1,150 matches
-
adăpostul. Slavă cea deșartă trece Urmă ei e tare rece, Veșnicia nu se surpă Dar cu greu spre ea se urcă. Împăratul plânge turma Și cu sânge-și scrie urma, Toți copacii dau în floare, Păcatul cu greu mai moare... Gloată strigă și îl vrea Împărat aici să stea Veșnicia îl așteaptă Calea grea, dar și cea dreaptă! 09.04.2017 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Împăratul / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2291, Anul VII, 09
ÎMPĂRATUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371797_a_373126]
-
IV. MĂȘTILE, de Tanea Român , publicat în Ediția nr. 2006 din 28 iunie 2016. Eu ies în stradă și-acolo văd O gloata ce-mi întinde, În negre mini, un car de măști Să schimbe șunt menite. Șunt măști mai albe, măști mai vii, Pentru aur și slavă, Șunt măști mai triste argintii Să te prefacă-n sclava. Eu ies în stradă, dar
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369138_a_370467]
-
Eu sper și vreau dreptate! Nu ești mișel, nu-i viața ta, Profana, plină de vicii, Aruncă mască, spune nu, Să încolțească specii! Să încolțească dragostea și bunătatea-n ține, ... Citește mai mult Eu ies în stradă și-acolo vădO gloata ce-mi întinde,În negre mini, un car de măștiSă schimbe șunt menite.Sunt măști mai albe, măști mai vii,Pentru aur și slavă,Șunt măști mai triste argintiiSă te prefacă-n sclavă.Eu ies în stradă, dar nu vădUn
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/369138_a_370467]
-
Acasa > Poezie > Delectare > MĂȘTILE Autor: Tanea Roman Publicat în: Ediția nr. 2006 din 28 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Eu ies in stradă și-acolo văd O gloată ce-mi întinde, În negre mîni, un car de măști Să schimbe sunt menite. Sunt măști mai albe, măști mai vii, Pentru aur si slavă, Sunt măști mai triste argintii Să te prefacă-n sclavă. Eu ies in stradă, dar
MĂŞTILE de TANEA ROMAN în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369135_a_370464]
-
sumedenie de supraveghetori occidentali acoperiți, mascați, deghizați ori procurați contra cost de pe piața internă care alimentează în mod constant boșii cu informații iar respectivii, aflați la distanța cuvenită, transmit prompt cine și cum trebuie să conducă treburile Țării noastre. Iar gloata nu are decât să se adapteze rapid rețetelor sociale aflate într-o permanentă modificare iar cine nu reușește să o facă urmează ca, periodic, să fie inclus din oficiu în categoria soluțiilor naturale de eliminare din rândul consumatorilor nedoriți. In
CE-AŢI FĂCUT DIN ŢARA MEA, NEMERNICILOR?! de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369216_a_370545]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > ADINA DUMITRESCU - POEME DE SFÂRȘIT DE AN Autor: Adina Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 2192 din 31 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului CE CAUTĂ Oare ce caută zâmbetul de gloată, circ sau bun simț lipsă în clisa pâinii coapte din casa florilor? Printr-o pată îmi pot șterge imaginea de alb, verdele cânepii la dospit fuiorul întregitor, al fiorului risipit de viață. Îmi fac dorință dintr-o poză voalată, tocmai
POEME DE SFÂRŞIT DE AN de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374156_a_375485]
-
de nimfă, apoi, despre mine, că-s doarsucubus zburând pe crupa lycornei sunândgoarna ... VII. ADINA DUMITRESCU - POEME DE SFÂRȘIT DE AN, de Adina Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 2192 din 31 decembrie 2016. CE CAUTĂ Oare ce caută zâmbetul de gloată, circ sau bun simț lipsă în clisa pâinii coapte din casa florilor? Printr-o pată îmi pot șterge imaginea de alb, verdele cânepii la dospit fuiorul întregitor, al fiorului risipit de viață. Îmi fac dorință dintr-o poză voalată, tocmai
ADINA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/374158_a_375487]
-
și elegantă, poate că nițel prea elegantă pentru o elevă de clasa a douăsprezecea. O cunoștea din vedere, doar erau colegi în clase paralele ale aceluiași colegiu. De principiu, el nu agrea spiritul de turmă și nu se amesteca cu gloata, așa încât bârfele îi erau străine, la fel cum îi era străin numele fetei. - Nu avem prea multe lucruri în comun! - O, ba da, trebuie numai să descoperi care sunt acestea! Dă-mi o șansă, sau mai bine zis, dă-ne
CONCERTUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374266_a_375595]
-
1990 Revenire la Peleș 10 mai Lume răsturnată. În cîteva minute, castelul e părăsit, soldățeii fug speriați, mulțimea năvălește din oraș, hooo! jos! (cine?), soldățeii reapar după cîteva ore, cu epoleții schimbați, armata e cu noi!, castelul scapă de furia gloatei, (stră)bunele fantome se întorc mirate (după o jumătate de secol) din păduri, (re)iau totul în stăpînire. Și, uite, nu e nici anul de cînd cărările spre încoace erau gîtuite: staiii! nu e voie!, o luai pe altă cărare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
așa... Ce istorie nedemnă și umilitoare! Nobilul castel, destinat doar tainei domnitoare, transformat, prin invazia de-acum cincizeci de ani, în... obiectiv turistic. (Vă imaginați palatul Buckingham invadat de sărăntocii lumii tîrșîindu-și șlapii prin încăperile-i imperiale?) Ce istorie nedemnă: gloata decizîndu-i involuția! Meditație vinovată. Pînă anul trecut, am beneficiat, ca atîția alții din uniunile de creație, de o cămăruță, aici, la Peleș. Seara, înainte de-a pune capul pe pernă, mă copleșea gîndul că, iată, mă lăfăi într-un loc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Școli private, magazine, cabinete medicale, terenuri de golf, toate astea se află într-o securitate absolută, patrule înarmate (și ele private) asigură o liniște constantă. Scopul noii soluții este de a se evita orice contact cu... străinii, orice atingere cu gloata prin definiție amenințătoare. Consecințele, constată analiștii fenomenului, încep să se arate mai ales în plan psihologic: mentalitatea noilor orașe-buncăr începe foarte repede să se deosebească de cea a orașelor obișnuite; rezultă o pierdere a stăpînirii de sine, remarcă subtilii analiști
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
spiritului, una aparent iconoclastă, derutant disociativă, dar permanent supravegheată de rigoare carteziană. Repudiind precaritatea, dezordinea, mizeria. Bastonul cu mîner scump se vrea, de altfel cu toată scuza cochetă a purtătorului de baston, caduceu antiboem. Imagini cutremurătoare din începutul bolșevismului românesc. Gloata rufoasă și isterizată aclamînd noua putere impusă de Moscova. Dej, Bodnăraș, Groza, Niculi, dar și... dar și... Sadoveanu, Parhon, apoi figurile sinistre și obscure din anturaj (acompaniate de uniformele polkovnicilor sovietici), toată clica asta instalată de armatele de ocupație, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
polkovnicilor sovietici), toată clica asta instalată de armatele de ocupație, în ținută de gală, culoare închisă, pălărie, fular alb etc. imitînd țopește elita antebelică, deja înfundînd pușcăriile, clica "elegantă" în tribune, contrastînd tragi-comic cu rufoșenia pegrei subit aderentă. Cine scosese gloata în stradă, cine-o "mobilizase"? Cei o mie de membri ai prizărîtului partid comunist? Nici vorbă. Singură venise. De altfel, cu ea se cosntruise socialismul, pe ea contează și acum, după cincizeci de ani, "marea coaliție" roșie. Într-o moroncită
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
253. La fel, în Milton, Enitharmon țese "Pînză Vieții/ Din cenușile celor Morți"254. Afinitățile cu Böhme sînt astfel evidente. O concepție similară apare însă și în Paradisul pierdut al lui Milton (cartea a III-a, p. 87): "Umplut de gloatele-i, se va închide/ Pentru vecie Iadul și-ntre timp,/ Va arde Lumea, din cenușă ei/ Stînd să rasară alt Cer, alt Pămînt,/ În care céi drepți vor sălășlui,/ Că după grele și-ndelungi strădanii -/ Să vadă roada faptelor de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de sine care depășește răspunderile personale ale omului modern. Actele lui sunt autoexperimente aflate sub autoritatea siguranței evaluărilor. Solitudinea legată de acest tip uman nu este asceză, îndepărtare de lume și de problemele ei, ci detașare nobilă, respingere a valorilor gloatei, asprime față de sine, "cruzime chibzuită" față de Altul, detașare de prezentul caracterizat ca décadence. Toate aceste însușiri aparțin deopotrivă omului nobil și tipului-îmbunătățit-de-om (omul superior). Este evidentă, desigur, din unghiul rolului lor social, și deosebirea dintre filosoful lui Nietzsche și vocația
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
exemplare ale sale; nu este posibilă o desăvârșire generică a umanului, ci numai o exaltare individuală a sa, prin opera nobilului. Și, de vreme ce este vorba despre mai multe înălțări, înseamnă că fiecare este urmată de o coborâre în care legea gloatei face ordine în comunitate. Societatea însăși nu este decât schela pe care se înalță elita către o existență superioară, care, desigur, nu depășește umanul. Aristocratul are o altă morală decât cel dominat. De altminteri, el este creatorul valorilor. Binele va
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de Alibaba". 4. Sentința: Deci, după toate acestea, n-a mai constituit nici o problemă ca Alibaba Zimberlan, al treilea fecior al domnului senator doctor Augustus Zimberlan, să fie condamnat. 5. Urmarea: Osânditul a găsit un loc de azil sigur în fața gloatei dezlănțuite, iar, cu timpul, gloata dezlănțuită și-a astâmpărat și ea furia cu alți mizerabili suspecți. (Nu este întâmplător că am ales să prezentăm și această speță, în care măiestria lui Ludovic L. a trimis un om în spatele gratiilor, unde
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
după toate acestea, n-a mai constituit nici o problemă ca Alibaba Zimberlan, al treilea fecior al domnului senator doctor Augustus Zimberlan, să fie condamnat. 5. Urmarea: Osânditul a găsit un loc de azil sigur în fața gloatei dezlănțuite, iar, cu timpul, gloata dezlănțuită și-a astâmpărat și ea furia cu alți mizerabili suspecți. (Nu este întâmplător că am ales să prezentăm și această speță, în care măiestria lui Ludovic L. a trimis un om în spatele gratiilor, unde se află în siguranță: se
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
deal, grădină, livadă, movilă, peșteră, prăpastie, nisip, pajiște, poiană, tină, vârtop. Casa e latină, dar anexele ei sunt slave: grajd, iesle, coteț, pivniță, pod, pridvor, gard, zăbrele, grinda, polița, cojocul, cușma, obielele, delta, cleștele, pila, nicovala. Organizarea militară: ceata, pâlcul, gloata; arme: sabia, sulița, praștia, toporul, steagul, strajă, voinic (voina-război). Organizarea socială și de stat: voievod, boier (boliar, sl. vechi), cneaz (în slavă, prinț-stăpân), jupan, rob (sclav). Viața bisericească, cultul și ierarhia: rai (lat. paradis), iad, utrenie, vecernie, spovedanie, împărtășanie, Maica
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
feudale între state. În evul mediu, legăturile interpersonale suzerani-vasali se extind și la raporturile dintre state, concret la relațiile dintre regat și regiunile supuse dominației sale. Astfel, pentru Arpadieni, Seneslau fusese un "voievod al românilor", priviți în masă, ca o gloată; pentru Angevini, teritoriile sudice românești alcătuiesc "Transalpina", adică țara de dincolo de Carpați, un fel de traducere a țării, opusă muntelui și pădurii, cu adausul "nostra" ("terra nostra Transalpina"). Regele angevin este satisfăcut să-și asigure fidelitatea "voievodului nostru transalpin", ca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
predispune fie la deprimări glisând într-o retorică a eșecului, fie la îndârjiri cu iz proletar. Filosofări în notă elegiacă, pe care se înfășoară un fir de parabolă tras din motive biblice, alternează cu o gestică mai zvâcnită, compasiunea pentru gloatele de truditori înfometați iscând schime de revoltă. În proză, fizionomia tânărului scriitor se schimbă (Autentice..., 1926, Pata de cerneală, 1928). El apare aici destins, bine dispus, glumeț. Numai că umorul schițelor e în suferință. Tentat de comicul factual și de
CONSTANT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286362_a_287691]
-
grupate sub titlul Litanii pentru cei uitați. E aici un lirism estompat, în care, fără stridențe, dar și fără culoare, sunt plânși cei necăjiți, suferinzi, înfometați, lipsiți de un adăpost și de o mângâiere. În deriva tristă a soartei lor, „gloata de epave” (un vagabond, un cerșetor ș.a.) păstrează, sfielnic, „fărâme de nădejdi”. Tristețea sporește în Ceasuri ostenite (1930), preschimbându-se în durere și deznădăjduire. De fapt, se accentuează poza, aceea a unui „suflet înrăit și păcătos”. Hazlii, dar nu din
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
masă împotriva ocupației străine din Beijing, cu acordul tacit al faimoasei împărătese Dowager și a curții sale Manciuriene decadente. Antrenați pe o perioadă scurtă în arte marțiale și exerciții qi gong rudimentare și împuterniciți prin intermediul unor pseudoceremonii de ințiere, această gloată de insurgenți a fost asigurată că trupurile lor sunt acum imune la gloanțele și la loviturile de tun ale armatei străine, datorită protecției oferite de „armura de fier” a qi-ului. Au descoperit în curând că lucrurile săteau tocmai pe dos
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
unde se spune și că lumea n-are decît să piară, dar se vorbește și despre tulburarea ideii estetice. În Legenda Marelui Inchizitor, „poemul“ lui Ivan din romanul Frații Karamazov, în pofida Evangheliei, „pîinea cerească“ e un ideal prea înalt pentru gloatele care sînt gata să renunțe la orice pentru pîinea pămîntească. În orice caz, tocmai absența „pîinii cerești“ (în sensul cel mai larg) face din Însemnări o scriere atît de întunecată, de apăsătoare. Ion Ianoși consideră că acestea sînt o scriere
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Nikanor Ivanov, în care semnatarul se autodescrie: „mi-am încrîncenat inima, mi-am întunecat mintea cu îndoieli, tinerețea, perla scumpă a vieții, mi-am pătat-o cu vicii, încrîncenare și crime - și m-am prăbușit precum un înger, alungat de gloata demonilor din cerul luminos“. Exaltatul (?!) Nikanor se asemuiește cu Prometeu, apoi, trecînd la „tu“, îl numește pe Pușkin „confrate întru viața îndoliată, tristă“ și, după toate aceste exerciții, îi solicită un ajutor de 550 de ruble 1. Oricum, nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]