1,546 matches
-
oprise câteva clipe ca să răsufle. „Că tot aduseși vorba, mata ce zici de Întâmplarea care am auzit că s-a petrecut azi-noapte? Îmi ajunse mie la ureche cum că te-ai nimerit prin preajmă și ai ști niște lucruri.” Nea Gogoașă oftă Încurcat, parcă sfâșiat Între porunca lăuntrică de a păstra taina pe care o știa și dorința de a nu-și dezamăgi ascultătorii. Se lăsă de pe un picior pe altul, Își dădu, nehotărât, pălăria mai pe ceafă și-i măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
băiat deștept și o să scape cu fața curată: n-are nimeni dovezi Împotriva lui. O să mănânce niște bătăiță cât o sta la beci, da’ o să scape.” Oamenii nu apucară să se mire, să pună Întrebări sau să-l Înjure pe Gogoașă pentru scornelile lui nerușinate. Un vuiet se apropia de ei și un nor de praf „Ce dracu’ caută cireada colectivei astăzi pe centru?” se miră unul. Văcarii mânau vitele de la spate, iar În frunte, ca un conducător de oști, pășea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un redresor Înjghebat de un electrician bețiv, dar priceput, și-i scotea omului nunta din necaz. Contra cost, se Înțelege. Nu se da În lături de la nimic ca să câștige: vindea chiar și flecuștețe. Halviță care mirosea a pișat de cotoi, gogoși acre, date prin zahăr pudră amestecat cu făină, că zahărul se găsea greu În acele vremuri, acadele În care Îți rupeai dinții. După ce copilărimea satului se Îndopa cu drăciile astea fabricate de el Într-o chichineață murdară și plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
el cu ideile tâmpite, iar eu cu mâna și pensula. A adus În curte, ca la pomană, mese lungi și bănci, a umblat la butoiul cu vin și a pus-o pe nevastă - fie-mea, de! - să prăjească munți de gogoși. M-a așezat la loc de cinste, În capul mesei. Peste opera de artă pusese o perdeluță la care trăgeau cu ochiul rubedeniile și vecinii din jurul gogoșilor și al paharelor cu vin. Mie, pentru că v-am spus că nu beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și a pus-o pe nevastă - fie-mea, de! - să prăjească munți de gogoși. M-a așezat la loc de cinste, În capul mesei. Peste opera de artă pusese o perdeluță la care trăgeau cu ochiul rubedeniile și vecinii din jurul gogoșilor și al paharelor cu vin. Mie, pentru că v-am spus că nu beau alcool, Îmi adusese un sifon care cam răsufla și-un castron cu miere În care azvârlise un pumn de mieji de nucă ca să Înting În el. Vinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și ceilalți. „Ia uite, domnule!” și a tras scurt cârpa deoparte. Oamenii au rămas Înmărmuriți de frumusețea și strălucirea picturii. Asemenea bogăție Îi lăsa cu gurile căscate. Mie Îmi era rușine de-mi venea să intru În pământ. Fostul brigadier Gogoașă a luat primul cuvântul, căci până atunci pe prispa lui fusese cea mai vestită pictură din sat. „Frumos, ce să zic”, Începe el. „Ca lumea. Culori de n-ai treabă. Să fii sănătos! Și nevasta a ieșit foarte bine. Mielu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
avem cu toții obraz cinstit. Vorbea hrăpărețul și migratorul din el. Voia să i se muncească pe degeaba și el numai să tragă foloase. Nici măcar nu mă lăsase să-mi desfășor arta așa cum aș fi dorit. Socotea, poate, că vinul și gogoșile date oamenilor la dezvelirea picturii erau o cheltuială Îndestulătoare ca să nu-și mai facă griji și pentru pictor, pe care, vezi Doamne, Îl considera rubedenie și n-ar fi Îndrăznit să-l jignească cu bani. Lumea se Încinsese la pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ore de noapte ascuns după un dud, În fața curții lui Dagdelinis. Nu voia ceva anume. Se pomenea numai că se lipește de scoarța pomului. Îi auzea prin curte vocea și pașii. Grecul era văduv și se avea bine cu unul, Gogoașă, care-i tot zicea În gura mare: „E prea frumoasă fie-ta, grecule. N-o să Îndrăznească nimeni să ridice ochii la ea. O să rămâi cu ea În casă. E prea frumoasă fata ta...”. Când auzea vorbele astea, băiatul, nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
te irosești prin pușcării. Domnule, eu Îți spun acuma ceva care nu trebuie să te Înfurie, dar e bine să afli cine te-a băgat În poveste asta și cui trebuie să-i mulțumești. Vorba cea rea a răspândit-o Gogoașă care, după cum și singur ai băgat de seamă, e un mărginit și-un suflet mic. Și eu, să știi, am avut de suferit din pricina prostiei lui pizmașe: a Îndrăznit să spună În public că mielul dintr-o pictură măiastră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vreunui dud. Or, el nu putea să Îndure chinul de a vă ști În viață pe nici unul dintre voi. Ha! Ai cam Început să caști gura a mirare! Păi, ai și de ce...Am văzut cu ochii mei pe căzătura de Gogoașă sărutând locurile pe care tocmai călcaseră papucii ei. Eu trec din când În când pe la Dagdelinis să mai sporovăim. Gogoașă pretinde și el că e mare prieten cu Diogenis. Într-o duminică eram tustrei la el În tindă. Face hodorogul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ai cam Început să caști gura a mirare! Păi, ai și de ce...Am văzut cu ochii mei pe căzătura de Gogoașă sărutând locurile pe care tocmai călcaseră papucii ei. Eu trec din când În când pe la Dagdelinis să mai sporovăim. Gogoașă pretinde și el că e mare prieten cu Diogenis. Într-o duminică eram tustrei la el În tindă. Face hodorogul ce face și-l trimite pe grec În pivniță să scoată niște vin. Din curte venea miros de iasomie, miere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de maț tăvălit prin țărână. Striga aproape cu deznădejde către Odraslă, care nu Îl băga În seamă: „Domnule, tinere, dragul meu, ai pierdut ceva! Oprește-te puțin, ți-a căzut ceva pe jos, domnule!”. Trecu, În cele din urmă, și Gogoașă. Enin Îl Înjunghie adânc, de câteva ori, căutând-i inima. Multă vreme nu știu dacă toate Întâmplările din acea zi se petrecuseră În vis ori aievea. Și n-avea să afle nicicând căci, după ce acea multă vreme se scurse, Încurcătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
multă vreme după ce dăduse cu ochii de ei, Ectoraș visase crengile pomilor goale de verdeață, Însă pline de smocuri de cireșe și, mai ales, de omizile ce se târau Întruna, În căutarea unui loc cât mai ferit ca să-și țeasă gogoșile, dând impresia ochilor Înspăimântați că ramurile erau vii și-și Încrețeau coaja ca pe o piele sub care colcăia, prin vase proeminente, un soi de sânge cu mișcări leneșe, dar amenințătoare. Se obișnuise, până la urmă, și cu mirosul târâtoarelor strivite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
apoi unealta jos și ceru o țigară. Câinaru cel tânăr se arăta mereu muncit de probleme filozofice. Nu-i putea ierta nicidecum omului de cultură Foiște că nu-l băgase În seamă când, cu prilejul unei mese cu munți de gogoși și vin roșu, Îl Întrebase cum de se Împacă știința cu credința, pentru că fiecare spune lucruri diferite despre lume. Acum Îl luă cu o voce cam de sus pe musafirul său: „Ia zi băi, vericule și dom’ primare, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
moarte pe fiica grecului Dagdelinis, Marianti, care habar n-avea de acea iubire răvășitoare și nici nu urma s-o afle vreodată, cutremurată cum era de soarta tragică a ucigașului Mihai Enin; acesta, după ce Îi Înjunghiase pe Odraslă și pe Gogoașă, fusese Închis Într-o pușcărie - balamuc unde Își petrecea zilele legat cu un lanț de picior. Taina avea să fie descoperită de cei care cercetau dispariția lui Foiște și a lui Repetentu, după ce găsiseră Într-o lădiță a profesorului o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cumva cu o veselie miloasă: „Se duse și asta dracului pomană...”. Această Întâmplare - al cărei miez viu era copilul topit În Apa Morților și În care tractoristul căzuse mai mult sau mai puțin din nimereală - era Înfășurată ca Într-o gogoașă de mătase de o țesătură deasă de oameni și lucruri. Ce putu vedea omul, plimbându-și privirea pe pereții rotunzi ai gogoșii, fu propriul său testicul, umflat, dureros și bolnav. Ieșea din acea țesătură deasă și se bălăbănea, roșu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Morților și În care tractoristul căzuse mai mult sau mai puțin din nimereală - era Înfășurată ca Într-o gogoașă de mătase de o țesătură deasă de oameni și lucruri. Ce putu vedea omul, plimbându-și privirea pe pereții rotunzi ai gogoșii, fu propriul său testicul, umflat, dureros și bolnav. Ieșea din acea țesătură deasă și se bălăbănea, roșu și plin de suferință. Dar lucrurile s-au Îndreptat oarece vreme mai târziu, când un chirurg fără chip a atins cu bisturiul bărbăția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
omului, i-a Împins mațele la locul lor În burtă, iar mădularul care atârnase bolnav a reintrat În urzeală, topindu-se În ea. Omul care se arătase vesel-milostiv față de durerea țigăncii a rămas să piară de singurătate și neînțelegere În gogoașa de mătase a acelei nedeslușite Întâmplări. Privit de departe, nesfârșitul gard Înalt ce Înconjura colțul de rai vegetal printre copacii căruia se aflau barăcile pușcăriei-balamuc părea nespus de pașnic. Iedera și alte buruieni cățărătoare Îl acoperiseră cu desăvârșire. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai amânăm. Ia și Te odihnește de acum! Zăriră, tupilați printre tulpinile buruienilor, cu trupurile parcă din cenușă Întărită, zeci și sute de Adormiți. Erau acoperiți și prinși Între ei de o pânză străvezie, din fire subțiri, precum cele din gogoșile de mătase. ― Ia uite, domnule! Și noi care credeam că e unul singur... Mă Întreb, Repetentule, dacă voi izbuti În timpul somniei mele să-l pun pe dealul ăla - știi tu care - să-și nască taina. ― E un fel de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
poveste care nu încape aici. E de ajuns să arăt că printr‐ o muncă asiduă de zi și noapte, cu furca și fusul în mână, cu suveica și cu stativile de țesut pânză de in și perdele din 202 mătasea gogoșilor, cu traistele pline cu oale de mâncare, la muncitorii de la câmp, a ajuns să facă o gospodărie fruntașă și să o ducă până la moartea tatei și după aceea î ncă vreo zece ani, după ce trecuse prin persecuțiile regimului și defăimarea
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
îi instruise Nene, fie se mulțumiră să-l salute de pe verandă, fiecare dispărând, apoi, în camera sa. În templul principal, cu plafon înalt, o lampă pâlpâia pe un suport jos. Lângă ea, stătea așezată o femeie cu părul alb, ca gogoașa unui vierme de mătase, îmbrăcată într-un kimono ruginiu. Auzi glasul fiului ei în timp ce era condus de soția lui pe terasă. Fără a scoate un sunet, mama sa se ridică și merse spre marginea încăperii. Hideyoshi se opri sub oblon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
apărut în ziarul Gândul „Nu știu ce poate îndreptăți un ins mediocru, lipsit de vână, de temperament, de imaginație ori de curaj să judece defăimător, ferm negativ, o personalitate de complexitatea și forța artistică a lui Păunescu. Iar aici nu vorbesc de gogoașa limacșilor care postează pe net producțiile infinitei lor inutilități în lașitatea anonimatului. Vorbesc despre oameni, de cultură sau nu, cu acte de identitate la vedere, care au traversat deceniul '67 '77, și mai departe, către iarna anului '89, într-o
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
era plictisită și morocănoasă. Cu excepția mea. Mie îmi venea să mă sinucid. După ceai am deschis bufetul din sala de mese, în căutare de ciocolată. Văzusem așa ceva mai devreme. Dar am fost aproape ucisă de o avalanșă de biscuiți, prăjituri, gogoși și ciocolate care s-a prăvălit peste mine. —Dumnezeule! m-am lamentat în timp ce o pungă cu mini-Mars aproape că mi-a scos un ochi. Ce-i cu toate astea aici? Banii vinovăției, a zis Mike. întotdeauna ne aduc saci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am adus aminte că doctorul Billings îmi spusese că porțile erau încuiate. în ziua când venisem, tata trebuise să se prezinte prin intermediul unui interfon ca să i se deschidă poarta. Iar zidurile erau într-adevăr înalte. Mult prea înalte pentru ca o gogoașă neîndemânatică, așa cum eram eu, să le poată escalada. Mă întrebam cum Dumnezeu ajunsesem în situația asta. Probabil că așa se simțiseră și Brian Keenan și John McCarthy când se treziseră legați cu lanțuri de un calorifer, într-un subsol făcut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că eu, Vincent, Chris, Fergus, Nancy-gospodina, Neil și încă vreo două-trei persoane am tropăit către Bibliotecă. Unde ne aștepta o femeie blondă, frumoasă și cu accent din zona Cork, care a stat cu noi și a încercat să ne vândă gogoși, cum că până în urmă cu șapte ani fusese dependentă de heroină. O chema Nola. Sau cel puțin ăsta ne-a spus că-i era numele. Dar avea o înfățișare așa de nobilă și era așa de frumoasă că, doar uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]