1,136 matches
-
sosirea patrulei următoare. Tata ia cele două scînduri sub braț, înaintează, sprijină una din scînduri de barieră, se cațără. Ne întindem pe burtă în spatele copacului înalt, ne astupăm urechile cu mîinile, deschidem gura. Are loc o explozie. Alergăm la sîrma ghimpată cu celelalte două scînduri și cu sacul de pînză. Tata e întins în apropierea celei de-a doua bariere. Da, există o modalitate de a trece frontiera: să trimiți pe altcineva înaintea ta. Luînd sacul de pînză, mergînd pe urmele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cruțare și scăpare!" Ne pângăreau prelingerile ei copilărie, țară și hotare. Neștiutori, am ingerat cu toții văzduhul putred al nelibertății! Astăzi, pliviți și deparazitați suntem pilduitori bunici și tați dar eu nu uit cei șapte ani de-acasă primii mei ani, ghimpați. Revăd în noapte convoiul asudând sub automate și-un câine-temnicer, cu limba scoasă... Întâiul tramvai Ca o stivă e liniștea asta! Pentru sunet nu-i loc nici de-un deget. Moțăind, se foiește nevasta mângâind universul pe creștet. Dar deodată
Veaceslav SAMOȘKIN by Ion Covaci () [Corola-journal/Imaginative/8297_a_9622]
-
de el au rămas nedezlegate! Rog migratoarele să mă ia cu ele Sfîșierea lor înmiresmează cucuta crescută de Singurătate Mileniul cu vineri Mingea de plumb lăsată pentru joc făcuse bătături S-au despachetat și cutiile cu daruri legate cu sîrmă ghimpată în fața Bisericii Vasili Blajienîi (după terminarea construcției li s-au scos ochii arhitecților!) Mîinile se sfiau să le-ntîlnească pe-ale tale Nu simțeau solzii lucrurilor cu destin încheiat Făceau confuzie și cînd erau atinși boboci pedepsiți de smoală Cu greu
Poezii by Minerva Chira () [Corola-journal/Imaginative/8807_a_10132]
-
240.000 de prizonieri, dintre care 125.000 germani. Înainte de dezastrul final, Rommel a părăsit teatrul de operațiuni militare. Generalul Von Armin a dat ordin de capitulare a trupelor germane. Din "Afrika Korps" mai rămăseseră în dosul gardurilor de sârmă ghimpată prizonierii, singurii supraviețuitori [2, p. 225]. În ziua de 20 mai 1943, a avut loc la Tunis o paradă a victoriei pentru celebrarea prăbușirii imperiului Axei în Africa. Izbânda în Tunis dovedise că Națiunile Unite luaseră inițiativa. Debarcarea în Sicilia
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
dovadă de un lamentabil partizanat, tov. Dumitru C. scrisese cu majuscule cele două cuvinte la care ținea mult și pentru care „lupta” ca să „lămurească” massele, iar când fu nevoit să se refere la partea adversă, de dincolo de gardul de sârmă ghimpată cu care fusese înconjurată „democrația de tip nou”, începuturile celor două cuvinte lea scris cu minuscule, ca să crape „dușmanul de clasă” de ciudă! Deoarece acest „brav” tovarăș fusese instruit să aibă răspunsuri pregătite pentru tot soiul de întrebări, a scos
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
unor ciocniri dure și a morții sîngeroase; în schimb, cei norocoși sînt liberi să trăiască în lux în tabere, în spatele unor pereți dubli, înconjurați de paznici înarmați, de soldați cu fețele acoperite, de cîini de apărare, alarme electronice și sîrmă ghimpată și cu arme încărcate sub paturi. *** Așadar, întrebarea fundamentală rămîne: se poate face ceva pentru a preveni sau a reduce necivilitatea, mai ales cînd ea amenință populații întregi? Există multe metode de a se ocupa eficient de necivilitate, atît în
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
sufocante; dar și textologia modernă (nu știința magică a torsului și a țesutului - tot „scrieri” -, care ne vin de la Moire, de la Ariadna și de la Penelopa) ne face să ne trezim cînd într-o plasă de paianjen, cînd într-o sîrmă ghimpată. Mai promițătoare mi se par imaginarul heraldic și arhetipologia de tip Jung și Durand, în sensul că unele stări conflictuale ale individului cu lumea pot fi aduse sub observație și situate în vericitatea lor prin raportare la noi înșine; chiar dacă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
tari" despre războiul pe care îl duceau armatele noastre, prin care poetul exprima presentimentul dezastrului final: ne înhămasem la un car străin, care avea să se sfărâme, al lui Hitler, și muream zadarnic pe întinse pustiuri de zăpadă și sârmă ghimpată, în '42, când zeul războiului părea să fie de partea lui Hitler, starea aceasta de spirit a lui Sergiu Filerot ne uimi pe toți. A difuzat cartea și a fost imediat arestat. Am fost toți și l-am văzut la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Din rana pământului groparii zvârleau lut galben, lipicios... Caporalul își răsucea mustățile și se uita mereu împrejur, cercetător și cu dispreț. Priveliștea îl supăra, deși căuta să nu-și dea pe față nemulțumirea. În dreapta era cimitirul militar, înconjurat cu sârmă ghimpată, cu mormintele așezate ca la paradă, cu crucile albe, proaspete, uniforme. În stânga, la câțiva pași, începea cimitirul satului, îngrădit cu spini, cu cruci rupte, putrezite, rare, fără poartă, ca și cum de multă vreme nici un mort n-ar mai fi intrat acolo
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sfârșit. În apropierea bateriei, Bologa se opri căutând, în zigzagul de șanțuri, postul cel mai înalt de observație, unde a fost și azi-noapte. Când i se păru că l-a găsit, gândurile lui trecură mai departe, se târâră pe sub sârmele ghimpate, cinci sute optzeci și trei de metri, până la marginea tranșeelor rusești, unde ramaseră fără călăuză. " Acolo începe viața nouă și o lume nouă!" își zise cu inima încleștată. În adăpost îl aștepta sublocotenentul care-i ținuse locul și care dorea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
erau, desigur, santinelele speriate... Pe la trei, spre a-și șterge orice urme de îngrijorare din suflet, porunci să se înalțe o rachetă, să vază și să se convingă. În lumina verzuie, terenul dintre tranșee părea mort. La dreapta, între sârmele ghimpate, zăcea cadavrul unui om. A fost ucis de acum două zile, pe când se întorcea din patrulare, noaptea, probabil chiar de camarazii lui, din greșeală sau de frică. Privirea lui Apostol trecu peste el ca peste un mușuroi, grăbită să-și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cărare, cu inima ostenită de bucurie. Peste câțiva pași se împiedică într-un trunchi putred, răsturnat parcă dinadins de-a curmeziș. Îl ocoli. La zece metri însă alt copac prăvălit închidea drumul. Apoi puțin încolo se izbi de niște sârmă ghimpată, întinsă și împletită între tulpinele brazilor. Încercă să se strecoare prin gardul de sârmă. Nu izbuti. Vrând să ocolească, o luă în stânga. Făcu vreo treizeci de pași și găsi loc de trecere. Dincolo de sârmă porni la dreapta și înainte, să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mai putea răbda. O luă de curelușă, cu mâna stângă, legănînd-o în ritmul pașilor. Deodată casca se lovi de ceva, cu zgomot metalic. Apostol se opri mirat. Pipăi. Un trunchi de brad, rășinos, încît își murdări degetele... Și iar sârmă ghimpată... Trei rânduri, cu împletituri dese... Bologa se tulbură. A nimerit tocmai cărarea pe care umblă patrulele care cercetează valea dintre liniile vrăjmașe. Dacă s-ar întîlni pe aici cu vreo patrulă de recunoaștere... O clipă se gândi să se întoarcă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fi scăpat de toate grijile. Sudorile i se uscaseră pe față și pe gât. Îi trecu prin minte c-ar putea răci și își puse casca în cap potrivindu-și bine curelușa sub bărbie. Se gândea la gardul de sârmă ghimpată, îi era frică să nu se zgârie, și nu mișca deloc brațul drept. Privea numai înainte, cu capul sus, cu ochii mari sorbind numai întuneric. În spate auzea gâfâiri obosite și uneori cîte-un clinchet de armă. În fața lui pășea un
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Basarabia : „Eu rusește nu știu, dar vaca nu ți-o dau.” Încercăm să ne legitimăm cu ruinele altor vremuri. Creativitatea oamenilor e uneori stimulată de provocările istoriei. Poți înfiera indivizi, nu popoare. Istoria mai pune accentele și la întâmplare. Sârma ghimpată continuă să regleze cotele libertății umane. Unele popoare sunt strânse în brațe de istorie până la sufocare. Arheologii viitorului nu vor găsi din cultura coca cola decât cutii goale și sticle din plastic. Istoria este calendarul marilor ratări umane. Ce tânără
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
după plecarea romanilor, noi, românii, nu ne-am mai găsit cadența. Șansa omenirii ar putea consta în transformarea încrâncenării în ecumenism. Orgolioșii urmași ai arienilor s-au dovedit a fi, în cele din urmă, niște pitecantropi nenorociți. În istorie, sârma ghimpată reglează, din când în când, cotele libertății umane. Să ne legitimăm și cu ruinele altor vremuri. Istoria - o imensă baie de conjuncturi. Perioadele istorice prea liniștite aduc pe lume generații mămăligoase. Poporul aclamă, huiduie, dar nu conduce. Popoarele cu mentalitate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
țâșnit din Europa. De scrâșnetele istoriei ne mai poate salva doar homo ironicus. Eroii sunt cariatidele istoriei. Ca popor mic, am depins mereu de tot soiul de istambuluri. Popoarele mici situate în coasta coloșilor par niște copii înfășați în sârmă ghimpată. În unele epoci istorice singura direcție bună este cea a vântului. Imperiile au dispărut. Nu și sechelele lor. Prea multe gloanțe a oferit istoria celor câteva întrebări capitale ale omului. Unele generații au spart semințe de floarea soarelui prin șanțurile
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mi s-a îngăduit să-mi port, în realitate ca și în vise, pașii. O Europă cu mai multe viteze, s-a spus. O Europă frântă în două, timp de decenii, de un zid stupid din beton și din sârmă ghimpată, s-a spus. Dar când zidul concret (măcar pe porțiunea lui ce despărțea cele două Berlinuri) s-a prăbușit, s-a putut vedea limpede că el nu despărțea zone geopolitice mai mult decât despărțea zone mentale. Dovadă că nici azi
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
casă, tare devreme. Lui, fiind mezinul familiei, tata îi povestea. Odată, pe înserat, împreună cu doi camarazi reușise să evadeze din lagăr. Acum regreta că nu-l întrebase mai multe despre fuga din acel loc, probabil împrejmuit cu rotocoale de sârmă ghimpată, cu foișoare de pază în care soldați nemți, rigizi și nemiloși, cu căști metalice pe cap, vegheau la orice mișcare a prizonierilor. Încercase să-și închipuie barăcile în care erau ținuți, atitudinea învingătorilor față de deținuți, dar renunțase, amintindu-și doar
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
a bazat pe atacul concentrat, punctual, masiv și în viteză a formațiunilor de tancuri care executau breșe adînci în sistemul de apărare inamic, în cooperare cu aviația proprie (ca în campania germană din Europa în 1939). Cum rețelele de sîrmă ghimpată și tranșeele nu mai erau nici un obstacol în calea tancului, războiul defensiv, războiul pozițional, nu mai era de actualitate. În cea de-a doua conflagrație mondială, s-au confruntat tancul Char B francez (de 31 de tone, cel mai greu
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
prizonieri un număr de c. 200 de militari. La 15/28 noiembrie 1916 a avut loc șarja de la Prunaru (atunci în județul Vlașca, azi în județul Giurgiu) executată de Regimentul 2 Roșiori împotriva tranșeelor germane apărate de rețele de sîrmă ghimpată și de cuiburi de mitraliere; au murit 200 de militari români și cam tot atîția cai. Comandantul regimentului de cavalerie, colonelul Naumescu, grav rănit, a fost luat prizonier și a murit cu conștiința încărcată într-un spital din Sofia. Un
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
bine"66. Astfel de scurte derapaje înspre comic nu izbutesc să edulcoreze tragicul problematicii de fond, axată pe umilitorul până la absurd statut al exilaților, care, din profesori universitari, medici etc. în țara lor transformată într-o "lume concentraționară fără sârmă ghimpată"67, au devenit apatrizi "fără profesie"68 și tratați ca "prizonieri ai lumii libere"69. O imagine pivot a romanului cea a discrepanței imorale dintre huzurul de care se bucură cățelușa Sibyllei și "viața de câine" a prizonierilor din și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
după ce mai întâi i-a rupt urechile și a stors pe el puțină lămâie"21, Algazy "este un bătrân simpatic, știrb, zâmbitor și cu barba rasă și mătăsoasă, frumos așezată pe un grătar înșurubat sub bărbie și împrejmuit cu sârmă ghimpată..."22, Cotadi "este scurt și pântecos, cu musculatura proeminentă, cu picioarele îndoite de două ori în afară și o dată înăuntru și veșnic neras"23, eroul din După furtună "ajunse, fără să știe, lângă cripta învechită și roasă de vremuri a
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să spun? Într-o zi ca asta, probabil, au intrat vizigoții în Roma, într-o zi ca asta s-a băut prima oară vin dintr-un craniu omenesc și tot într-o zi ca asta cineva a calculat că sârma ghimpată poate influența istoria; într-o zi ca asta Erasm se va fi gândit să scrie Antibarbaria. Sub o asemenea ploaie își va fi urzit planurile Macbeth și va fi așteptat să vină noaptea... Ganguri, tunele și iarăși celule și, îngropate
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
bătu ușurel pe umeri. — Unde, domnule amiral? Mexicanul bătu din călcâie și lătră: — Estación, vamanos! O luă înaintea noastră, luă colțul, intră pe o alee plină clinici de boli venerice și ne arătă o baracă din cărămizi, împrejmuită cu sârmă ghimpată. Fritzie îi dădu un dolar: Mexicanul salută ca Mussolini și se făcu nevăzut. Am luat-o cu pași mari spre secție, silindu-mă să nu alerg. Ușa era flancată de jandarmi cu puști automate. Le-am arătat insigna. Ei bătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]