728 matches
-
a se sublinia absurdul existențial. Nimic nu mai are logică, de altfel amalgamarea e, se pare, singura logică și a textelor și a universului tonegarian. "Gloata se îmbrâncea pe muntele în cer cu vârful/ tot pătrunzând adânc - se-mpleticea prin glod/ căci încercând să intre nesăbuit prin rană/ acolo sus se-nțepenise de-a latul un nerod". Nimic nu decurge după morala bine știută, "Era cerul o ușă puțin deschisă numai". La Geo Dumitrescu, titluri semnificative, precum Ipoteze, anunță că textul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
eliberarea de spaimă nu e completă. Poetul a rămas (lucru care se vede în reflecțiile sale) cu impresia că întîlnirile precum cea de care tocmai a scăpat se pot repeta. Un vers din „Proză” „Plouă.../ Pe-un tîrg mizerabil/ De glod și coceni/ Pe-un tîrg jidovit”. Care-i substratul sociologic al acestui din urmă vers? El rezumă, simplu dar expresiv, un proces istoric ce se întinde pe durata mai multor decenii. „Jidovirea” Bacăului, ca și a altor tîrguri moldovenești, s-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o nevoie de comunicare între etnii, un „comerț” reciproc, o curiozitate față de oameni și de lucruri, ce depășește atît interesele, cît și barierele prejudecăților. în „Proză”, Bacovia e, în egală măsură, sarcastic și compătimitor: „Plouă.../ Pe-un tîrg mizerabil/ De glod și coceni/ Pe-un tîrg jidovit/ Și plin de dugheni”. Poemul său se bazează pe - cum s-ar zice - „impresii de la fața locului”. E posibil totuși ca ideea de „jidovire” să aibă în ea și anumite reminiscențe de la cursul de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
carton asfaltat, iată baraca băcăoană.[...] Pretutindeni, hîdă, murdară, puturoasă”.6) A doua chestiune frecvent atacată era, cu o vorbă de azi, infrastuctura. Un autor de cronici rimate sintetiza în felul următor contrastele locului: „Oraș cu străzi bogate-n praf,/Cu glod - cînd cerul plouă;/Oraș cu cluburi și bodegi/ Și două teatre: Două!”7) Primăvara și toamna, Bacăul era „municipiul care înoată în tină”8). în cele două anotimpuri, mersul pe stradă - reclama „Un cetățean” - era „o adevărată calamitate. Te împotmolești
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pînă la cel contemporan) sînt mai mari. Fascinația luxului Impresia aproape generală e că Bacovia a fost un scriitor al sărăciei. Au impus-o versuri ca „Prin tîrgu-nvăluit de sărăcie” (din „Plumb de toamnă”), „Plouă.../ Pe-un tîrg mizerabil/De glod și coceni” (din „Proză”) plus altele, multe, despre oameni trudiți, bolnavi, pierduți. Indiscutabil, „urîtul” e dominant în poezia sa: „garduri bătrîne”, „ziduri vechi ce stau în dărîmare”, „becuri cu pală lumină”, „crîșmă umedă, murdară” etc. Imaginea sărăciei e prezentă nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în epoca „locuințelor lacustre”. Lucrurile sînt astfel spuse încît granița dintre realitate și coșmar e aproape insesizabilă. Despre uitare Bacovia face parte dintre poeții care privesc, din cînd în cînd, spre Lethe. Un deziderat uneori („Stau...și moina cade, apă, glod.../ Să nu mai știu nimic, ar fi un singur mod-”), uitarea devine alteori efectivă: „Uitarea venea... a venit”1). Ce îl face să și-o dorească? O stare de oboseală, de epuizare. Toți obosiții psihic și intelectual, toți cei nevrozați
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacovia: „Aici, prozaici pămînteni,/ Pe drumuri [amorul - n. m.] a murit,/ De zurnetul de bani înăbușit,/ în lumea asta de dugheni” („Proză”, Amorul hidos ca un satir). „Dugheni” apare și în celălalt poem omonim: „Plouă.../ Pe-un tîrg mizerabil/ De glod și coceni/ Pe-un tîrg jidovit/ Și plin de dugheni”. („Proză”. Plouă...). De ce mi se pare expresiv? Pentru că, și într-un poem și în celălalt, dicția pe care i-o imprimă autorul e cea sarcastică. „Dugheană” este, într-adevăr, un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
real. Pentru el, suntem de acord, târgul „arhetipal” a fost ceva foarte fluid. Dar sunt și locuri unde nu poate să fie vorba de Bacău. Astfel, el are o poezie care se cheamă Plouă, în care descrie târgul mizerabil, cu glod și coceni, în care plouă peste crâșma murdară. Acela nu e Bacăul, deși era și el plin de dughene... Imaginile acestea se repetă, și nu o dată sau de două ori. E alt loc decât Bacăul. În sfârșit, nici nu pot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Bacovia XE "Bacovia, George" e mai vechi decât al tău, decât al nostru. Deci avem de-a face ori cu o trecere prin vreo periferie sordidă a Bacăului, ori - cine știe? - cu o vizită la Tg. Neamț sau chiar la... Gloduri, nu foarte departe de Bacău, încă un târg evreiesc pe vremea lui Bacovia XE "Bacovia, George" . Asta ca să introduc și eu o notă de patriotism local în disputa privind topologia realităților transfigurate de Bacovia XE "Bacovia, George" - bunicul meu patern
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
un târg evreiesc pe vremea lui Bacovia XE "Bacovia, George" . Asta ca să introduc și eu o notă de patriotism local în disputa privind topologia realităților transfigurate de Bacovia XE "Bacovia, George" - bunicul meu patern a fost o vreme primar la Gloduri. M.I.: Mai știi? În tot cazul, eu nu pot crede că Bacovia XE "Bacovia, George" a vorbit numai despre Bacău, un oraș mult mai burghez și mai mare decât târgul din poeme. O claustrofobie așa de mare nu poate să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Macoveiu Cațuc 28. Andriaș Buzilă 29. Ion Buzilă 30. Vasile fiul lui Dumitrașcu 31. Dumitrașco Pobircu 32. Andreiu fiul lui Dumitrașco 33. Ion, rus 34. Iacov, rus 35. Toader fiul lui Sandu 36. Pintilie Cocoș 37. Iacov Cucoș 38. Vasile Glod 39. Antohi ginere strugar, slab 40. Grigoraș ginere strugar 41. Todosii ginerele lui Costin 42. Nichita cumnatul lui Doroftei 43. Simion, butnar 44. Vasile, vornicel 45. Ioniță fiul lui Pintilei Dumitrescu 46. Sava Bâșcă 47. Mihaiu Bâșcă 48. Vasile Zubeiu
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
o insinuare a Fantasticului oarecum neașteptat în această dramă, sub forma discretă a eresului. în Ivanca , ipostaza hidoasă a morții este susținută nu prin lipsa apei (Bachelard), ci prin prea-plinul ei, prin acvaticul distrugător în care plutesc „oase...pline de glod”, în care părul (complexul Ofeliei) „se smulge mai ușor decât iarba proaspătă din ogor plouat”(Ivanca, p. 318). Deși Daria și Ivanca nu au constituit o culme a creației blagiene , ele rămân reprezentative pentru modul în care realizează componenta thanatică
Poetica apei în teatrul blagian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Elena Agachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1379]
-
paginile dedicate bardului: "Clarul, lustruitul, retoricul Alecsandri este uneori ambiguu și profund, cum este în strofa desperecheată de mai jos. "Înger căzut! înfipt-ai piciorul tău în tină,/ Mișcînd din vreme-n vreme aripele-n lumină./ Putea-vei scăpa oare din glodul ce te-a prins?/ Vai! chiar pe-a ta aripă noroiul s-a întins!". O strofă ce pare scrisă de un Arghezi mai tînăr cu un sfert de veac. O nedeslușire calculată, un simbol cu mai multe straturi, o metaforă
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
Primul Război Mondial, orașul devine unul dintre cele mai dezvoltate centre urbane moldovenești, cu o populație ce a variat între 20.000 și 40.000 de locuitori, cu funcții industrial-economice importante 7. Astfel, "dintr-un sat mai mare, cufundat în glod și întuneric", Botoșani devine "oraș modern"8, cu toată discrepanța dintre străzile centrale și cartierele periferice. După 1916 însă, comerțul se ruralizează, iar industria decade, principalul factor destabilizator fiind neracordarea orașului la nodurile feroviare principale 9. Deși apare ca un
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
6? Lectura acestei tulburătoare cărți m-a Împins la două asociații. Am mai Întâlnit asemenea profesionalism În descrierea socialului În procesele verbale de inspecție ale revizorului școlar Mihai Eminescu, care bătea județele Iași și Vaslui În căruțe, pe jos, prin gloduri, descoperind mizerie, abuzurile „scribilor netrebnici”, starea „rea” a școlii, indiferența față de singura „clasă pozitivă” din România timpului. Vrând să cunoască starea de lucruri din cele două județe, Începe, Încă din vara anului 1875, o amplă acțiune de inventariere a localităților
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Îl ruga doar: „Haide, măi băiete, nu mă lăsa, nu vezi că vor aiștea să ne pună pielea pe băț? Ce ne facem, Șargule, Îi lăsăm să ne Încalece?”. Șargu asculta, medita și deodată se Înforțoșa și scotea căruța din glod. Nu l-a dat nici când nu mai putea lucra, l-a ținut pană la sfârșit, apoi i-a depozitat pielea În pod, pe o culme. Un simbol. Când veneam În vacanțe mă duceam să o văd și-l evocam
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
prezintă în general un aspect prea încurajator europeanului cu tălpi delicate și idei absurde de igienă ceea ce nu ne-a împiedicat să le parcurgem, zi de zi, cu vitejie acum, după o ploaie bună, numai ideea de a mărșălui prin glodul mai mult decît dubios creat de aceasta, devine ceva mai greu de suportat. În ce mă privește, mersul desculț nu îmi pune atîtea probleme din pricina mizeriei, cît din cauză că tălpile mele, nemaifiind susținute de branțurile ortopedice fără care cu greu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Cerul se mai coborâse și trăsnetele se țineau de mână, înaintam încet resemnați și ochind calea după fiecare fulger. Era tot o apă și vântul îmi răcea toate mădularele. După fiecare trăsnet, după fiecare poticneală prin gropile cu apă și glod, unul din flăcăi suduia pe Dumnezeu, el spunea că-i glumă și-l chema Nică. Era târziu, pe aproape de miezul nopții, când am ajuns la bariera târgului. M-am dus tot înainte în celălalt capăt al orașului, la mătușa Irina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
perioadă efectuează și publică în diferite reviste studii importante de Geografie umană, geomorfologie ori hidrologie în care a abordat: originea și evoluția orașului Huși (1934), localizarea geografică a așezărilor omenești de pe 10 Mureș (1935), alunecările de teren și scurgerile de gloduri de pe valea Bârladului și a Crasnei (1936), modul de grupare a așezărilor omenești din stepa deluroasă a Fălciului (1938), originea și evoluția teritorială și demografică a orașului Bălți (1938), migrația sezonală a bulgarilor grădinari din Huși (1939), cazuri de meandre
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
acestea, cele mai importante sunt : Orașul Huși - așezare, origine și evoluție, articol publicat în revista ‚,Credința’’ din Huși, în 1934, cu ocazia împlinirii a 100 de ani de când acest oraș era reședință de județ; Alunecări de strate și scurgeri de gloduri pe valea Bârladului și a Crasnei, în „Bulet. Soc. Române de Geografie”, tomul L V, București, 1936; Localizarea geografică a așezărilor omenești de pe Mureș între confluența cu Arieșul și orașul Deva, în „ Bulet. Soc. Române de Geografie”, tomul L V
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
oi țigăi și sârbe (cu lână roșcată) din regiunea stepică a ținutului Fălciu. Sărăcia de apă i-a obligat să renunțe la creșterea cârdurilor de gâște și a porcilor de rasă. Aceiași sărăcie de apă și abundență de colb ori glod (după anotimpă, i-a făcut pe mulți dintre coloniștii bucovineni de aici să și schimbe portul lor național prin portul hainelor și cămășilor obișnuite regiunilor noastre de deal și câmpie. În sfârșit, stabilirea coloniei la marginea nordică a satului Rădiu
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
drum comun. La capătul acestui traseu începe prima parte a "aventurii”. Mi-a sugerat să urc dealul care se vedea uscat, (pe un drum lutos, pieptiș, devenit după vreo două sute de metri o cărare mâloasă, pe alocuri și cu glod uscat), după care voi ajunge "la țigani”. Credeam că era o zonă numită așa, numai că omul amabil, m-a lămurit că este, de fapt, un sat de țigani, dar să nu-mi fac probleme, că nu-s agresivi ca
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
carte pot pătrunde însă oarecum mai lesne și produse românești. Cu toate că nu în măsura meritată. Urmărim cu sufletul la gură conferirea Nobelului pentru literatură, deși distincția a devenit un fel de diplomă de excelență acordată la căminul cultural din Valea Glodului. Un merit nu tocmai de ignorat în răspândirea scrisului literar în limba română revine românilor care locuiesc în alte țări decât în România. Și care lucru extrem de important nu se jenează să afirme că sunt români și că scriu în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
îi lipsea Câmpulungului, nu se putea oare da o mai folositoare întrebuințare celor 140.000 lei cheltuiți cu turnarea filmului, când orașul capitală de județ n-are nici o stradă pavată, toate ulițele începând cu strada principală fiind o mare de glod când plouă?” După ce aduce și alte acuzații, interogatul încheie cum ar fi făcut orice român: „Îi lipsea chelului tichie de mărgăritar!” Panait Istrati și „Raiul rusesc” de P. Rădulescu, un comentariu după articolul „L'affaire Roussakov ou L'U.R.S.S.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
p. 4-6 afirmau „lângă satul Dolhești de la vărsarea Șomuzului Mocirlos”. Ori, realitatea e alta: Satul Dolhești e În amonte de Dolhasca și nu la vărsarea Șomuzului Mare În Siret. Șomuzul Mocirlos e Șomuzul Mic, ce uda satele Hreațca și Valea Glodului. M-am adresat Redacției revistei și am fost Îndrumat să cer lămuriri de la Institutul de arheologie și istorie „A.D. Xenopol”. Am făcut-o, dar precizarea Întârzie să sosească. Încolo - sunt Înconjurat de singurătate (copiii mi-s la Dolhasca - unul, la
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]