KorAP: Find »[drukola/base=gladiator & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...20 21 22 ...39 >

959 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

privindu-i pe atleți. În cele din urmă i se adresă lui Antonius pe tonul maestrului care trebuie să instruiască un discipol neascultător. — Dictatorul vostru, Lucius Cornelius Silla, a introdus întrecerile astea grecești în amfiteatrele Romei, în deschiderea luptelor de gladiatori. Noi, grecii, avem însă întreceri atletice de la începuturile civilizației și nu avem nevoie să ne vindem atleții așa cum faceți voi, romanii. Atleții noștri se întrețin singuri. Și în armata romană cetățenii trebuiau să-și cumpere singuri armele. Toți cetățenii erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-l audă plângând sau gemând; așa își jurase în momentul când intrase în locul acela. Răspundea durerii fizice prin tăcere. Se ridică. În jurul lui, în marea curte interioară a vilei destinate pentru Ludus, sub cerul cenușiu, alți bărbați pregătiți să devină gladiatori se antrenau, îmboldiți de biciul instructorilor, care îi loveau dacă încetineau ritmul, se împiedicau sau cădeau, așa cum i se întâmplase lui când fusese obligat să alerge repede, dar cu pași mici. Asudat, cu picioarele și spatele arzându-i din pricina loviturilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
apăsă cu degetele mari în scobitura traheii. I se păru că-l sugrumă pe Vitellius; cuprins de furie, i se păru că-l vede pe imperator cu ochii măriți de groază, gâfâind înspăimântat. — Așa se face! strigă. Toți instructorii și gladiatorii se opriseră și se uitau la ei. Apoi se apropiară încet. — Așa... Ai înțeles? Cu o clipă înainte ca instructorul să se prăbușească la picioarele sale, slăbi strânsoarea. Știa să calculeze exact clipa aceea dintre viață și moarte. Instructorul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
dacă te aud, îi spuse Rubrus. Acum Vitellius este împăratul ales. Nu știi că la Augusta toți au devenit vitellieni? — Au devenit vitellieni de frică. Soldații lui sunt în oraș și... Mai mulți îi cerură deodată lui Hyrpus să tacă. Gladiatorii și instructorii din jurul lor se dădură deoparte, făcându-i loc unui bărbat înalt, masiv, îmbrăcat cu o tunică elegantă de lână albă cu două dungi purpurii. Înainta drept, maiestuos, așa cum se cuvenea unui lanist de seamă - era Manteus. — Ce se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
cărora câștiga grămezi de sesterți. Draperiile de lână colorată erau date în lături, iar înăuntru pătrundea lumina palidă a dimineții ploioase, ce cădea pe statuile de lemn așezate de jur împrejur, reprezentând bărbați în mărime naturală care purtau armamentul de gladiatori. Figurile acelea războinice, teribile în agresivitatea lor imobilă, dădeau încăperii un aer lugubru. Manteus îi făcu semn soldatului să iasă. Când rămase singur cu Valerius, oftă și se așeză pe un scrin aflat lângă masa de lemn. Arătă spre statui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
în agresivitatea lor imobilă, dădeau încăperii un aer lugubru. Manteus îi făcu semn soldatului să iasă. Când rămase singur cu Valerius, oftă și se așeză pe un scrin aflat lângă masa de lemn. Arătă spre statui. — Sunt cei mai buni gladiatori pe care i-am avut. Acelea sunt armele lor. Vezi coiful de bronz care acoperă în întregime capul celui dintâi? Eu însumi am pus să fie făurit pentru Ferox, unul dintre cei mai pricepuți gladiatori... N-ai idee cu câtă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
statui. — Sunt cei mai buni gladiatori pe care i-am avut. Acelea sunt armele lor. Vezi coiful de bronz care acoperă în întregime capul celui dintâi? Eu însumi am pus să fie făurit pentru Ferox, unul dintre cei mai pricepuți gladiatori... N-ai idee cu câtă grijă am urmărit lucrătura zăbrelelor care acoperă fața și borurile care fac coiful să semene cu o umbrelă de soare. De la ceafă până în creștet, coiful avea două rânduri de pene mari, roșii, ce făceau statuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
zăbrelelor care acoperă fața și borurile care fac coiful să semene cu o umbrelă de soare. De la ceafă până în creștet, coiful avea două rânduri de pene mari, roșii, ce făceau statuia să pară și mai înaltă. — Eu am grijă de gladiatorii mei și de armele lor. Nu degeaba școala mea este faimoasă. Nu degeaba Vitellius mi te-a vândut mie, ca să fac din tine un campion. Vrei să afli cum a sfârșit Ferox Tracul? Valerius nu răspunse. — A avut optzeci și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
răspunse. — A avut optzeci și două de lupte. A murit sugrumat de cel mai bun prieten al lui. Avea douăzeci și patru de ani. Arătă spre a doua statuie. — Acesta este un mirmilon... E uriaș, nu? Taurus a fost cel mai înalt gladiator al meu. Știi cum a sfârșit? A devenit liber după douăsprezece lupte - a învins în toate. Avea douăzeci și doi de ani. Nu mai am nici o știre despre el. Valerius continua să tacă. — Cât despre mine, adăugă Manteus, arătând cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
mai am nici o știre despre el. Valerius continua să tacă. — Cât despre mine, adăugă Manteus, arătând cu un gest larg vila al cărei proprietar ajunsese, sunt unul dintre cei mai faimoși laniști din Imperiu. Dar am fost, la rândul meu, gladiator. Eram secutor, ca tine. Valerius se gândea că se afla în fața celui care nu voise să-l vândă pe Salix lui Antonius. Nu voise să-l vândă pentru că pariase pe Skorpius mulți bani, știind că Salix, campionul lui, avea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
e greu. Arătă spre a treia statuie. — Secutor... vezi? Acestea au fost armele lui Titus. A luptat de treizeci și două de ori și de fiecare dată a ieșit învingător. Valerius se întoarse brusc. Armele lui Titus! Manteus oftă. — Era gladiatorul preferat al lui Vitellius. Titus a fugit de la Ludi când ne aflam la Colonia Agrippinensium. Vitellius l-a căutat multă vreme. De când am meseria asta... Mă rog, Titus a fost singurul gladiator fugit care nu a mai fost găsit. Singurul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
întoarse brusc. Armele lui Titus! Manteus oftă. — Era gladiatorul preferat al lui Vitellius. Titus a fugit de la Ludi când ne aflam la Colonia Agrippinensium. Vitellius l-a căutat multă vreme. De când am meseria asta... Mă rog, Titus a fost singurul gladiator fugit care nu a mai fost găsit. Singurul! Nu s-a mai știut nimic despre el. Și nici n-o să se știe, gândi Valerius. Pentru prima dată de când ajunsese la Ludi, se simți ușurat. Manteus îi făcu semn să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
gândi Valerius. Pentru prima dată de când ajunsese la Ludi, se simți ușurat. Manteus îi făcu semn să se apropie. — Valerius, sunt de prea mulți ani în meseria asta ca să nu-i respect pe eroii din arenă. Bagă de seamă, respect gladiatorul, nu persoana în cauză. Când ești în arenă, trecutul tău nu contează. Acolo sunteți doar tu, publicul și moartea. Știu ce înseamnă să fii gladiator. — Dacă m-ai adus aici ca să-mi spui că respecți gladiatorul din mine, te înșeli

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
în meseria asta ca să nu-i respect pe eroii din arenă. Bagă de seamă, respect gladiatorul, nu persoana în cauză. Când ești în arenă, trecutul tău nu contează. Acolo sunteți doar tu, publicul și moartea. Știu ce înseamnă să fii gladiator. — Dacă m-ai adus aici ca să-mi spui că respecți gladiatorul din mine, te înșeli. Eu nu sunt Ferox, nu sunt Titus... — Te-am adus aici să-ți spun că trebuie să înveți să lupți. Tu refuzi s-o faci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Bagă de seamă, respect gladiatorul, nu persoana în cauză. Când ești în arenă, trecutul tău nu contează. Acolo sunteți doar tu, publicul și moartea. Știu ce înseamnă să fii gladiator. — Dacă m-ai adus aici ca să-mi spui că respecți gladiatorul din mine, te înșeli. Eu nu sunt Ferox, nu sunt Titus... — Te-am adus aici să-ți spun că trebuie să înveți să lupți. Tu refuzi s-o faci. Și totuși, asta e singura cale ca să nu mori. Îți bați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
despre ce ai făcut după moartea lui Salix a trecut din gură-n gură. Pentru cei care nu sunt de partea lui Vitellius ești un erou. Dar ești erou mai ales aici, la Ludi, pentru unii instructori, pentru aproape toți gladiatorii și pentru mulți dintre soldații mei. Dar nu trebuia să te tratez ca pe un răufăcător? Ai încercat să-l ucizi pe împărat... Vitellius ar fi aflat imediat dacă nu te-aș fi închis. Crezi că aici nu sunt spioni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
așa. El considera că sclavii sunt o rasă inferioară - dar pentru mine toți oamenii sunt egali. Acceptă propunerea mea: tratează-i mai omenește pe ei, și eu mă voi duce să mor în arenă. Dar voi muri luptând ca un gladiator adevărat. Lanistul îl dădu deoparte pe Valerius. — Vezi poarta aceea? Ieși pe acolo; o să ajungi într-un coridor care duce la cantină. Și să nu-mi mai ieși în cale. Nu accept să fiu șantajat de un sclav. Fiindcă, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
deschise o poartă și începu să urce încet, chinuit de gută, pe scara ce ducea la intrarea secundară a vilei. 27 Valerius intră în cantina unde mirosea a varză și merse de-a lungul meselor, în căutarea unui loc liber. Gladiatorii coborau glasul când trecea prin dreptul lor, iar mulți îl salutau. Îl priveau dezorientați: îl admirau pe bărbatul acela care avea faimă de medic priceput și care încercase să-l ucidă pe împărat. Se mirau că nu fusese judecat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
aici. — Sunt Flamma, retiarius. Tocmai am venit din Lusitania. Fă-mi loc să trec. — Iar eu sunt Valerius... secutor. Trec eu mai întâi. — Ai grijă, Valerius, se auzi un glas batjocoritor. Cu Flamma nu-i de glumit. Înainte să ajungă gladiator a fost un centurion curajos. — L-a ucis pe amantul soției lui, când i-a găsit împreună, adăugă altul, printre strigătele entuziaste ale celorlalți. I-a tăiat gâtul... Păcat că era un înalt ofițer din legiunea lui! — S-a salvat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
cedeze. „În schimb, voi învăța să lupt“, se gândi; avea să-și respecte cuvântul dat. Se chirci și începu să se gândească la Titus, care îi spusese în urmă cu câteva luni, când era la un pas de moarte: „Tu, gladiator...“ Își aminti armele lui, pe care i le arătase Manteus. Ar fi putut lupta cu ele, când avea să intre în arenă. Își aminti cuvintele fratelui lui Titus, care îi dăduse un pumnal: „...ai să vezi că poți, dacă trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
pe care i le arătase Manteus. Ar fi putut lupta cu ele, când avea să intre în arenă. Își aminti cuvintele fratelui lui Titus, care îi dăduse un pumnal: „...ai să vezi că poți, dacă trebuie să-ți salvezi viața“. „Gladiator“, se gândi. „Nu-l omorî“, repetă, amintindu-și visul. Pumnalul, arma, rănești, ucizi, ești rănit, ești ucis. Oftă. Cum să țină el o armă în mână? Fusese în stare de un singur lucru: să-l sugrume pe Vitellius. Încă se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
scos mulți bani din buzunar ca să mă cumpere. În glasul lui nu era nici urmă de orgoliu. — Sunt retiarius. Dar tu? — Mă numesc Valerius și sunt secutor. — Eu sunt Marcus... auctoratus. — Vrei să spui că tu ai vrut să devii gladiator? — Familia mea avea pământuri lângă Mediolanum. Eram bogați, eu studiam... Am fost să învăț în Grecia. Acum trei ani, populația de pe celălalt mal al fluviului ne-a jefuit. Așa m-am apucat de meseria asta. În Grecia am fost la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
Am fost să învăț în Grecia. Acum trei ani, populația de pe celălalt mal al fluviului ne-a jefuit. Așa m-am apucat de meseria asta. În Grecia am fost la gymnasium; nu mi-e frică să lupt. Am luptat ca gladiator în douăzeci și două de înfruntări. Am călătorit mult, de la Roma până la Lugdunum. Dar tu? Valerius se ridică. Dintr-un salt, reuși să se prindă de gratiile ferestrei și se ridică să privească afară. Văzu arena pentru antrenamente. — Vino să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
suport, zise Valerius prinzându-se mai bine de gratii, e violența care domnește aici. — Crezi că, dacă te porți frumos cu oamenii, poți dezlănțui mânia, care este indispensabilă în arenă? Violența e absolut necesară ca să înveți să fii curajos. Un gladiator care nu e violent este doborât. În clipa aceea îl văzură pe Rubrus apropiindu-se de alți începători, care așteptau în ploaie, nemișcați și tăcuți. — Mai trebuie să vă amintesc că sunteți secutores și că trebuie să alergați? Trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
pierd, mor. Nu mi-am pus niciodată alte întrebări. Marcus se întinse pe paie. Nu-l întrebă pe Valerius cum ajunsese la Ludi. Poate că știa deja. Își puse mâinile sub ceafă și începu să povestească despre începuturile luptelor de gladiatori, despre semnificația rituală a luptelor, care se transformaseră, la Roma și în întregul Imperiu, într-o sărbătoare pentru amuzamentul poporului. Dintre spectacolele oferite de magistrați și împărați - curse, teatru, jocuri atletice -, mulțimea prefera luptele între bărbați înarmați, care se ucideau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]