798 matches
-
l-a aruncat cât a putut de departe. De la geamul unui bloc, o voce de bărbat tânăr a răscolit liniștea dimineții: Avortul! Către seară, Giulia era altă ființă: veselă, fermă, cu priorități. Mai întâi s-a plâns că îi furaseră ghiozdanul la școală, apoi a povestit ce discutaseră la ora de română. Alina o privea cu suspiciune și se gândea că iar s-o fi-ntâlnit cu Greață, dar nu i-a mai zis nimic pentru că îi era lehamite. Iar de-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o geantă și-o rochiță. M-am jucat, cât m-am jucat Dar grădinița s-a terminat Eu la școală am plecat Și multe am învățat. Păpușile le-am lăsat, Mingile le-am așezat Cărțile mi le-am schimbat Cu ghiozdanul am plecat. La școală am învățat Profesorii i-am apreciat Colegii i-am cunoscut Și mi-a plăcut foarte mult. Iarna A venit iarna geroasă C-o zăpad-atât de groasă Pe drumul de lângă casă Zăpada cea pufoasă. A venit cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fie cea mai dificilă pentru că urma să merg la noul meu liceu. Trezindu-mă devreme, am luat micul dejun împreună cu familia, m-am îmbrăcat ca de obicei cu o pereche de blugi și o cămașă, după care mi-am luat ghiozdanul și am plecat la școală. Pe drum, nu am ezitat să ascult puțină muzică, deoarece știam că măcar așa voi mai scăpa de câteva emoții. La liceu toată lumea făcea parte din câte un grup, însă eram și mai șocată de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
amintirilor. Au trecut patru ani, dar ei i s au părut o veșnicie. Era un început de toamnă cald și liniștit, cu emoții și se gândea că se apropia ziua când va începe școala. Nerăbdătoare, își verifica în fiecare zi ghiozdanul numărând caietele, creioanele și tot ce mama îi cumpărase. Se îmbrăca în uniforma nouă, admirându-se în fața oglinzii cât de bine îi stătea gătită școlărește. Atunci a primit vestea. Nu concepea că i se pot întâmpla ei astfel de lucruri
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cerul cenușiu parcă vroia să plângă, însă nu lacrimi pure, ci nea. Îmi era frică, pentru prima dată-n viață, să mă apropii de scaunul scrijelit din cauza căruia am o durere insuportabilă a spatelui. Mi-am pus, de data aceasta, ghiozdanul rezemat de trunchiul copacului și acolo m-am așezat și eu. Era liniște. Am vrut să închid ochii, să adorm, să uit de toate...măcar pentru câteva afurisite de minute! Și n-am mai fost conștientă după... Visam. Trecusem deja
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ceva, probabil să-mi ceară scuze pentru că mă sărutase! Cât de penibil m aș fi simțit. A continuat, exact cum am crezut: Ce s-a întâmplat acum.... Nu trebuie să se mai repete, am adăugat în timp ce mă ridicam șimi luam ghiozdanul. Deja ajunsesem la poartă când el strigă din urmă: Angela! M-am oprit, m-am întors și m-am uitat la cer, deja se înseninase, o mică ninsoare, ceva trecător...și m-am uitat la el, apoi am spus cu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mi-a făcut cu ochiul, apoi a deschis portiera dubei și l-a ajutat pe tata să se așeze, între timp șoferul a pornit motorul și, abia trântită portiera-n urma tatei, au și demarat, iar eu mi-am luat ghiozdanul, am făcut stânga-mprejur, îndreptându-mă spre casa scărilor, făcusem rost de un nou înaintaș pentru echipa mea de fotbal cu nasturi și eram curios dacă alunecă la fel de bine pe mușama ca pe carton, n-am rămas acolo să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mână mi-a luat briceagul. Ar trebui să te caftesc, mi-a spus, apoi mi-a dat drumul, a ocolit banca și s-a oprit în fața mea, pe umăr îi atârna un fel de cutie mare, dreptunghiulară, arăta ca un ghiozdan, numai că era mai mare, și-a luat-o de pe umăr, punând-o pe bancă, lângă geanta mea, apoi a șters briceagul de pantaloni, uite ce-ai făcut cu el, mi-a spus, clătinând din cap, pentru asta ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
special instinctul de curtare a femelei. Nici dacă viața lui ar fi depins de asta (și În mare măsură depindea), Michel n-ar fi fost capabil s-o sărute pe Annabelle. Adesea, serile, văzându-l cum coboară din tren, cu ghiozdanul În mână, ea se simțea atât de fericită că pur și simplu se arunca În brațele lui. Rămâneau atunci Înlănțuiți câteva clipe, Într-o stare de paralizie voluptuoasă; abia după aceea Își vorbeau. Bruno urma și el liceul din Meaux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Între două etaje, puțin după Începerea lecțiilor. Sprijinit de perete, calm, la egală distanță Între două etaje, cu ochii când pe jumătate Închiși, când larg deschiși, aștepta. Bineînțeles, putea să vină cineva; atunci trebuia să se ridice, să-și ia ghiozdanul de pe jos, să meargă rapid spre sala În care lecția Începuse deja. Adesea Însă, nu venea nimeni; totul era atât de calm; atunci, pe treptele cenușii, Încet și parcă pe furiș, cu mici elanuri rapide (ora de istorie trecuse, cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
atât de puțin. Intră pe Porte de Châtillon și găsi un loc de parcare pe strada Albert-Sorel, chiar vizavi de apartamentul fostei sale soții. Nu trebui să aștepte mult: peste zece minute, venind de pe bulevardul Ernest-Reyer, fiul său apăru cu ghiozdanul În spate. Părea Îngrijorat, mergea și vorbea singur. La ce putea să se gândească? Era un băiat cam singuratic, Îi spusese Anne; În loc să mănânce la școală cu ceilalți, prefera să vină acasă, să-și Încălzească mâncarea pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pare simplist. Nu v-a trecut niciodată prin cap, când erați la școală, să tăvăliți vreo fetiță în fustă de catifea prin buruienile din curte? Sau barem să-i smotociți ursulețul de pluș, cu care venea în fiecare zi în ghiozdan și pe care-l scotea în pauze ca să-l alimenteze cu flori de păpădie? Nici asta? Mă înșel eu? Nu prea cred. Dar vaza aia chinezească a mamei, de ce ai spart-o, Pascal? Eu n-am zis nimic, mormăie acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
a scris că vrea să fie învățătoare în sat pentru că îi placeau foarte mult copiii. George s-a uitat cu coada ochiului la ce a scris, apoi, spre sfârșitul orei i-a strecurat un bilețel în bancă, unde își ținea ghiozdanul. În recreație ea a găsit bilețelul și l-a citit: “eu o să mă însor cu tine și o să-ți fac mulți copii: o echipă de fotbal”. A zâmbit, s-a înroșit la față și nu a avut puterea să-l
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
mai faci glume cu mine! George făcu doi pași înainte și i se așeză în cale. Ea se opri chiar în fața lui. Cât ai clipi din ochi acesta o luă în brațe, o învârti de câteva ori prin aer, odată cu ghiozdanul pe care Frusina îl ținea în mâna dreaptă, el având ghiozdanul în spate. Până să se dezmeticească din amețeală, se simți sărutată pe gură. S-a retras și i se adresă: - George, ce faci? - Păi, n-o să fii nevasta mea
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
i se așeză în cale. Ea se opri chiar în fața lui. Cât ai clipi din ochi acesta o luă în brațe, o învârti de câteva ori prin aer, odată cu ghiozdanul pe care Frusina îl ținea în mâna dreaptă, el având ghiozdanul în spate. Până să se dezmeticească din amețeală, se simți sărutată pe gură. S-a retras și i se adresă: - George, ce faci? - Păi, n-o să fii nevasta mea? Tu, învățătoare, eu, profesor și o să avem mulți copii pe care
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
incendiul ? se întreabă din nou X. Vocea nu zice nimic. Dar o simte cum gîfîie. oamenii sunt totuși prezenți prin lucrurile pe care le-au abandonat. Pentru că și-au abandonat totul : și-au abandonat mașinile, bicicletele, cărucioarele, trotinetele, valizele, sacoșele, ghiozdanele, pălăriile, bastoanele, umbrelele... Iar unii și-au mai abandonat pardesiile, fularele, sacourile, țigările pe care tocmai le fumau (X are impresia că unele mai ard încă). Pretutindeni zac risipite poșete, ziare nedeschise încă, pîini proaspăt cumpărate și din care nicio
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cu mersul lui de lăcustă, era întotdeauna cu câțiva pași înaintea lor. Nimeni nu le vorbise vreodată despre Magul frunzelor și, pentru restul lumii, el nici nu exista. Într-o bună zi, se așezară în cerc, în parcul Bălcescu, puseră ghiozdanele maldăr în mijloc și se întoarseră cu spatele, astfel încât niciunul să nu vadă foaia celuilalt. Stăteau de-a dreptul pe zăpadă, dar nu se putea altfel, căci știau că doar așa, neavând frunze pe care să pășească, Magul n-avea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
stradă, până la dughenele de pe Strada Mare, ceea ce însemna, deja, cam jumătatea drumului. Nu conta cine ajunge primul, important era să ajungi cât mai departe. Cel care participa la joc trebuia să culeagă mai întâi o sută de frunze. Apoi, cu ghiozdanul doldora, se așeza cu spatele lipit de castan. Trunchiul era destul de mare să-i încapă pe tuspatru. Nu aveai voie să pășești decât pe frunze. Cel care făcea un pas fără ca talpa să prindă măcar marginea unei frunze era scos
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
frunze. Cel care făcea un pas fără ca talpa să prindă măcar marginea unei frunze era scos din joc. Dacă în jur, la o lungime de pas, oricât de săltat, nu se afla nicio frunză, aveai voie să scoți una din ghiozdan și s-o arunci pe drum, în fața ta. Acest ajutor ți-l puteai oferi de o sută de ori, câte frunze aveai dreptul să strângi în ghiozdan. După terminarea lor, cel care pierdea rămânea izolat pe insula lui de frunze
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de săltat, nu se afla nicio frunză, aveai voie să scoți una din ghiozdan și s-o arunci pe drum, în fața ta. Acest ajutor ți-l puteai oferi de o sută de ori, câte frunze aveai dreptul să strângi în ghiozdan. După terminarea lor, cel care pierdea rămânea izolat pe insula lui de frunze, privind la ceilalți cum săreau mai departe. Nu mai jucaseră de mulți ani Jocul celor o sută de frunze. Era trecut de amiază, dar mai aveau timp
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
opri, se încruntă și privi în jur, ca și cum voia să se asigure că lucrurile nu pot ajunge prea departe. Se lăsa întunericul subțire și grăbit din preajma echinocțiului. Felinarele se aprinseseră, iar puținii trecători își vedeau de drum. Fata își strânse ghiozdanul la piept : Cum m-ai găsit ? — Când ? Prima oară sau acum ? Nu mă întreba când a fost prima oară, că nu știu. Poate că ne-am mai întâlnit în alte vieți. Acum a fost mult mai simplu. Din când în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fata în urma lui, fără să se grăbească. Mersul ei arcuit avea o anumită veselie. — Ai auzit tu ceva... Dar de strada asta, care e secretul ei, precis n-ai auzit. Ea se întoarse câțiva pași în fugă și își așeză ghiozdanul pe motocicletă. Apoi se întoarse cu brațele libere și Tili o luă de mână. Găsi un loc potrivit de unde, chiar și în întuneric, strada se vedea de la un capăt la altul. Trecu în spatele ei și o înconjură cu brațele, ea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pe nume, ne purtai de grijă, ne ajutai să nu greșim... Nu-i așa, tovarășu’ sectorist ? Întunericul parcă se limpezise. Pe trotuar începuseră să se adune frunzele. Călcai pe ele oriunde. Nici nu mai aveai nevoie să le aduni în ghiozdan. Era jocul niciunei frunze sau jocul tuturor frunzelor. Bătrânul nu știa ce să răspundă. Căci nu voia să încuviințeze formula de adresare pe care o folosiseră. Cuvântul ăla nu mai exista. Numit astfel, i se sugera că, în lumea cea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Bogdan. Acesta se ridică să plece. Ioanide îl conduse până la poartă și-l urmări cum dispăru în colțul apropiat al străzii. Când însă întoarse capul în cealaltă parte, zări pe Gonzalv Ionescu scrutând numerele de la porți, în mână cu voluminosul ghiozdan. Situația devenea periculoasă. Ioanide plănui un moment de a-și lua repede pălăria din cuier și a fugi în direcția apucată de Bogdan, pe urmă se răzgândi, închise poarta cu cheia (fiecare din casă avea o cheie proprie), închise și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
picioarele nu răspund comenzii. Te deplasezi penibil, ca și cum ai alerga prin smoală sau miere sau pe un teren mlăștinos. 4) Ești (din nou) elev, te duci la școală și când te așezi în bancă constați că ți-ai uitat acasă ghiozdanul. Pare de necrezut, dar până în clipa aceea nu ți-ai dat seama. Consecințele sânt ― nu se știe de ce ― extrem de grave. 5) Visezi că ești pe vârful unui munte, pe o suprafață de doar câțiva metri pătrați, și că de jur-împrejur
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]