922 matches
-
sau zona Fântână Stanchii situată chiar pe granița statului cu Ucraina. Obiectivele turistice din Borșa sunt: -Lacul Iezer (lac glaciar având formă României) -Vârful Pietrosul Rodnei (cel mai înalt vârf din Carpații Orientali) -Lacurile Buhăiescu ( o salba de 3 lacuri glaciare, cel mai adânc având 8 metri) -zăpeziile permanente (sunt pete de zăpadă care nu se topesc niciodată indiferent de cât de caldă este vară) -Mănăstirea Pietroasa Gârle ( este un ansamblu monahal construit în mare parte din lemn, păstrând specificul construcțiilor
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
a mai mare cădere de apă din România, cu o înălțime de peste 90 m, situată în Parcul National Munții Rodnei. Este cel mai vizitat obiectiv turistic din Maramureș, cu peste 70.000 de turiști anual) -Lacul Știol (este un lac glaciar situat la poalele Vârfului Gărgălau, la altitudinea de 1500 m, de aici izvorând râul Bistrița. Are ce-a mai curată apă și ce-a mai rece dintre toate lacurile din Borșa) -Schitul Vinișorul (este un ansamblu bisericesc amplasat în sălbaticia
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
perimetrul de protecție a fost inclus golul de munte cu vegetație alpina și subalpina, precum și bradul de pădure din regiune. Culmea principala - între vârful Pietrosu Mare (2303 m) și vârful Piatră Albă (2061 m) - adăpostește pe versantul nordic trei căldări glaciare, care prin peisajul lor sălbatic, sunt unice în Carpații Orientali. Versantul sudic al vârfului Pietrosu Mare adăpostește Căldarea Buhăescu - Rebra, în care sunt cantonate Tăurile Buhăescului. În rezervație se găsește o vegetație diversă, de la cea de deal până la cea alpina
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
biotopul optim pentru cocosul de munte, aici găsindu-se cea mai mare populație din țară. Rezervatia Stâncăriile Sâlhoi - Zâmbroslavele din Munții Maramureșului are statutul de rezervație, geologică și botanica, mixtă. Ea a fost creată pentru ocrotirea plantei Cochlearia pyrenaica, relict glaciar și specie foarte rară pentru țara noastră, legată de existență condițiilor de mlaștină eutrofa. De un interes științific deosebit se bucură și stâncăriile calcaroase din acest perimetru. Rezervatia mixtă „Peșteră și Izbucul Izvorul Albastru al Izei” are scopul de a
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
Rhododendrom kotschyi, Pinus mugo, Pinus cembra și Taxus baccata. Din fauna ocrotita fac parte: Rupicapra rupicapra, Marmota marmota, Lynx lynx, Tetrao urogallus, Lyrurus tetrix, Aquila chrysaetos, Aquila pomarina. Pentru ocrotirea lostriței (Hucho hucho) - specie endemica bazinului dunărean, relict al apelor glaciare - sunt puse sub protecție cursurile de apă în care ea este cantonata (râul Vaser pe o lungime de 18 km, de la cantonul silvic Cozia până la confluenta cu Vișeul). Studiile privind zonele naturale protejate care fundamentează Planul de Amenajare a Teritoriului
Borșa () [Corola-website/Science/296994_a_298323]
-
se află Tabăra I la altitudine. De la Tabăra I, alpiniștii avansează spre Circul de Vest (în galeză Western Cwm) până la baza crestei Lhotse, unde se stabilește Tabăra II sau Tabăra de Bază Avansată la . Circul de Vest este o vale glaciară relativ plată și care urcă ușor, marcată în partea centrală de crevase laterale uriașe, care împiedică accesul direct la zonele mai înalte. Alpiniștii sunt obligați să traverseze mai departe pe partea dreaptă pe lângă baza muntelui Nuptse până la o trecere îngustă
Everest () [Corola-website/Science/296745_a_298074]
-
localitățile componente Păltiniș și (reședința). Sibiul este un important centru cultural și economic din sudul Transilvaniei, cu o populație de locuitori conform recensământului din 2011. Stațiunea de iarnă Păltiniș se află la 37 km distanță de centrul municipiului, iar lacul glaciar Bâlea se află la aproximativ 100 km distanță de oraș. Municipiul Sibiu a reprezentat și reprezintă unul dintre cele mai importante și înfloritoare orașe din Transilvania, fiind unul dintre principalele centre ale coloniștilor sași stabiliți în zonă. Orașul a fost
Sibiu () [Corola-website/Science/296808_a_298137]
-
este specific și relieful dezvoltat pe gresii și conglomerate, în ariile de orogen, alături de care evoluează relieful vulcanic și cel grefat pe roci metamorfice. Pe spațiile mai joase se afla relieful dezvoltat pe argile, marne, nisipuri și depozite leossoide. Relieful glaciar este bine reprezentat în părțile înalte ale Carpaților Meridionali și în Munții Rodnei, prin circuri glaciare, în timp ce relieful periglaciar este distribuit, în mod variat, pe întreg teritoriul țării. De asemenea, relieful fluviatil și cel litoral au o reprezentare specifică pe
Geografia României () [Corola-website/Science/296815_a_298144]
-
relieful vulcanic și cel grefat pe roci metamorfice. Pe spațiile mai joase se afla relieful dezvoltat pe argile, marne, nisipuri și depozite leossoide. Relieful glaciar este bine reprezentat în părțile înalte ale Carpaților Meridionali și în Munții Rodnei, prin circuri glaciare, în timp ce relieful periglaciar este distribuit, în mod variat, pe întreg teritoriul țării. De asemenea, relieful fluviatil și cel litoral au o reprezentare specifică pe teritoriul României. Carpații Românești se extind ca un inel, care închide o mare depresiune în centrul
Geografia României () [Corola-website/Science/296815_a_298144]
-
este însă predominarea lacurilor cu suprafețe sub 1 km² (90% din numărul total al lacurilor). Cele mai mari întideri de apă sunt limanele de pe litoralul Mării Negre și din Lunca Dunării iar cele mai mici (sub 0,5 km²) sunt lacurile glaciare din regiunile montane. După raportul dintre evaporabilitate și cantitatea precipitațiilor atmosferice, lacurile din România se împart în două mari categorii: Marea Neagră se învecinează cu teritoriul continental al României pe o distanță de 245 km, formând litoralul românesc. Partea acvatică a
Geografia României () [Corola-website/Science/296815_a_298144]
-
al Alpilor. Principala arteră hidrografică este Dunărea(360 km) ce străbate Austria de la vest la est, trecând prin orașele Linz, Krems și Viena. Alte râuri importante sunt Drava și Murz, precum și afluenții Dunării, Inn și Enns. Cele mai multe lacuri au origine glaciară: Bodensee(Constanța/Konstantz) la granița cu Germania și Elveția, Attersee(situat la est de Salzburg), Neusiedler See(la granița cu Ungaria), Worther(la vest de orașul Klagenfurt). Suprafața totală ocupată de rețeaua hidrografică este de 1426 km pătrați. Austria este
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
cu o suprafață de 572 km². Dealurile din nord și din sud sunt separate de o vale centrală. Extremă nordică a insulei este foarte plata, fiind formată în principal din depozite lăsate de avansul ghețarilor din vestul Scoției în perioadele glaciare. Snaefell, cu o înălțime de 621 m, este cel mai înalt punct de pe insulă. Conform unei vechi legende, de pe acest vârf se pot vedea șase regate: Mann, Scoția, Anglia, Irlanda, Țara Galilor și Raiul. Insula Mân depinde de coroană britanică, dar
Insula Man () [Corola-website/Science/296830_a_298159]
-
călătorie în jurul lumii iar în 1913 un lung popas în Extremul Orient și, din nou, în Statele Unite. Opera sa de căpetenie, marele ciclu romanesc cuprins sub titlul global "Lunga călătorie", este de fapt o istorie a umanității, începând din epoca glaciară până la descoperirea Lumii Noi de către Columb și vremurile progresului tehnic american. Reia aici teoriile rasiale și evoluționiste (expuse dealtfel și în diverse eseuri, ca "Estetica și evoluția", "Evoluția și morală"), exaltând cuceririle pe care le-a făcut umanitatea, nu datorită
Johannes Vilhelm Jensen () [Corola-website/Science/301449_a_302778]
-
de îngheț și dezgheț, formează în unele locuri custuri foarte înguste, șei crenelate, cum sunt :"Portița Arpașului" cu "Fereastra Zmeilor", șeile dintre văile "Șerbotei" (nord), izvoarele "Scara" și "Negoiu" (sud). O altă caracteristică a acestor munți o constituie numeroasele circuri glaciare, precum și lacurile alpine situate la mari altitudini. Unele din aceste lacuri sunt alimentate de izvoare subterane. Văile care coboară către nord (Transilvania), urmează în marea lor majoritate o direcție aproape perpendiculară față de linia crestei, iar apele lor sunt silite - din cauza
Munții Făgăraș () [Corola-website/Science/300137_a_301466]
-
din atmosferă creează un efect de seră care asigură o temperatură de suprafață relativ constantă. Dacă Pământul ar avea dimensiuni mai mici, o atmosferă mai subțire ar duce la temperaturi extreme care să nu permită acumularea apei decât în calotele glaciare din jurul polilor (așa cum se întâmplă pe planeta Marte). Distanța dintre Pământ și Soare și combinația dintre radiația solară primită și efectul de seră al atmosferei asigură ca suprafața sa să nu fie nici prea rece și nici prea fierbinte pentru
Apă () [Corola-website/Science/300231_a_301560]
-
sa să nu fie nici prea rece și nici prea fierbinte pentru apa lichidă. Dacă Pământul ar fi mai depărtat, apa ar îngheța, iar dacă ar fi mai apropiat de Soare, temperatura de suprafață mai ridicată ar împiedica formarea calotelor glaciare, sau ar cauza existența apei doar sub formă de vapori. În primul caz, Pământul ar absorbi mai multă energie solară din cauza albedoului redus al oceanelor, iar în al doilea ar rezulta un efect de seră scăpat de sub control și condiții
Apă () [Corola-website/Science/300231_a_301560]
-
6 m și un trotuar cu o lățime de 1 m, fiind iluminat electric și ventilat natural. În partea nordică a drumului, Transfăgărășanul trece prin rezervația naturală Golul Alpin al Munților Făgăraș între Podragu - Suru și Valea Bâlii, pe lângă lacul glaciar Bâlea, după care urmează o coborâre abruptă în serpentine, străbătând căldarea glaciară, pe o lungime de 13 km. Apoi, drumul trece prin apropierea cascadei Bâlea, o cascadă în trepte de aproximativ 68 m, cea mai mare de acest fel în
Transfăgărășan () [Corola-website/Science/300261_a_301590]
-
iluminat electric și ventilat natural. În partea nordică a drumului, Transfăgărășanul trece prin rezervația naturală Golul Alpin al Munților Făgăraș între Podragu - Suru și Valea Bâlii, pe lângă lacul glaciar Bâlea, după care urmează o coborâre abruptă în serpentine, străbătând căldarea glaciară, pe o lungime de 13 km. Apoi, drumul trece prin apropierea cascadei Bâlea, o cascadă în trepte de aproximativ 68 m, cea mai mare de acest fel în România, aflată la altitudinea de aproximativ 1230 m.d.M., ajungând apoi la Cabana
Transfăgărășan () [Corola-website/Science/300261_a_301590]
-
realizarea unui centru turistic montan în zona Lacului Bâlea". Printre propunerile inițiale s-a numărat și cea a unui tunel de cca. 7 km, care ar fi evitat zona de gol alpin, pornind din zona cabanei Bâlea-Cascadă, trecând pe sub Căldarea Glaciară Bâlea și creasta Făgărașului, și ieșind în zona Piscul Negru; acest lucru ar fi permis menținerea deschisă a drumului pe tot parcursul anului. Datorită costurilor mari, cât și a dificultăților de realizare, această propunere a fost abandonată din fașă. Printr-
Transfăgărășan () [Corola-website/Science/300261_a_301590]
-
închiderii oficiale cu parapete de beton tip New Jersey, fiind imposibilă traversarea chiar și în condițiile topirii zăpezii; trebuie ținut cont că în timpul iernii se produc multe căderi de pietre în zona "Poarta Întâlnirii" - cota 1600, înainte de intrarea în Căldarea Glaciară Bâlea). Totodată, porțile tunelului Bâlea-Capra se închid în timpul iernii, pe toată perioada închiderii oficiale a drumului (se poate traversa însă la picior, dacă gurile tunelului nu sunt acoperite de zăpadă, prin cele două uși pietonale prevăzute în porți). Vara, restricțiile
Transfăgărășan () [Corola-website/Science/300261_a_301590]
-
creștere a densității și o oare-care stabilitate într-un anumit loc. În aceeași perioadă erau folosite și adăposturi sub stânci. Apare, totodată, tendința de concentrare a grupurilor umane și de revenire periodică în același loc. Perioada dintre sfârșitul ultimei ere glaciare, cu aproximativ 10.000 de ani în urmă, până acum aproximativ 6.000 de ani în urmă, este caracterizată prin ridicarea nivelului mărilor și nevoia de adaptare la un mediu în continuă schimbare și identificarea de noi surse de hrană
Epoca de piatră () [Corola-website/Science/301526_a_302855]
-
origine animală. Conținutul de grăsime era aproximativ același cu cel din prezent, însă raportul tipurilor de grăsimi consumate era altul: raportul între Omega-6 și Omega-3 era de circa 3:1 față de 12:1 cum este astăzi. Către sfârșitul ultimei ere glaciare, cu 15.000-9.000 de ani în urmă, a avut loc o extincție pe scară largă a mamiferelor mari (megafauna mamiferă) în Asia, Europa, America de Nord și Australia. Aceasta a fost prima extincție din holocen și ar fi putut modifica modul
Epoca de piatră () [Corola-website/Science/301526_a_302855]
-
de sub Munte, un cimitir militar, în care au fost înhumați 90 de militari germani. Cimitirul a fost împrejmuit cu gard din lemn și sârmă. În teren, nu mai există însemnele de căpătâi. Dar, recent a fost ridicată o cruce. Lac glaciar de dimensiuni mici, este situat pe șeaua ce face legătura dintre Vârful Farcau și Vârful Mihailecu, la o altitudine de 1615 m. Fiind la cumpăna dintre bazinul Vinderel, de unde își trage și numele, orientat spre vest, își trimite apele spre
Poienile de sub Munte, Maramureș () [Corola-website/Science/301585_a_302914]
-
dezvoltată tot mai mult. În partea de sud a băii, pe un teritoriu de șes cu mlaștini oligotrofe, se află rezervația naturală „Mlaștina cea Mare”. Aici se regăsește planta ocrotită laleaua pestriță (Fritillaria meleagris), care este o rămășiță a erei glaciare. Remetenii au numit această plantă clopoțel, după forma florii. În aria râului Mureș din zona Remetea se practică pescuitul sportiv, aici găsindu-se diferite specii: știucă, balin, marnă, scobar, mihalț, efectivul de pești fiind în creștere. Regiunea Munțiilor Gurghiului este
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
lume. Această specie a fost descoperită în anul 1957 de către Nicolae Stoica din Galeș - Argeș. O altă relicvă a preistoriei o reprezintă Lacul cu Ochi (numit și Lacul Fără Fund) din partea de răsărit a satului Stroești. Acest lac de origine glaciară reprezintă o stațiune floristică originală prin faptul că este singura mlaștină oligotrofă de acest fel cunoscută în regiunile extracarpatice din Carpații Meridionali, reprezentând un interesant și rar fenomen fitogeografic. În jurul Lacului cu Ochi din Stroești cresc plante din turbăriile din
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]