517 matches
-
în total vreo 35 de mase terestre, se întindea de la orbită celei mai îndepărtate gigante până la vreo 35 u.a.. Dacă se examinează evoluția acestui sistem planetar se constată că planetezimalele de pe partea interioară a discului trec ocazional în apropierea gigantelor gazoase, iar orbitele lor sunt modificate de către acestea sub efectul asistenței gravitaționale. Planetele interioare se dispersează schimbându-și momentul cinetic cu majoritatea micilor corpuri înghețate pe care le întâlnesc, ceea ce are drept consecință îndepărtarea planetelor spre exterior pentru păstrarea momentul
Modelul de la Nisa () [Corola-website/Science/332453_a_333782]
-
fiecare schimbare a momentului cinetic poate face ca, prin acumulare, aceste planetezimale să producă migrarea orbitelor planetelor într-un mod semnificativ. Acest proces se continuă până ce planatezimalele interacționează direct cu cea mai masivă și cea mai aproape de Soare dintre planetele gigante, Jupiter, a cărei imensă greutate le trimite pe orbite foarte eliptice sau le ejectează din Sistemul Solar. Acest lucru conduce, în revanșa, la deplasarea ușoară spre interior a planetei Jupiter. Rata scăzută de întâlnire guvernează modul în care planetezimalele scăpa
Modelul de la Nisa () [Corola-website/Science/332453_a_333782]
-
Jupiter. Rata scăzută de întâlnire guvernează modul în care planetezimalele scăpa de pe disc, ca și rata corespunzătoare a migrației. După mai multe sute de milioane de ani de migrație lentă și graduală, Jupiter și Saturn, cele mai mari dintre planetele gigante, trec rezonanță orbitala 1:2. Această rezonanță le provoacă creșterea excentricității orbitale, fapt care destabilizează întregul sistem planetar. Dispunerea planetelor gigante se modifică rapid și considerabil.Planeta Jupiter deplasează planetă Saturn până în poziția sa actuală, iar această delocalizare provoacă întâlniri
Modelul de la Nisa () [Corola-website/Science/332453_a_333782]
-
multe sute de milioane de ani de migrație lentă și graduală, Jupiter și Saturn, cele mai mari dintre planetele gigante, trec rezonanță orbitala 1:2. Această rezonanță le provoacă creșterea excentricității orbitale, fapt care destabilizează întregul sistem planetar. Dispunerea planetelor gigante se modifică rapid și considerabil.Planeta Jupiter deplasează planetă Saturn până în poziția sa actuală, iar această delocalizare provoacă întâlniri gravitaționale reciproce între Saturn și celelalte gigante de gheață (Neptun și Uranus), care sunt propulsate pe orbite mult mai excentrice. Aceste
Modelul de la Nisa () [Corola-website/Science/332453_a_333782]
-
rezonanță le provoacă creșterea excentricității orbitale, fapt care destabilizează întregul sistem planetar. Dispunerea planetelor gigante se modifică rapid și considerabil.Planeta Jupiter deplasează planetă Saturn până în poziția sa actuală, iar această delocalizare provoacă întâlniri gravitaționale reciproce între Saturn și celelalte gigante de gheață (Neptun și Uranus), care sunt propulsate pe orbite mult mai excentrice. Aceste două planete gigante sapă dare în discul exterior, dispersând zeci de mii de planetezimale de pe orbitele lor, altădată stabile, spre Sistemul Solar exterior. Această perturbare dispersează
Modelul de la Nisa () [Corola-website/Science/332453_a_333782]
-
rapid și considerabil.Planeta Jupiter deplasează planetă Saturn până în poziția sa actuală, iar această delocalizare provoacă întâlniri gravitaționale reciproce între Saturn și celelalte gigante de gheață (Neptun și Uranus), care sunt propulsate pe orbite mult mai excentrice. Aceste două planete gigante sapă dare în discul exterior, dispersând zeci de mii de planetezimale de pe orbitele lor, altădată stabile, spre Sistemul Solar exterior. Această perturbare dispersează în cvasitotalitate discul primordial, deposedându-l de 99% din masa, un scenariu care explică absența actuala a
Modelul de la Nisa () [Corola-website/Science/332453_a_333782]
-
din masa, un scenariu care explică absența actuala a unei populații dense de obiecte transneptuniene. Unele dintre aceste planetezimale sunt proiectate în Sistemul Solar interior, producând un aflux neașteptat de impacturi pe planetele telurice: bombardamentul masiv târziu. În sfârșit, planetele gigante își ating orbitele actuale. În aproape 50% din modelele inițiale propuse de Tsiganis et al., Neptun și Uranus își schimbă și ordinea după un miliard de ani (o cincime din vârstă Sistemului Solar). Totodată, rezultatele nu corespund unei echirepartiții a
Modelul de la Nisa () [Corola-website/Science/332453_a_333782]
-
pornind de la elemente optice și accesorii din comerț, "Very Large Telescopes", "dobsonienele" cu apertura de 1 m sunt atât de mari încât niciun fabricant nu poate să furnizeze oglinda concavă care, în toate cazurile, ar fi excesiv de scumpă. Aceste "dobsoniene" gigante cer ca oglinda să fie fabricată manual pe o mașină-unealtă dimensionată. Prețul oglinzii ajunge cu cel puțin 50% mai ieftin față de situația în care proprietarul ar fi trebuit să o cumpere după un catalog, care, în tot cazul, nici nu
Telescop Dobson () [Corola-website/Science/337562_a_338891]
-
să fie fabricată manual pe o mașină-unealtă dimensionată. Prețul oglinzii ajunge cu cel puțin 50% mai ieftin față de situația în care proprietarul ar fi trebuit să o cumpere după un catalog, care, în tot cazul, nici nu există. Aceste modele gigante cer nu numai mai multe mijloace financiare, dar realizarea lor cere mai mult timp decât modelele standard de 300 sau 400 mm. Astfel "dobsonianul" cu diametrul de 1,1 m f/3.5 al astronomului amator belgian Robert Houdart a
Telescop Dobson () [Corola-website/Science/337562_a_338891]
-
sistemului. Dacă una dintre stele se întinde dincolo de lobul său Roche, materia respectivă „cade” spre cealaltă stea. Acest proces poate conduce, în final, la dezintegrarea totală a stelei, fiecare pierdere reducând cu atât mai mult lobul. În cazul unei perechi gigantă roșie / pitică albă, gazul provenind de la gigantă poate să depășească lobul lui Roche, deversându-se, în mod continuu, pe pitica albă și provocând mai multe nove recurente.
Limită Roche () [Corola-website/Science/337598_a_338927]
-
dincolo de lobul său Roche, materia respectivă „cade” spre cealaltă stea. Acest proces poate conduce, în final, la dezintegrarea totală a stelei, fiecare pierdere reducând cu atât mai mult lobul. În cazul unei perechi gigantă roșie / pitică albă, gazul provenind de la gigantă poate să depășească lobul lui Roche, deversându-se, în mod continuu, pe pitica albă și provocând mai multe nove recurente.
Limită Roche () [Corola-website/Science/337598_a_338927]
-
la o distanță de circa 12 - 22 Mpc (∼48,9 până la 71,8 milioane de ani-lumină). A fost descoperit de astronomul Charles Messier, în 1781, care a cartografiat un mare număr din galaxiile sale cele mai importante, între care galaxia gigantă M87. Acest roi este în centrul superroiului de galaxii Fecioara, din care face parte Grupul Local, în care se află Galaxia Noastră. Este situat în constelația Fecioara, iar diametrul său unghiular este de circa 8 grade. Cuprinde circa - de galaxii
Roiul Fecioarei () [Corola-website/Science/337605_a_338934]
-
larg, și care se întinde de la galaxie până la Norul W. <br>Constelația cuprinde și galaxia M104, mult timp considerată ca fiind o galaxie spirală, pe care telescopul spațial Spitzer a scos-o în evidență ca fiind de fapt o eliptică gigantă. Galaxiile următoare se află în roiul Fecioarei: M49, M58, M59, M60, M61, M84, M85, M86, M87, M88, M89, M90, M91, M98, M99 și M100. Mai jos este prezentat un tabel de obiecte luminoase sau notabile din , precum și subroiul, dacă este
Roiul Fecioarei () [Corola-website/Science/337605_a_338934]
-
au realizat prin munca celor peste 11 mii de oameni ai muncii cât numără combinatul în 1980, care realizează o productivitate a muncii de 2,8 ori mai mare decât în anul 1965. Beneficiile obținute în anul 1979 de această gigantă unitate a petrochimiei s-au cifrat la 520 milioane lei. Marele Combinat petrochimic Borzești a influențat direct înființarea și dezvoltarea noului oraș devenit municipiul Gheorghe Gheorghiu Dej (Onești), care asigură condiții deosebite de viață petrochimiștilor de pe Valea Trotușului. S.C. UTON
Platforma Petrochimică Borzești () [Corola-website/Science/336635_a_337964]
-
ar putea fi trasate pe tundra siberiană. Contururile formelor ar putea fi dintr-o fâșie largă de zece mile de pădure din pin, iar interioarele din secară sau grâu. Joseph Johann Littrow a propus folosirea Saharei ca o tablă. Tranșee gigante de mai multe sute de yarzi lărgime ar putea delimita forme de douăzeci de mile lățime. Apoi tranșeele ar fi putut fi umplute cu apă, iar ulterior suficient de mult kerosen ar fi putut fi turnat deasupra apei pentru a
Comunicarea cu inteligența extraterestră () [Corola-website/Science/336675_a_338004]
-
urmare, că Norul lui Hills este mai „tânăr” decât Norul lui Oort. Doar 90377 Sedna prezintă aceste neregularități, însă pentru 2000 OO și 2006 SQ această teorie nu poate fi luată în considerare, întrucât cele două corpuri orbitează în apropierea gigantelor gazoase. În 1,4 milioane de ani, Norul lui Hills riscă să fie din nou perturbat de o altă stea: Gliese 710. Astfel cea mai mare parte a cometelor, fie ele „izvorâte” din Norul lui Oort, fie din Norul lui
Norul lui Hills () [Corola-website/Science/337250_a_338579]
-
A fost descoperită în noiembrie 2003 de către o echipă de astronomi britanici, francezi, italieni și neozeelandezi care analizau datele Two Micron All-Sky Survey, un mare releveu al întregului cer în infraroșu. Ei au constatat o densitate mai mare de stele gigante de clasă spectrala M în această parte a cerului. Galaxia este situată în spatele planului Caii Lactee, acolo unde stelele și norii de gaz și de praf sunt mai denși, ceea ce explică faptul că nu a fost descoperită înainte. Se pare
Galaxia Pitică din Câinele Mare () [Corola-website/Science/337369_a_338698]