1,314 matches
-
se coace ca și pâinea cu miez și scoarță deopotrivă arde lumânarea pentru ființă și neființă în joaca sunetelor de bal mascat nu se pierde zâmbetul născut a germina baladele prind viață rând pe rând într-un refugiu improvizat de glie și de tragi-comicul perpetuum pianul se strecoară în biruința clopotelor se aud cazmale de gropari asudați tot mai mulți sunt cu râs amar care se sufocă de răsturnarea verticalei Suzana Deac Referință Bibliografică: De rătăciții timpului, drumul are grijă / Suzana
DE RĂTĂCIŢII TIMPULUI, DRUMUL ARE GRIJĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357244_a_358573]
-
ochiului stâng,/ Nostalgia mă învinge/ Și tăcut încep să plâng.// Simt în pieptu-mi un fior/ Și bătăi de zeci ciocane,/ Fiindcă inimii i-e dor/ După plaiuri transilvane!// Pe pământuri australe,/ M-a cuprins așa-ntr-o doară,/ Dor de gliile natale/ Ce călcam odinioară!//" (poezia „Transilvania”) Ardelean și imnuitor din stirpea poeților cu mult suflet, ca prietenul nostru Ioan Alexandru, „cântecul” său, nu are o substanță dramatică, dureroasă, cu tușă groasă a desțăratului, nu, dimpotrivă, întoarcerea acasă are la George
GEORGE ROCA, UN POET UN CA UN VĂZDUH LUMINOS de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 514 din 28 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357432_a_358761]
-
ar fi pierdut puterea divină, iar când s-au crezut în siguranță, în pădurile situate în amonte pe valea Șincii s-au oprit și s-au așezat în jurul unei mănăstiri ortodoxe situate pe dealul „Ghie". Au defrișat pădurile, au desțelenit glia și au creat o nouă așezare, Șinca Nouă, care cu timpul a devenit cea mai mare comună din țara Făgărașului. „Epoca de aur” comunistă a adus locuitorilor numai necazuri, refuzul de a intra în colectivă făcându-i pe șincani să
QUO VADIS DUMITRU FLUCUŞ? (1) de VIOREL BAETU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357454_a_358783]
-
Azi poți să fii chiar soare, mâine nimic să fii.’’ ,, Dar peste vremi și ani mai mulți sau mai puțini, Poate vreun poet în versuri o să pună Și trupul tău puternic și ochii tăi senini. Eu, însă, doar atât: din glia cea străbună Voi face o statuie purtând în ea lumini Și- al cărei sens adânc esențele adună.’’ ADEVĂRUL SIMPLU Aș fi în măsură să stau lângă voi O oră sau chiar și o sută de ani, Căci timpul nu are
SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357784_a_359113]
-
țelul tău cu elan și-avânt Și-adevărul simplu în față să-l scoți: Muncesc, mă bucur, cânt, plâng, iubesc, deci sunt. NOI SUNTEM RĂDĂCINA Apasă greu coroana de mușatini Pe fruntea naltă și pe tâmpla ninsă, Dar dragostea de glie-n piept aprinsă Te-nvață să păzești hotar și datini. Mereu la fel să fie țara-ntinsă Ai stat de strajă fără să te clatini, Cu sângele zvâcnind și plin de patimi, Cu inima-o flacără nestinsă. Și dac-ai
SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357784_a_359113]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > CU GÂNDU-N BUZUNAR Autor: George Baciu Publicat în: Ediția nr. 419 din 23 februarie 2012 Toate Articolele Autorului AM ÎNVĂȚAT SĂ TRĂIESC Am învățat să trăiesc după ce am murit. Glia din oase e un ulcior cu inima poveste spusă odinioară de buzele iubitei în asfințit. Cândva ne iubisem în iarba de sub ferestre la casa de sub subsuoara felinarului îmbrățișat de fluturi și se mirau cucuvelele de-atâtea săruturi, și treceau frunzele
CU GÂNDU-N BUZUNAR de GEORGE BACIU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357853_a_359182]
-
cu misia lumească de bun cetățean în comunitatea care l-a adoptat. În acest context, e remarcabilă atașarea sa de faptele demne ale înaintașilor, cele ce au hrănit memoria urmașilor. A ridicat monument soldaților care au stropit cu sânge jertfelnic glia locului și a animat evenimente de aducere aminte chiar în locurile impregnate cu simbolistica faptelor vrednice ale strămoșilor. Îmi amintesc, între altele, un eveniment care a prilejuit părintelui repovestirea unei întâmplări demne de reactualizat. Dar iată contextul prielnic istorisirii părintelui
VACA BOURULUI (SAU) ÎN TIMP CE UNII IGNORĂ LEGENDELE, ALŢII DAU ÎN MINTEA COPIILOR CA SĂ LE MENŢINĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357898_a_359227]
-
simte învins // Serafimi cu părul nins // însetează după adevăr, // dar apele din fântâni // refuză gălețile lor // Noaptea, îngerii goi // zgriguliți se culcă în fân // vai mie, vai ție, // păianjeni mulți au umplut apa vie, // odată vor putrezi și îngerii sub glie //” ( L. Blaga: Paradis în destrămare” *** Referință Bibliografică: Paradisul însângerat, recenzie de Dumitru Păsat / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 419, Anul II, 23 februarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PARADISUL ÎNSÂNGERAT, RECENZIE DE DUMITRU PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357933_a_359262]
-
emoția gurii un brand,sărutată de orișicine la second hand.GEORGE BACIU... XXVIII. CU GÂNDU-N BUZUNAR, de George Baciu, publicat în Ediția nr. 419 din 23 februarie 2012. AM ÎNVĂȚAT SĂ TRĂIESC Am învățat să trăiesc după ce am murit. Glia din oase e un ulcior cu inima poveste spusă odinioară de buzele iubitei în asfințit. Cândva ne iubisem în iarba de sub ferestre la casa de sub subsuoara felinarului îmbrățișat de fluturi și se mirau cucuvelele de-atâtea săruturi, și treceau frunzele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
murit în gândul tău limbut, ca un dicționar învechit unde în loc de prefață sunt eu, un substantiv cu chef de viață. CURRICULUM VITAE Alaltăieri, vorbele-mi erau păsări, ... Citește mai mult AM ÎNVĂȚAT SĂ TRĂIESCAm învățat să trăiesc după ce am murit.Glia din oase e un ulcior cu inima povestespusă odinioară de buzele iubitei în asfințit.Cândva ne iubisem în iarba de sub ferestrela casa de sub subsuoara felinarului îmbrățișat de fluturiși se mirau cucuvelele de-atâtea săruturi,și treceau frunzele prin ochii vântului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/358181_a_359510]
-
cu persuasiune, care se divide în părți infinit mici: pentru ființă iubita (iubirea clar-obscură: împărtășită - neîmpărtășita), persoanele dragi sufletului sau (iubirea ancestralității sale), sătul românesc (iubirea pentru însemnătatea satului într-o ordine firească a lucrurilor), precum și pentru pământul sacru al gliei străbune (iubirea că certitudine, umbrită de regretul neîmplinirilor prezentului). Pentru Georgeta Resteman, funcțiile poeziei sunt prin excelență curative, tămăduitoare, filantropice. Ea iubește și atât, fără a avea, în schimb, ca unică certitudine, decat dăruirea de sine. O dăruire care poate
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
Mai mult, poeta nu-și poate percepe eul propriu și nici nu se poate raporta la eul colectiv, fără a trece - prin sufletul său tânjind spre împlinire - fierul înroșit în focul simțirii pentru satul străbun: „De câte ori revin și-ți sărut glia,/ Măicuții mele, mâna, în pridvor/ Purtând în suflet cald, melancolia,/ Te voi numi mereu - SATUL CU DOR...” (Satul cu dor). Resimțind povară depărtării și dorind - prin întreaga să ființă - apropierea de cei dragi, „privește” - într-o stare meditativa - elementele constitutive
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
copiii ... , Revoltă). Ridicând privirea către cer (omul - lut moale în mână Olarului Primordial), poeta simte că salvgardarea poporului român este regasirea credinței, prin care se întărește speranța și se vindecă neîncrederea: „Doamne, te rog să faci Tu o minune/ Păzește glia noastră românească/ Adună-i fii-acasă-n vremuri bune/ S-aștepte că malinul să-nflorească!” ( Am așteptat de-a înflorit malinul). Revine că laitmotiv esențial - satul românesc. Un loc sacru, în care interferează energiile benefice ale spiritualității românești, un loc purtător de
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
Troienind ca altă dată. Prin păduri vedenii ard Frigul brumei strașnice Turme mici aburc grăbite Spre sălașuri tainice Munții clatină ninsoarea Cețuri văile strecoară Iarna a acoperit cărarea Viscolul ne împresoară. Cojocelul alb al iernii Stă frumos pe-a țării glie Moșul vine tras de sănii Într-a nopții feerie Referință Bibliografică: Cojocelul alb al iernii / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 339, Anul I, 05 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Mihai Condur : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
COJOCELUL ALB AL IERNII de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358004_a_359333]
-
era păstrătorul comorilor etnografice ale Domneștiului, muzeul făurit cu migală de Petre, „derbedeul” popii Nicolae Ionescu, astăzi este în paragină, ladă de gunoaie. Dar, deodată, tristețea a fost alungată de vestea cea bună. Un mare suflet, cu rădăcini adânci în glia basarabă a Domneștiului, av. Catia Rădulescu, va face din clădirea fostului muzeu o bijuterie a așezării, o construcție ce va străluci pe firmamentul arhitectural al satului de la răscrucea drumurilor voievozilor. Uimită, Sultănica își pune întrebarea retorică: „Doamne, există azi și
POVESTIRE de ION C. HIRU în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357987_a_359316]
-
-ntreagă, La câștig și-un trai mai bun, Puțini pot să înțeleagă, Dorul de pământ străbun! Azi, e Ziua Națională Și nu poți uita ușor, Tihna din casa natală Și-al românului scump Dor: Unitate. . .Țara-ntreagă Și stăpân pe glia lui! Puțini pot să înțeleagă, Firea românașului! Știe a munci, nu-i șagă, Om mai harnic ca el, nu-i! Îți dă inima întreagă, Un cuvânt bun, dacă-i spui. Amărât a fost într-una, Și cu cizma pe grumaz
ZIUA NAŢIONALĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358154_a_359483]
-
falnicilor Carpați, pământ care a fost stropit cu sângele scump al miilor de martiri și eroi ce s-au adus jertfă pe altarul Patriei. Trăim ca neam român și creștin, pentru că eroi ne-am zămislit, prin eroi ne-am apărat glia strămoșească. Credința în viața de după moarte a îndemnat pe oameni în toate timpurile să dea trupurilor celor morți o îngrijire deosebită, îndepărtându‑le în locuri ferite, pentru a nu fi pângărite. Bazat pe credința în Dumnezeu, “cultul eroilor” se apropie
DE ZIUA EROILOR de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357519_a_358848]
-
cu patria-n sânge, Semnalul din bucium și clopote bată! * La luptă prieteni cu cei neprieteni Ce aur și brazdă și munți ne râvnesc, Și râul și ramul și codrii cu cetini Și graiul și portul străbun românesc. * Iubirea de glie în noi se coboară Și patriei-i crește pe veci rădăcină Din doine și lacrimi de dulce vioară Și crezul ni-e sevă de vers și lumină! * Tu, Țară, toți fiii cu crucea pe frunte Ți-i cheamă din cer
IMNUL MECENA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357551_a_358880]
-
piară! * Trezește-ți din moartea de cuget bărbații La lupta pe viață și moarte de țară, Cu Imnu-ți MECENA trezește Carpații Și-adu din exod toți robii de-afară! * Eroi, la lumină, ieșiți din morminte Când Țara vă cheamă pe glia străbună, Drept scut presărați ale voastre-oseminte Căci doina iar țipă și buciumul sună. * Iubirea ca stânca puterea-și adună Și lacrimi de sânge în vis și-n simțire Pământul-l inundă când goarnele sună Semnalul de luptă și de trezire
IMNUL MECENA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357551_a_358880]
-
Pe lame de plug și-n fântâni de la țară Curg lacrimi de pâine săracă și neagră, Ce dulce-i e miezul și coaja-i amară Acasă, în țară, când țara e-ntreagă. * Aici ne iubește și râul și ramul Și glia strabună de veacuri ne știe, Aici ne sunt morții, trăiască-ne Neamul, Trăiască-ne Țara în veci de vecie! * O rugă-nălța-vom Măicuță spre Tine Când clopote-n inimi de sfinți or să bată, O gură de rai sub
IMNUL MECENA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357551_a_358880]
-
lasă”. În aceste sunete când molcome, când țipătoare, când tremurătoare precum frunza plopului bătut de ploaie, grindină și vânti, simțeam în incantația către Cel Atotputernic... cum se împleteau dorințe, idealuri, suferinți și bucurii trăite de cei care au păstrat neștirbită glia strămoșească și nu și-au plecat capul în furtuna vicistitudinilor istoriei noastre milenare. „Timpule, nu-mi fi dușman!/ Ce-i pentru tine un an?!.../ Cui să las pe tăicuța/ Și pe măiculița mea?/ Doamne, dă-mi zile să am/ Să
DOINĂ DE JALE, COMPOZITOR ŞI INTERPRET GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357489_a_358818]
-
Ștefănescu Delavrancea. A nu considera limba unui neam care își dorește să fie liber și să-și păstreze ființa națională, cea mai puternică armă a sa, ar însemna o crimă. Cine ține vie în noi iubirea de neam și de glie, istoria noastră, care este dovada, în fața lumii întregi, a obârșiei poporului nostru, dacă nu limba noastră, româna, această „comoară din adâncuri revărsată” despre care a scris cu patos poetul basarabean Alexei Mateevici. Limba română este icoana în care se oglindește
LECŢIA DE PATRIOTISM de ION C. HIRU în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358621_a_359950]
-
libere de tematică, frumusețea lor este aceeași. Sâmburul de inefabil încolțește din toate la fel, pentru că autorul este egal cu sine însuși. O poezie suavă, de o gingășie aparte și în același timp, adânc înfiptă în cotidian, cu rădăcini în glia străbună, care respiră un aer de patriotism autentic, o poezie în același timp angajată și liberă de constrângeri. O poezie plăcută, misterioasă, tainică, inefabilă. Cum poate fi inefabilă sămânța semănată-n pământul de suflet? Iată că e. Poezia poate orice
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358716_a_360045]
-
aripi de lumină poate zbura orice muritor și nu va mai simți povara anilor, nici a măruntelor tribulațiuni cotidiene. Iată câteva versuri de o frumusețe negrăită, ci doar simțită și adânc împlântată în suflet: „Hram pentru Neam vă este și Glia milenară, / Altarul din săruturi pe-a țării gură caldă, / Eternul edificiu ce nu va să mai piară, / Lumina din lumină ce pururi o să ardă, // A patriei icoană ce nu o să mai doară. Ruga iubirii voastre e bocet în cetate, / Ofrandă
ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI, ROMEO TARHON, POEME de ROMEO TARHON în ediţia nr. 515 din 29 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358716_a_360045]
-
03 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Oglindită în tine Nu mai zăream Marginile ființei noastre. Cerul împrumutase lumina Din nimburile arhanghelilor, Adăpând din nemărginire Blânzi unicorni. Cochetă, o stea își admira Reticulara privire În apele repezi Și zâmbetul ei Făcea glia să dănțuiască. Oare când a mai rodit Ceasul Atât de profund ca atunci? Mihaela Oancea Imagine: Mihai Cătrună, Ochiul intern Referință Bibliografică: Când a mai rodit așa ceasul? / Mihaela Oancea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1250, Anul IV, 03
CÂND A MAI RODIT AŞA CEASUL? de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1250 din 03 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/344671_a_346000]