre, eu nu sunt chipul la care te închini dimineața. Fecioara a deschis fereastră în icoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
locul unde trebuiau să le descarce, legate pe parcursul drumului, În general cu centurile de siguranță sau, În unele cazuri mai condamnabile, ascunse În portbagaj și acoperite cu o pătură, mașini de toate mărcile, modelele și prețurile transportau spre această nouă ghilotină al cărei tăiș, iertată fie comparația extrem de liberă, era linia foarte subțire a graniței, invizibilă cu ochiul liber, pe acei nefericiți pe care moartea, de partea asta, Îi menținuse În situația de pedeapsă suspendată. Nu toate familiile care au procedat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nu sună prea promițător, nu? M-au acuzat cu toții că eu l-aș fi ucis, așa că, cine știe, poate că mă vor obliga să semnez recunoașterea faptei, caz în care voi fi nevoit să lucrez pentru dumneavoastră ca să scap de ghilotină. — Normal că am auzit de nefericita moarte a lui Herr Stahlecker, zise el ridicându-se. Și desigur că vei dori să faci niște investigații. Dacă vreunul dintre oamenii mei îți poate fi de folos, indiferent cât de incompetent este, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
bazezi pe faptul că sunt terminați în SS. L-ai auzit pe însuși Himmler spunând asta. — Ei, ce groaznic pentru ei toți. M-am întors spre Nebe: Haide, Arthur, va ajunge Weisthor în apropierea unei săli de judecată sau a ghilotinei? — Nici mie nu-mi place asta mai mult decât ție, zise el întunecat. Dar Weisthor este prea apropiat de Himmler. Știe prea multe. Heydrich strânse din buze: — Otto Rahn, pe de altă parte, este doar un simplu gradat. Nu cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
parcurgând în sens invers cimitirul orelor trecute, înșirate binevoitor în panteonul lor circular. Dar cine-ți spune că numerele ceasului nu ies din ușile dreptunghiulare, iar că eu văd fiecare minut prăvălindu-se peste mine dintr-o dată, ca lama unei ghilotine? Rezultatul, în orice caz, n-ar fi prea diferit: avansând chiar și într-o lume netedă și trecătoare, mâna mea contractată pe cârma ușoară a valizei cu rotile ar exprima tot un refuz interior, ca și cum acel bagaj dezinvolt ar constitui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de atâta râs. M-am gândit că Jojo mort era cu totul diferit de Jojo cel viu, cu manierele lui delicate; și nici n-ar fi fost atât de generos, încât să vină în ajutorul celor doi prieteni care riscau ghilotina pentru asasinarea lui. Atunci ne-am apucat să căutăm un sac de plastic și o canistră de benzină și nu ne mai rămânea decât să găsim locul potrivit. Pare imposibil într-o metropolă ca Parisul, dar poți pierde ore în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
încurajând-o: - Dar sistemul e simplu, mai uită-te odată. - Poate că este, dar la noi nu sunt nici trenuri și m-am speriat puțin. Am uitat ce mi-ați spus să fac. Iarăși vina neînțelegerii a căzut ca o ghilotină. Nici pe noi nu ne duce imaginația câte experiențe „banale” nu au femeile astea. Ignoranța altora poate să îți dea un mic sentiment de îngâmfare penibilă. Măi ce bine că eu trăiesc într-o țară mult mai civilizată! La Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu mâinile făcute pâlure la gură? Să mă ridic? Să Înaintez spre ea? Să mă așez pe un fotoliu mai apropiat, să-mi asum riscul de a vedea dispărându-i surâsul și lăsându-i-se vălul ca o lamă de ghilotină? Privirile ni se Încrucișară din nou, ca din Întâmplare, apoi fugiră, ca Într-un joc. Pe care servitorul veni să-l Întrerupă. Prima dată, ca să-mi ofere ceai și țigări. După o clipă, aplecat până-n pământ, ca să i se adreseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
spatele vieții, ne oferă materia primă pentru temple pe care să ni le construim singuri. Ar trebui să spun: și voluptatea luminii. Dacă balanța mea s-a Înclinat vreodată spre nopțile lui Novalis, pentru care zorii tăiau Întunericul ca o ghilotină, aici m-am lecuit, bănuiesc. Labirinturile mele sînt acum pline de soare, iar buzele Ariadnei freamătă În lumină. Știu că aceste buze umede și luminoase murmură și „viață” și „moarte”, dar acum sînt pregătit să Încerc toată compătimirea necesară pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
și Lescinski pentru controlul rezistenței betonului zgârie-norilor de pe Șoseaua Vizirului și obținându-se media aritmetică: eroarea în medie pătratică fiind insignifiantă, ciclul construcțiilor megalitice luă sfârșit. Dincolo, holdele foșneau înfricoșător în noapte și așa aveau să rămână pentru totdeauna, o ghilotină întunecată care despărțea partea de sud a orașului, de restul lumii. Și-n timp ce se-ncerca combinația dintre rezonanța longitudinală și cea de torsiune a betonului, ca să se determine legătura coeficientului Poisson dinamic cu coeficientul static (al aceluiași nemernic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rază de speranță. În definitiv, își spuse el, Janvier este singur răspunzător pentru moartea lui Janvier, eu nu am nici o vină, indiferent de ceea ce simt. Dacă ne-am lăsa conduși de sentimente, o mulțime de oameni nevinovați ar sfârși la ghilotină. Legea nu-i interzicea să o iubească, își spuse el, și nu-i punea decât o singură opreliște: ura ei care o împiedica pe ea să îl iubească. Dacă ar putea înlocui ura cu iubirea, își spuse el cu multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de al meu. Apoi i-am văzut expresia mohorâtă și rece și mi-am amintit că acum lucrurile stăteau altfel. Ședința a început. îi simțeam pe ceilalți pacienți foindu-se nerăbdători. Probabil că într-o altă viață stătuseră lipiți de ghilotină, mă gândeam dezgustată, refuzând însă să-mi aduc aminte cât de nerăbdătoare fusesem și eu atunci când CPI, a lor, venise să dea cu ei de pământ. — Poți să ne spui care e relația ta cu Rachel? l-a întrebat Josephine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Astaire, una din pasiunile tinereții mele (aș fi dat orice să pot bate step ca el). În anii '46, '47, au rulat pe ecranele cinematografelor din București numeroase pelicule siropoase, produse la Hollywood. Peste ele, a coborât apoi, ca o ghilotină, cenușiul "realismului socialist". Drept care America și-a păstrat, într-un cotlon al memoriei mele, imaginea fabricată la Hollywood, parfumată, optimistă; o imagine în care și suferințele sfârșesc cu un surâs. După căderea brutală a cortinei de fier, am înțeles că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să prindă strălucirea luminii pe lama lungă. Apoi îmi spuse: — Nu e nimic democratic în situația asta, băiete. Dar dacă te vei sătura la un moment dat de aceste deliberări, aș fi foarte fericit să îți arăt versiunea mea de ghilotină. Puse cuțitul pe banchetă, lângă coapsa lui dolofană, ca și cum n-ar mai fi fost nevoie de nici o precizare suplimentară. Am rămas tăcut, zguduit de această bruscă revelație. Pentru că, la final, după ce toate au fost spuse și făcute, nimic nu poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
plac. Unui pierdant Ești un pierdant nefericit Numai de ghinioane urmărit. Tot ce e mai rău ți s-a-ntâmplat, Ai rămas singur și neajutorat. Ziaristul Cu pixul transformat în iatagan, Scotocește noul în cotidian Și, folosind cuvântul ca pe ghilotină, Scoate adevărul la lumină. Nu cred Nu cred în prieteniile interesate, Nici în cele, artistic, regizate; Nu cred în ura afișată Dar mi-e teamă de cea abil mascată; Nu cred în jurăminte false, Nici în promisiunile frumoase; Nu cred
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
absorbit de tromba de sticlă, se alătură rămășițelor care goneau pe urmele corpului întors cu capul în jos al motocicletei la un metru deasupra coloanei sale vertebrale. Brațul drept îi intră prin parbrizul spart, pierzându-și mai întâi mâna sub ghilotina ștergătorului de parbriz stâng, apoi antebrațul la impactul cu fața pasagerei din față, retezându-i pometele drept. Corpul motociclistului se roti grațios pe-o parte într-un slalom elegant, lovindu-se cu șoldurile de stâlpul drept al parbrizului, deformându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
neiertători, Orgolioși peste măsură, Iar poezia plângea undeva, Într-un colț, ghemuită, Să n-o încaseze și ea. Vorbele Nu mă dor vorbele tale, Deși vorbele pot ucide oameni, Mă simt ca un stejar străvechi, Vorbele pot fi gloanțe, topoare, ghilotine, Spânzurători, Gas-kammern, Mă simt ca un stejar străvechi. Nu mă dor vorbele tale, Dar glasul frunzelor, vântului, Râsetele copiilor sunt mai puternice. Decât vorbele tale, memoria nu reține nimic Din ceea ce spui, o spumă galbenă La marginea lacului Sunt vorbele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
singură direcție spre albul din tine Singura noapte cândva îl iubeam pe Platon acum Aristotel îmi este mai drag ascunsă în stelele rătăcitoare din mine n-am putut înțelege niciodată germenul acestei universale dorințe de a decapita suflete eșafod și ghilotină două căi de ales să te pustnicești în indiferență ori să disidezi în demență a treia n-avem decât s-o parcurgem la capăt moartea singura noapte fără stele în care timpul nu suferă de insomnie de atâtea febre tremurăm
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
burlăciei dată pentru logodnicul tău. N-am aici nici un merit, cu mîna pe inimă spun că nu-mi place deloc genul ăsta de bețivăneală cu vin prost și... - Binevoiește și condu-o pe domnișoara, Pierre-Marie. Ordinul căzuse ca tăișul unei ghilotine. Înainte de a ieși, Marie nu se putu opri să nu se mai Întoarcă o dată spre bătrînul arogant. - Vă previn că partida va fi mai greu de jucat cu comandantul Fersen. Ușa se Închise În urma ei. Arthus, izbind sec cu bastonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
în mijlocul unei mulțimi ce aleargă disperată în toate direcțiile într-o furtună de praf, fum negru și dărâmături. Deodată, simt o presiune inimaginabilă în zona cefei, capul mi se desface în mii de granule fosforescente. O lovitură năprasnică ca o ghilotină mă doboară mișelește pe la spate, la baza craniului. Îmi simt capul ca o aură, levitând la mare distanță de trup, deși, privite de sus, ele par de-a pururi inseparabile. Nu m-am auzit strigând, dar știu că am strigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ulei ars și untură râncedă, la un pas de containerul de gunoaie al blocului, cu rufele umede deasupra capului și cu luna asta nătângă care ne pândește prin geam ca un uriaș drob de sare sau, dacă vrei, ca o ghilotină. Voi lăsa prin testament să mi se dea capul la developat. Cu bobinele pe care le am Înăuntru vom lua Canesurile câțiva ani la rând. În liniștea care urmă, o descoperiră pe Maria croșetând lângă ușă, Încordată, gata să dispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tu atâta roșu? Întrebă Violeta. Era Înspăimântată Înainte de a auzi răspunsul, căci Grațian avea soluții pentru orice problemă, așa Încât, pentru el, practic, nu existau probleme. Și tocmai acest lucru o Înspăimânta. De la abator, veni răspunsul prompt și rece ca o ghilotină. Cum de la abator? Fac o comandă de sânge pentru uz estetic, preciza Grațian, convins că ultimul cuvânt Însemna ceva pentru o fată care se pregătea pentru Istoria Artelor. Violeta Începu să râdă. Grațian nici măcar nu tresări. Părea chiar preocupat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe nenorociții lor de profesori și chiar pe țară la o adică. Nimic nu le Întreținea mai mult dorința de a o lua din loc decât poarta aceea de metal care le aluneca În fiecare dimineață În spate ca o ghilotină perfidă ce tăia În două blocuri nu doar lumea, ci chiar și aerul. La „Vorkuta maia”, prezența la ore era lucrul cel mai important. Celelalte veneau de la sine, căci minele aveau nevoie de oameni bine pregătiți profesional și cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai asculte, dar Burgess schimbă subiectul. Este aproape miezul nopții și, la propunerea lui, se strecoară toți până În salon (dna James s-a dus la culcare și asistenta moțăie alături de pacient, În dormitorul mare), aprind luminile și deschid ferestrele cu ghilotină ca să audă ceasurile bătând ora douăsprezece. Lămpile cu gaz de pe cheiul din Chelsea ard stins În urma restricțiilor impuse sistemului de iluminat public și vasele care se mișcă În sus și În jos pe râu nu abordează decât luminile de navigație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]