553 matches
-
1967), „From Myth to History” (20 noiembrie 1967) și „The Indo-European Eschatology”. Pe lângă acestea, a mai prezentat cel puțin două conferințe secundare, la History of Religions Club: „În această seară, Stig vorbește la History of Religions Club despre «Bergman și Gnosticism». Apoi vine în apartamentul nostru, mâncăm și mai vorbim. Pare entuziasmat de Chicago, de mediul universitar de aici” - cf. Jurnal, 7 noiembrie 1967. „Stig Wikander despre «Hamlet în Asia Centrală». Același mit, spune el: un nepot care se poartă urât, ca
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
primul care a utilizat varianta (Jehova) propusă de Castellio a fost Erik Johan Stagnelius (1793-1823), fiu al unui episcop luteran: „Poemele sale lirice sunt mărturia unei religiozități esoterice și bizare: o abundență de nume și termeni din mitologia clasică, din gnosticism, hermetism ascund idei personale, inspirate în parte din subiectivismul lui Fichte și al altor filosofi post-kantieni. Folosirea numelui Jova arată că a cunoscut Biblia lui Castellio, dar ne pune dinaintea unor probleme delicate. Se pare că a cunoscut christologia lui
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
am vorbit de multe afară de Raimund Lull, deși ne-am plimbat de atâtea ori în jurul statuii lui, în Piață...” - ibidem, 13 august 1974. LXXIItc "LXXII" 1. Foarte probabil, pe baza conferinței secundare susținute la Chicago în 1967, despre „Bergman and Gnosticism” (vezi nota 1 la scrisoarea LXIII, în volumul de față - p. 282), Wikander a publicat un articol, în traducere engleză, despre supraviețuirea unor motive gnostice în celebrele filme ale lui Ingmar Bergman, Ansiktet și Persona - cf. S. Wikander, „Ingmar Bergman
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lor legături istorice. Aceasta este o problemă extrem de dificilă. Dar amândouă și-au lăsat de atunci amprenta asupra gândirii și poeziei occidentale. Prin numeroase traduceri și studii, doctrinele indiene ale salvării au devenit cunoscute în Occident. Dar în același timp gnosticismul, pe jumătate păgân, pe jumătate creștin, a beneficiat de marea sa renaștere în romantismul german, francez și suedez. Stagnelius, unul dintre cei mai mari poeți suedezi, și-a recunoscut cu franchețe datoria de recunoștință față de gnosticism, negăsind nici o contradicție între
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Dar în același timp gnosticismul, pe jumătate păgân, pe jumătate creștin, a beneficiat de marea sa renaștere în romantismul german, francez și suedez. Stagnelius, unul dintre cei mai mari poeți suedezi, și-a recunoscut cu franchețe datoria de recunoștință față de gnosticism, negăsind nici o contradicție între gnoză și ortodoxismul luteran. Schelling și soțiile sale nu au spus mai nimic despre sursele lor, Böhme și gnosticii, dar în 1835, remarcabila lucrare despre gnosticism a lui Friedrich Christian Baur a caracterizat întreaga speculație romantică
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
suedezi, și-a recunoscut cu franchețe datoria de recunoștință față de gnosticism, negăsind nici o contradicție între gnoză și ortodoxismul luteran. Schelling și soțiile sale nu au spus mai nimic despre sursele lor, Böhme și gnosticii, dar în 1835, remarcabila lucrare despre gnosticism a lui Friedrich Christian Baur a caracterizat întreaga speculație romantică din Germania ca pe o renaștere gnostică. Iar mai târziu, alternativa gnostică la doctrina creștină a salvării nu și-a pierdut niciodată fascinația. Chiar și un poet atât de modern
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
conținutului de idei pe care îl pune în mișcare: "...poetul nu prea credea în vreun fel de mistagogie. Posedând însușiri care ar fi putut face din el un gnostic, Eminescu n-a fost în cele din urmă unul dintre ei. Gnosticismul său (oarecum naiv) este unul profund sceptic, de unde rezervele și îndoielile sale cu privire la puterea spirituală a poeziei, mai ales în "veacul cel de fier". Structura sufletească i-a predeterminat destinul de poet și modul de a-l înțelege, nu ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
prin botez. Această forma mentis a generat un anume limbaj metaforic, În care iudaismul este asociat cecității, Întunericului și rătăcirii, iar creștinismul clarviziunii, luminii și căii drepte. Dihotomia lumină/Întuneric - idee centrală, preluată din religiile dualiste iraniene și perpetuată de gnosticism - este foarte prezentă În chiar discursul lui Isus : „Eu sunt lumina lumii ; cel care mă urmează nu va umbla În Întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8, 12 și 12, 46). Aceeași metaforă, a luminii care urmează Întunericului (post
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și nu a reușit să medieze nici un conflict istoric, real. Culturile anglo-saxone nu și-au pus Însă Întrebarea, nu au formult niciodată fantasma unei literaturi redemptive, pe scurt, nu au investit literatura cu atributele transcendenței sau ale escatologiei creștine ( În ciuda gnosticismului unor poeți englezi și americani romantici). Pe măsură ce revoluția politică devenea tot mai improbabilă, creștea presiunea pusă pe literatură care urma să preia funcția politicului. și, pe măsură ce acestă presiune creștea la rîndul ei, realitatea, care dovedea că literatura este incapabilă să
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Hristos lua locul Dumnezeului Israelului, iar Biserica, pe cel al 6 Marvin H. Pope, op. cit., p. 89-101; Roland E. Murphy, op. cit., p. 12-14, 28-31; 263-264 םולש , םושרגהילמסו הלבקה תנבהב דוסי יקרפ ,םילשורי ,נשת"א ,מע' 7 Vezi Gershom Scholem, Jewish Gnosticism, Merkabah Mysticism and Talmudic Tradition, New York, 1965, p. 36 42; ןמרביל , לואש'םירישה ריש תנשמ ,'םש ,מע '118-126 ; ןד , ףסויהשודקה לע, םילשורי ,נשת"ח ,מע '81 ; ןד , ףסויהמודקה תירבעה הקיטסימה, לת -ביבא ,שת"ן ; cf. Dania Marinov, op. cit., p. 2
Reflecții teologice pe marginea prologului cărții In Canticum canticorum a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
arte liberale servesc teologia (altă semănare cu marxismul). Nisi crediteriris, non inteligetis. Frază pe care Scott Erigen o preia din apostolul Isaia... Se ajunge la o filosofie pioasa... că în orice totalitarism. Ideile divine informează materia, ideile platoniciene alterate de gnosticismul creștin. ~n acest spirit, sub influența lui Alcuin și a discipolilor săi, printre care Loup Șervet, studiul se dezvoltă în mănăstiri, se creează o rețea bogată de legături culturale, astfel încât Loup Șervet, în secolul X, va declara: Acum e o
"Secolul versatil" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15593_a_16918]
-
Efes, Alexandria și Roma. Această răspândire în aria geografică mediteraneană a favorizat posibilitatea transmiterii mesajului creștin atât în limba greacă, cât și în limba latină. În primele trei secole ale erei creștine (e.c.), în pofida apariției crizelor interne (pe teme doctrinare: gnosticismul, marcionismul, maniheismul, docetismul, nestorianismul, montanismul, pelagianismul ș.a.), crize care au dus la apariția unor Biserici cu caracter autonom, creștinismul a continuat răspândirea sa atât în imperiu, cât și în afara lui. Această răspândire n-a fost oprită nici măcar de persecuțiile dezlănțuite
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
o scriere sub nume fals. Unii cercetători o consideră o lucrare pseudonimă scrisă între sfârșitul secolului I și primul sfert al secolului al II-lea, bazându-se pe referirile la apostoli, tradiție, stăpânirea bună a limbii grecești și opoziția față de gnosticism, dar cercetătorii conservatori consideră că provine din perioada 66 - 90.
Iuda Tadeul () [Corola-website/Science/307532_a_308861]
-
la fel ca Yin și Yang dualitatea naturii și a tuturor lucrurilor, dar și că forțele opuse nu sunt în conflict, ba chiar se armonizează și se completează. În alchimie, uroborus sugerează natura ciclică. Uroborus mai este întâlnit și în gnosticism și ermetism. De multe ori, uroborus poate fi și o metaforă a autoreflexiei, a meditației și autoanalizei. Sugerează recrearea sinelui, permanenta reîntoarcere și reînnoire. Uroborus este unul din cele mai vechi simboluri mistice din lume. El apare în credințele aztecilor
Uroborus () [Corola-website/Science/303047_a_304376]
-
sau sunt considerate aspecte diferite ale aceleiași ființe - partea materială și partea spirituală. Unii accepta această asociere, în timp ce alții o resping, văzând în Lucifer un ideal mai pozitiv decât Satan. Mișcarea a fost inspirată de miturile egiptene, române, grecești, de gnosticism și de ocultismul tradițional occidental. Palladismul este numele dat unei mișcări asociate satanismului teist. Denumirea provine de la zeul Pallas și se referă la înțelepciune și știință. Ophite Culturs Satanas (pronunțat Sathanas) sau Our Lady of Endor Coven, a fost un
Satanism () [Corola-website/Science/299020_a_300349]
-
Pallas și se referă la înțelepciune și știință. Ophite Culturs Satanas (pronunțat Sathanas) sau Our Lady of Endor Coven, a fost un cult satanic fondat în 1948 de către Herbert Arthur Solane în Toledo, Ohio. Mișcarea a fost puternic influențat de gnosticism (în special de cel descris în cartea lui Hans Jonas, "The Gnostic Religion"), si este caracterizată de credință în Satan; Cultus Satanus (ro: Cultul lui Satan) a fost inspirat de terminologia gnostica, iar Ophite face trimitere la sectă gnostica a
Satanism () [Corola-website/Science/299020_a_300349]
-
că a fost înmormântat alături de Sf. Petru, dar acestea nu au valoare istorică. În decursul pontificatului lui Papa Hygin, au apărut la Roma gnosticii de origine orientală Valentin și Chedron, care au cauzat apariția unor curente creștine eretice. Erezia numită Gnosticism avea o natură elitistă, aparținând doar membrilor care posedau cunoașterea supremă ("gnosa") și combina filosofia greacă cu învățătura creștinismului timpuriu transmis oral. În decursul acestei perioade începe să se afirme episcopatul monarhic, dar rolul instituțional al Papei Hygin este incert
Papa Hygin () [Corola-website/Science/303751_a_305080]
-
și simplu o lucrare de sinteză a tezei și antitezei pe model hegelian — sinteză între teza iudeo-creștinătății (reprezentată de Petru) și antiteza creștinătății neamurilor (reprezentată de către Pavel). El cita de asemenea din epistolele ioanine o sinteză a forțelor dualiste din gnosticism. Ca atare, el a atribuit anul 170 scrierii acestei evanghelii. Primul martor sigur al teologiei ioanine dintre părinții bisericii a fost Sf. Ignatie din Antiohia, a cărui "Epistolă către Filipeni" era fondată pe și făcea aluzie la și . Aceasta ar
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
făcută faimoasă în imaginarul roman "Codul lui Da Vinci". În sfârșit, câțiva autori, cum ar fi Loisy, Bultmann și Hans-Martin Schenke, văd „discipolul cel iubit” drept o creație pur simbolică, un pseudonim idealizat pentru grupul de autori ai evangheliei. Cercetătoarea gnosticismului Elaine Pagels merge și mai departe, afirmând că însuși autorul evangheliei era un gnostic, citând pentru asta similarități cu "Evanghelia după Toma" și cu "Evanghelia după Filip". Trebuie observat că primul comentariu al Evangheliei după Ioan a fost scris de
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
a cărui acțiune se desfășoară în Statele Unite ale Americii în timpul marii crize economice. Povestea prezintă lupta dintre bine și rău, precum și conflictul dintre liberul arbitru și destinul fiecărui individ. În serial se regăsesc elemente ale religiei creștine, combinate deseori cu gnosticism. Filmările s-au desfășurat în Santa Clarita, California și în alte locuri din sudul Californiei. "" a fost produs de rețeaua americană HBO și a fost difuzat timp de două sezoane, între 14 septembrie 2003 și 27 martie 2005. Serialul a
Carnivàle () [Corola-website/Science/312036_a_313365]
-
lumii. Proclamându-se Paraclet el socotea că Principiul răului (al întunericului) și al binelui (luminii) sunt nu numai contrare, ci și în luptă permanentă. Manismul a facut carieră istorică; îl întâlnim și în viața de toate zile1e. Biserica a condamnat gnosticismul în primul rând pentru că reprezentanții săi schematizau și abstractizau enorm făcând de nerecunoscut imaginile creștine tradiționale, dogmele acestuia, caracterul concret, sensibil dat de religia creștină elaborărilor sale. Dacă Fiul, de pildă, este redus la Logos etc. sigur că, în acest
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
există alături de altă Ființă Supremă îndepărtată și incognoscibilă ce încorporează binele. Pentru a se elibera de lumea inferioară materială, este nevoie de gnostic, sau cunoaștere ezoterică spirituală disponibilă prin experiență directă sau cunoaștere (gnostic) a acestui incognoscibil Dumnezeu. Printre sectele gnosticismului, totuși, numai pneumatici sau spiritualii obțin gnoză, materialiștii, deși oameni, sunt condamnați. Iisus din Nazaret este identificat de unele secte gnostice ca o încorporare a Ființei Supreme ce s-a încarnat pentru a aduce cunoașterea pe pământ. În altele (de
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
considerat un “mšiha kdaba” (Messia fals) ce a distorsionat învățăturile încredințate de Ioan Botezătorul. Pe când înainte ul era considerat majoritar o corupție a Creștinismului, acum este clar că urme ale sistemelor gnostice pot fi distinse câteva secole înainte de Era Creștină. Gnosticismul a fost interzis încă din primul secol, astfel l-a precedat pe Iisus Hristos. Alături de Gnosticismul Mediteranean și Orientului Mijlociu înainte și după secolele al doilea și al treilea, Gnosticismul devenea o erezie dualistică credinței Iudaice (vezi Nazarinenii), Creștinismului și
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
ul era considerat majoritar o corupție a Creștinismului, acum este clar că urme ale sistemelor gnostice pot fi distinse câteva secole înainte de Era Creștină. Gnosticismul a fost interzis încă din primul secol, astfel l-a precedat pe Iisus Hristos. Alături de Gnosticismul Mediteranean și Orientului Mijlociu înainte și după secolele al doilea și al treilea, Gnosticismul devenea o erezie dualistică credinței Iudaice (vezi Nazarinenii), Creștinismului și filozofiei elene în zonele controlate de Imperiul Roman, goții arianiști (vezi Huneric), și Imperiul Persan. Conversia
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
sistemelor gnostice pot fi distinse câteva secole înainte de Era Creștină. Gnosticismul a fost interzis încă din primul secol, astfel l-a precedat pe Iisus Hristos. Alături de Gnosticismul Mediteranean și Orientului Mijlociu înainte și după secolele al doilea și al treilea, Gnosticismul devenea o erezie dualistică credinței Iudaice (vezi Nazarinenii), Creștinismului și filozofiei elene în zonele controlate de Imperiul Roman, goții arianiști (vezi Huneric), și Imperiul Persan. Conversia la Islam și Cruciada Albigensiană (1209-1229) a redus drastic numărul gnosticilor din toată perioada
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]