2,232 matches
-
ca pe jeratic dar încercând din răsputeri să arate smerit, jovial, pătruns de importanța “misiunii” sale și pierduți toți pe fondul muzical al cântecului “Till the end of time”... În fața altarului am fost întâmpinați de pastorul Keith Mulligan și de ginere, mie revenindu-mi ingrata dar și delicata misiune de a “preda” mireasa viitorului ei “stăpân”, prin răspunsul la întrebarea pastorului: Cine dă mireasa robului lui Dumnezeu, Darrell Roland Mulligan ? Iar eu, într-o semifâstâcire bâiguită totuși rațional am slobozit un
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (13) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 351 din 17 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351011_a_352340]
-
câteva hoteluri de lux, precum și un camping) noaptea se lasă foarte repede, pe la ora 7:15. În Arizona nici nu se trece la orar de vară. La 7:30 este întuneric beznă ca să creeze condițiile naturale pentru viețuitoarele zonei. Tibi, ginerele meu, a vrut să se ducă la mașină să ia ceva pe la 9 seară și, în timp ce mergea prin beznă, era să cadă peste un cerb care dormea pe iarbă. Ziua, în amiază mare, era să călcam pe un liliac și
MARELE CANION DIN ARIZONA – ACOLO UNDE NATURA A PLASMUIT SUBLIMUL de ELENA BUICĂ, TORONTO, CANADA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356359_a_357688]
-
mână pe boulevard spre parcul unde pe o bancă, s-au cunoscut în urmă cu patruzeci și cinci de ani. -Aceasta este fosta stradă 1 Mai unde este casa scriitorului Gib I. Mihăescu. - Știu! Am vizitat-o pe când mai trăia ginerele lui, mi-a fost profesor. -Am multe amintiri cu Ionică, fiica cea mică a lui Gib. Am copilărit pe aceeași stradă. Ea îmi împrumuta cărțile lui taică-său. Interzise pe atunci de regimul comunist, le citeam cu aviditate! Apoi le-
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A CINCEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356390_a_357719]
-
plecau la altul, după ce-și consultau lista destul de lungă pe care o pregătiseră o noapte întreagă. Au hotărât să nu facă pe comandă rochia de mireasă. Ea nu dorea să epateze și nici să ignore tradiția. Costum negru de ginere și rochie albă de mireasă, cât mai simplă, cu voal bogat, pentru căsătoria religioasă. La oficierea căsătoriei civile au hotărât să poarte costume asortate, în culorile ce-i avantajau pe amândoi. Au fixat și ce să îmbrace în partea a
ISPITA (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355851_a_357180]
-
lor de mai tarziu. Ajunși în America, cei doi bătrâni au început o viață mai dependența de alții, la început, cum spuneau ei, le-a fost cumplit de greu în această America, în această familie în care au intrat deoarece ginerele lor nu-i agreia pentru faptul că nu au venit cu toți banii ce i-au primit din vânzări. Bătrânii și-au văzut de treaba lor, i-au ajutat pe tineri cu ce au putut, nu s-au amestecat niciodată
O POVESTE DE VIATA (IERTAREA) de IONEL CADAR în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356034_a_357363]
-
pe corpul său au rămas multe cicatrice sub care durerile nu-i contenesc nici ziua nici noaptea. Cu toate greutățile pe care le-a avut, cu toate chinurile și suferințele indurate, bătrânul despre care vă vorbesc s-a dus la ginerele lui care îl aruncase din casă în țară străină și i-a cerut iertare spunând : - mai băiatule hai să ștergem cu buretele tot ce a fost rău între noi și să o luăm de la capăt cu bine, cu înțelegere și
O POVESTE DE VIATA (IERTAREA) de IONEL CADAR în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356034_a_357363]
-
lor și mai cu seamă la nepoții lor pe care iau lăsat în America. Ei spun că nu așteaptă de la cei rămași acolo nimic, decât o vorbă bună, o vorbă de alinare și mult așteptatele cuvinte de iertare îndeosebi din partea ginerelui lor. Eu cel care va scriu sunt în contact permanent cu acesti bătrâni și dacă cuiva îi pasă de ei sau vrea să știe ce mai fac îmi pot scrie pe adresa de e-mail: ionelcadar 0728@gmail.com Iertați dragi
O POVESTE DE VIATA (IERTAREA) de IONEL CADAR în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356034_a_357363]
-
care a refuzat costumul doamnesc, pe care mirii voiau să i-l cumpere. A pus condiția că dacă n-o lasă cu straiele ei de sărbătoare, nu vine la nuntă. Tata, sub pretextul că a pătat cu vin cămașa de ginere a accepat ca ginerică să-i cumpere costum și bocanci. Dar a venit cu sumanul cel nou, care chiar îl „aranja”. Mama purta șaluțul (broboada) cu câmp negru și fasolele galbene, bundița tivită cu blăniță de vulpe, catrință și botinele
UN MĂRŢIŞOR PENTRU MAMELE NOASTRE IN MEMORIAM de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354953_a_356282]
-
în șir pe patul de spital. Acum, la 63 de ani, se luptă să nu fie dat afară din locuința. Rămas fără acoperiș deasupra capului, după ce locuința să de pe streda Traian Moșoiu din urbea de pe Criș a fost retrocedata tocmai ginerelui unui politician local, Cmeciu este acum în pericol să fie evacuat și din locuința primită după lungi tergiversări. Motivele invocate sunt aberante. Motivul real pare a fi altul: funcționarii primăriei nu și-au văzut comisioanele... Bun la ultima „împărțeala” Stupidul
SA AJUTAM UN COLEG JURNALIST HANDICAPAT AJUNS INTR-O SITUATIE EXTREMA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356771_a_358100]
-
am amuzat gîndindu-mă la figura pe care o s-o facă Lizuca la dictare: “iară de se și întîmplă să nu fie vre una fecioară, atuncea plinesc părinții fecioria prin zestre mai mare, cu sate și cu bani și nemulțumindu-se ginerele lor nici cu aceia, apoi părinții iau pe fiica lor înapoi și lui îi dau voie ca să ia pe alta.” Licurișca însă m-a potolit, amintindu-mi că fetei nu-i stătea capul la măritiș, deocamdată ea spera să-și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 68-69 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356728_a_358057]
-
acasă! - Eu știu...? A șoptit Elena îngândurată și vizibil îngrijorată. Dacă aveau probleme, dădea băiatul un telefon. Sau, mai degrabă Anca, mititica de ea, că ea este mai comunicativă. Parcă ea ar fi fiica și Fănel al nostru ar fi ginere. Uf, cât de mult s-a schimbat băiatul ăsta, Doamne! Dacă ar avea un copil poate că ar fi altfel. Dar nu vrea. Anca, sărăcuța, a fost sinceră când mi-a spus că își dorește mai mulți copii dar el
ISPITA (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356493_a_357822]
-
acelui maistru era colegă cu mama), și asa am ajuns să mă ia la el în echipă, omul mi-a vrut binele nu știa despre mine multe iar mai târziu l-au schimbat venind un neamț în vârstă a cărui ginere lucra acolo și care se uita la mine mai să mă bată tot timpul de nu știam ce are cu mine. Aici ajung să lucrez cu un alt neamț care a avut probleme, nu știu ce acuzații penale sau nepenale iar tot
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
lor și desigur să aducă acele bunătăți de casă nici nu-i trecu prin cap să refuze. Se vor descurcă ei, vă dormi la spital, va face gărzi, si asa aveau nevoie de bani pentru un concediu. Maria, adusă de ginere acasă de la gară ea venită cu o mulțime de bagaje, se necăji văzând spațiul strâmt în care trăiau. Referință Bibliografica: Să nu uiți trandafirii continuare / Viorica Gusbeth : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1786, Anul V, 21 noiembrie 2015. Drepturi
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369875_a_371204]
-
emigreze sub protecția azilului politic. „Cartea a II-a - un râu de lacrimi” este, de fapt, un jurnal al unei imense drame familiare. Autorul cărții asistă nepuntiincios la stingerea din viață - aproape concomitent - a unicului său copil, Rodica, și a ginerelui, Cezar, din cauze diferite, și la depărtare unul de altul. Evenimentul, în sine, poate fi oricând subiectul unui roman scris sub toate rigorile unei asemenea abordări (și cu succes garantat la public), dar trăirile sale afective n-au permis așa ceva
SÂNGE ŞI LACRIMI” de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370361_a_371690]
-
zgâriată cu pixul pe inima mea distrusă”. Chiar și așa, în retorica unui jurnal intim, autorul induce cititorului o puternică stare afectivă. Calitățile de romancier ale d-lui col (r) Ion Ciucur răbufnesc. Momentele trăite de fiecare din copii, fie ginere, fie fiică, sunt punctate exemplar în paragrafe scurte. Succesiunea evenimentelor, pe zile, crează un crescendo emoțional asemenea unui roman. Remarc, cu deosebită considerație, că abordarea aleasă este cea mai inspirată și se potrivește cel mai bine subiectului, dar mai ales
SÂNGE ŞI LACRIMI” de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370361_a_371690]
-
se manifestă în cadrul acelaiași familii în care socrul, de exemplu, Toth Francisc, realizează numai vase de ceramică de Corund, dar cu elemente originale, culoarea naturală, îmbibată în caolin alb, sculptată în faza de argilă uscată, înainte de a fi arsă, iar ginerele, Lorincz Bela, combină modelele și culorile de Corund cu material și glazură din import, manifestând preferință pentru modelul lusitan portughez, din secolul al XVII-lea. Elemente de noutate se observă și în expoziția lui Sillo Attila, din Miercurea-Ciuc care lucrează
TÂRGUL CERAMICII POPULARE ROMÂNEŞTI COCOŞUL DE HUREZ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370445_a_371774]
-
se cutremură căpitanul Sasu. - Nu-i cale de întoarcere. Am pornit pe acest drum, îl ducem până la capăt. În curând, va afla despre măcelul de la palat și ne va căuta și-n gaură de șarpe ca să-și răzbune fiica și ginerele. Să-l luăm dar’ prin surprindere. Trebuie să ajungem ziua la castel ca să răscolim toate cotloanele până dăm de coșciugul în care se odihnește de obicei. Îi înfigem țepușa în inimă și-i dăm foc! Din scrum nu mai reînvie
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]
-
în mijlocul satului și care are pământ de nici el nu-i mai știe marginile, zicea odată: -‘’Bă, are ăsta al lu’ Lipici o privire de te omoară, bă! Ba mai e și harnic al dracului. Ăsta ar fi bun de ginere. Eu unu l-aș face, dar ce pacat că am numai băieți, ține-mi-ar Dumnezeu pe acolo, pe unde sunt ? ‘’ Colaie nu știa decât să muncească. Se scula când se crăpa de ziuă și se culca odată cu găinile. În
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
dus la Roma și aruncat într-unul din circuri, la fiare! Asta dacă nu v-ar fi ucis precum pe gloriosul Iulius Cezar. Așa că răzbunările au fost juste! -Nu te mai eschiva Thrassyl! replică cu calm împăratul. Cordius Sertorius Macro, ginerele tău și-a făcut datoria în legătură cu Seiano, deși cu prea mult zel. Prin ceea ce spui îl aperi indirect totuși, deși știu că nu te înțelegi prea bine cu el! -Bârfe magnifice! iar noi nu putem face nimic împotriva lor, poate
AL SAPTELEA FRAGMENT (1) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369436_a_370765]
-
unei comune care i-a devenit socru. Comuna avea mai multe Cooperative Agricole de Producție, vestitele CAP-uri hulite în care nu se lucra mai deloc deși pe hârtie erau raportate producții agricole de vis. Cu noua lege în mână, ginerele vine la primar: Tată,ai lista foștilor chiaburi care mai trăiesc? Trebuie să fie în seiful acesta cu lucrări secrete. Uite cheia. Tot acolo voi găsi probabil și terenurile lor? Nu! Terenurile lor sunt pe harta cu care lucrezi. Nu
ORICE NAŞ ÎŞI ARE NAŞUL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369631_a_370960]
-
îmi aluneca alene peste cuvintele cu măiestrie „brodate” în filele cărții în fraze de o savoare aparte, încântătoare, cu ochii minții vedeam acele imagini clare pe care le descrie autoarea în pelerinajul său alături de nepoțica sa Mara, fiica Andaluza și ginerele Tibi de pe un continent pe altul. Întâlnim peisaje de vis, civilizații, tradiții și obiceiuri ce diferă de la un popor la altul, cultura diversă de la un ținut la altul, dar și realizări grandioase ale omului ce uneori par inimaginabile. Pe parcursul plimbărilor
„FRUMOASELE VACANŢE”- O MINUNĂŢIE DE CARTE! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369746_a_371075]
-
efervescente care caracterizează societatea comtemporană, să prindă din zbor mărețile realizări ale unor state și să fie în pas cu multiplele schimbări care se petrec din clipă în clipă în jurul nostru. Pelerinajele doamnei Elena Buică în vacanțele fiicei și ale ginerelui său, însoțiți de exuberanta și neobosita nepoțică, Mara, variază de la un stat la altul, de la o civilizație la alta, de pe un meridian al planetei pe alt meridian cu viteza avionului care-i poartă. Astfel autoarea își începe depănarea amintirilor și
„FRUMOASELE VACANŢE”- O MINUNĂŢIE DE CARTE! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369746_a_371075]
-
avea cine să stea după el! După ce făcuse optzeci de ani, nu-l mai scoseseră afară decât să-l ducă la... cimitir. Așa se întâmplase cu bunicul! Și doar făcuse atât pentru a sta cu fiu-său! Când îi sugerase ginerele să vină să stea la el și la Aura, bunicul se arătase indignat de propunere, dar, din respect pentru Costin, nu spusese prea multe. Avusese grijă s-o certe pe fiică-sa pentru intenția ginerelui ! Cum?! se întrebase el retoric
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
fiu-său! Când îi sugerase ginerele să vină să stea la el și la Aura, bunicul se arătase indignat de propunere, dar, din respect pentru Costin, nu spusese prea multe. Avusese grijă s-o certe pe fiică-sa pentru intenția ginerelui ! Cum?! se întrebase el retoric, cum să plece el din casa LUI? insistând asupra posesiei nu doar prin pronunție, cât și prin mimică. Adăugase apoi că Artemie cumpărase și apartamentul, și mobila din banii luați pe casa bătrânească din Oltenia
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
descurajat acest lucru la început. Prima parte a traseului a fost drumul ce ducea spre Sordland. La vreo douăzeci de kilometri de Lodingen am făcut la stânga, părăsind drumul cunoscut. Munții erau mai semeți și mai înzăpeziți, iar ninsoarea din ce în ce mai puternică. Ginerele schimbase cauciucurile de iarnă cu cele de vară și ne era teamă de derapaje. Ne bazam pe faptul că se rula oricum sub 80 km la oră și că are cauciucuri noi. Ne îndreptăm spre zona litorală numită Lofoten după
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370215_a_371544]