5,896 matches
-
calitatea de-a fi mobil În gândire și În interpretarea lumii. Cocostârc golaș, materie În descompunere, formă fără conținut, pricepi ceva din ce Îți spun? Kawabata scoate o țigară pe jumătate fumată, dintr-o cutie de tablă, pe care au golit-o de mult de peștișorii În sos tomat. O aprinde tacticos, cu un oftat de plăcere lung, scos din toți rărunchii. Soarele apare și dispare de după nori, și, câte-o rază anemică intră prin spărturile ,,locuinței,, , dispărând apoi ca Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pământul auzind că am omorât un om. Și să mai știi ceva: mi-ar fi plăcut să citesc și să călătoresc prin lume, să văd lucruri frumoase. N-a fost să fie. De aproape patruzeci de ani răscolesc gunoaiele și golesc sticlele de alcool ieftin. Ultimii cinci ani am avut norocul să mi-i petrec alături de tine și am mai păcălit bolile. Acum e prea târziu, nu se mai poate face nimic. Cred că tu o să ai noroc cu drăcia aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din nou pe cap. Un cerșetor printre atâția alții, de care e plin orașul. Pornește abătut spre ,,strada,, Păpădiei numărul 8, din ghetoul care l-a adoptat. Așa cum apăruse În viața lui, Plăcințica a dispărut Într-o dimineață de august, golindu-l de viață și retezându-i orice speranță că mai poate schimba ceva În existența lui. Plăcințica era Întruchiparea seninătății și a inocenței, despre care Antoniu numai știa nimic de mult, din poveștile copilăriei. Era Însăși chipul copilăriei, luminos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ce mai face Uniunea Europeană? -Uniunea Europeană e o amăgire și, nu știu cum, dar dintr-odată, eu, care iubeam amăgirile ca pe niște ființe În carne și oase, nu le mai suport, nu mai vreau să știu de ele. Bătrâna cerșetoare a golit o sticlă de bere și acum, Înjurăturilor ei s-au adăugat cele ale unui vagabond bătrân și degenerat și el de alcool, probabil concubinul ei. Se Împing, se ceartă, dar nu au forța să se bată În toată regula. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Aveai o casă frumoasă și bani, știai multă carte, și totuși ai ales să trăiești În mizerie și să aștepți pomana trecătorilor,, . Kawabata Își freacă cu mâinile genunchii amorțiți și se ridică cu greu, ieșind din Încăpere pentru a-și goli vezica, de ceaiul care a umplut-o. Antoniu scoate caietul În care a scris zile În șir, de sub mormanul de cârpe, acolo unde l-a ascuns, Îl șterge de un praf imaginar și, după ce se convinge că totul e În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
e o condiție de bază. Ca să te bucuri de binefacerile foamei, trebuie să o demonstrezi ca pe o teoremă, să-i smulgi cunoscutele și necunoscutele, să te fotografiezi din profil și ,,en face,, ca un delincvent al sărăciei, să-ți golești buzunarele de mărunțișul pătat cu stropi de sudoare, să Înduri teama că imensul cazan cu fiertură se va termina, taman când ai Întins gamela din aluminiu, să-ți umpli Înainte de-a ajunge la finiș plămânii cu mirosul de cartofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
prizat tabac pe care i-o dăruisem când eram logodiți cu inscripția: Prietenie dezinteresată, dragoste nedisimulată. Încercam o durere nouă, cruntă, văzând toate acestea și percepându-le ca pe ceva pieritor, mai mult chiar, ca pe ceva deja pierdut, dezintegrat, golit de sens și care urma să fie mutat de acolo. Mâine eu și Antonia aveam să împărțim între noi aceste obiecte ca pe o pradă jalnică, pentru a fi ascunse prin dulapuri, ca niște secrete urâte, sau pângărite de eticheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în picioare. Ea a spus: — Întrucât ne-a dat de știre amândurora, să sperăm că n-a fost o încercare adevărată. Ai găsit pastilele? Nu mă gândisem la asta. Am început căutarea, am mutat din loc cărți și hârtii, am golit scrumiere, am răsturnat grămezi de lenjerie, am deșertat sertare, pășind tot timpul peste picioarele lui Georgie. Am răscolit patul răvășit și am căutat sub perne. Întorcându-mă și văzând-o pe Georgie acolo și zărind pentru o clipă fața concentrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
un geam deschis. — Ai sunat pentru anunț, iar acum te gândeai să... Abilă, lăsă Întrebarea suspendată În aer, ca o bulă strălucitoare a sugestiei, turnând apă dintr-o carafă. Pe masă era o vază cu flori Îmbobocite. După ce mi-am golit paharul și mi-am mototolit manșetele câtva timp, mi-au venit În minte cele câteva lucruri la care mă gândeam În drum spre hotel. Mă tem că unele dorințe Încă-mi păreau un pic criptice, dar timiditatea sau poate rușinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ca o pereche de cătușe. Crama Albastră era aproape goală. Rigoberto plecase; cei doi cu care Anton se certase, de asemenea. În colț Molly continua să-și Întrețină partenerul, care Își rătăci o mână bronzată sub bluza ei vaporoasă. Helmut goli scrumierele Într-o găleată, Gertie și Ludmila adunau paharele de bere. Era timpul să plec. Scuze că te deranjez, amice... Fără nici o tragere de inimă, l-am Împins mai Încolo pe Anton. Scoase un geamăt cu iz de alcool, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
geanta mai aproape, Anton scotoci prin ea. Îmi poți explica eventual asta? Ridică o bluză galbenă, pe care o purtasem vinerea trecută. — E... — Nu, stai așa. Am observat cu greu că folosise bluza pe post de ambalaj pentru un obiect. Golind conținutul, Îl puse pe masa de scris. Era un căluț - Înalt de aproximativ douăzeci de centimetri, cioplit din lemn și vopsit În alb. Pentru coamă au fost folosite fire aspre, negre de păr de cal, dar coada lipsea. Mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ușa În lături. Înăuntru, nimeni. Probabil că Else plecase acasă - sau poate stătea În sală, laolaltă cu oamenii de știință? Paharele din care am băut ceaiul cu gheață erau tot pe masă. Cineva fumase, dar nu s-a obosit să golească scrumiera. Pe rafturile din colț se aflau canistrele de metal, care conțineau bobinele cu jurnalul de actualități și filmul de joi. Filmul care rula părea ajuns cam la jumătate, pentru că pe taburetul pe care stau de obicei zăcea o cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care conțineau bobinele cu jurnalul de actualități și filmul de joi. Filmul care rula părea ajuns cam la jumătate, pentru că pe taburetul pe care stau de obicei zăcea o cutie de carton goală, una desfăcută și Încă una sigilată. Am golit scrumiera, am pus paharele la loc și am confiscat o cutie de chibrituri uitată de un fumător necunoscut. Din când În când Otto ajunge la cinema Înaintea de mama lui, și n-am vrut să se simtă tentat fără rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe care am făcut-o cu vărsatul cafelei În camera de proiecție, a Înlocuit rolele de pe fundul grămezii cu altele noi. Cilindrii murdari păreau compromiși definitiv. Cu toate acestea, câțiva metri de film se dovediră a fi intacte, așa că Else goli o cutie și așeză filmul Într-un fișet pe care nu-l foloseam. În timp ce discuta cu Dora, urmându-și premoniția, Încercă să scoată rola. Pentru a treia oară În acea seară, m-am oprit pe urmele lăsate de scaunul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
terminat - la ultima numărătoare erau douăzeci și patru de volume - a continuat cu reproducerea după Böcklin de pe perete. Diels la rândul lui se dedicase trup și suflet biroului meu. Ofițerul mai vârstnic termină mai repede și Își urmări colegul mai tânăr, care goli meticulos sertar după sertar. Scrisori, facturi și chestionar, toate au fost adunate Într-un teanc ordonat pe birou, celelalte obiecte aterizând pe podea. Văzându-le cum zboară, nu mai știam ce m-a convins cândva să le păstrez. O bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din sufletele lor continuau să tânjească după noi și noi plăceri, până când Își potoliră poftele. Lecțiile de călărie nu mai erau de-ajuns. Dacă regizorul nu testa limitele propriului său mediu, mai devreme sau mai târziu, cinematografele aveau să se golească. Anton oftă. Era aproape falit, pentru a doua oară În doar câțiva ani. — De asta a percheziționat poliția Crama Albastră iarna trecută? — Poate. Când nu primea onorar dublu, Rigoberto făcea de obicei urât. Ca iapă și armăsar În același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ude. Dar cu fiecare minut care trecea, tălpile mi se Înmuiau mai tare și până la urmă am putut chiar să simt transpirația rece dintre degetele de la picioare. Era o senzație reconfortantă, asemănătoare cu cea pe care o smițim când se golește cada sau când deodată se eliberează un loc În tramvai. Viața Își revine la normalitate; existența Își recapătă dimensiunile potrivite. Mi-am scos țigările. Încă două-trei minute liniștite și câteva gânduri bine-intenționate la sfârșit, apoi o să plec și n-o s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să ocolească în cerc, la nesfârșit, mașinile de spălat - fără să lase din mână sticla de Squeeze. Unchiu-meu l-a înghesuit, însă, într-un ungher, l-a trântit la pământ și l-a țintuit la podea până când Heshie și-a golit complet sacul cu obscenități pe care i le azvârlea în obraz - l-a țintuit locului (dacă e dăm crezare legendelor Portnoy) cincisprezece minute, până când lacrimile capitulării au umezit, în sfârșit, genele hollywoodiene, lungi și întunecate, ale lui Heshie. Suntem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mama ta și-ți promit, promit, promit - numai fă să fie benignă! Și a fost benignă. Un exemplar din Sămânța dragonului de Pearl S. Buck stă deschis pe noptiera de lângă pat, unde se mai află și un pahar pe jumătate golit cu suc de ghimbir răsuflat. E zăduf și mi-e sete, iar maică-mea, care-mi citește gândurile, îmi spune să-i dau drumu’ și să beau ce-a mai rămas în pahar, mai mare nevoie am eu decât ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
eu nu găsesc nici un argument în favoarea existenței lui Dumnezeu sau în favoarea mărinimiei și virtuții evreilor în faptul că omul cel mai ve-ne-ra-tî din tot Newark-ul a venit să stea „o jumătate de ceas încheiată“ la căpătâiul maică-mii. Dacă-i golea plosca, dacă-i dădea mâncarea în gură, mai ziceam și eu că e un început, e ceva, dar ce mare brânză c-a venit să șadă o jumătate de ceas la căpătâiul cuiva? Ce altceva are el de făcut, mamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu o mutră chinuită, de-a dreptul apoplectică: — Unde mi-e pălăria? Unde-i pălăria aia? Într-un târziu, blajină, din străfundurile sufletului ei omniscient, ea îi răspunde: — Nătărăule, e pe capul tău. Pe moment, ochii lui par să se golească de orice urmă de experiență umană și de putere de înțelegere: rămâne locului, o pată albă, un obiect, un trup plin de căcat și nimic mai mult. Apoi, conștiința îi revine - da, la urma urmei, va trebui să iasă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
viitorul meu. Imaginează-ți! Hal de situație ridicolă! Uite-așa se plămădește caracterul cuiva, uite-așa se modelează un destin... sau, vai, poate că nu... Oricum, în caz că informația asta are vreo importanță, niciodată nu pot, pur și simplu, să-mi golesc udul în prezența cuiva. Până-n ziua de azi. Vezica poa’ să mi se umple și cât un pepene roșu, dar, tulburată de prezența cuiva, se blochează înainte de-a drumul șuvoiului (vrei să auzi totul, fie, o să-ți spun totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
schimbe bani, dorind o cușetă, ca el să-și mai amintească una anume. Și fata nu avea nimic special. Când urcă la bord, deja se spălau punțile pentru călătoria de Întoarcere și-i făcu mai multă plăcere să găsească nava golită de străini. Așa i-ar fi plăcut să fie Întotdeauna: câțiva latino-americani pe care să-i dăscălească În propria lor limbă și o stewardesă cu care să bea un pahar de bere tare. Mormăi ceva În franceză În direcția marinarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și se opri În holul mare, plin de ecouri. Domnul Opie coborî imediat, ager, bine dispus și Împovărat, descărcând pe peron două valize, apoi un sac de golf și o rachetă de tenis În husa ei. Josef rânji și Își goli pieptul: vederea domnului Opie Îi aminti de crima sa. Un om În uniforma agenției Cook conducea o femeie Înaltă, cu hainele șifonate, și pe soțul ei. Aceștia se Împleticeau În urma agentului, dezorientați și deprimați, prin aburul care șuiera și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
dejun, la lungile așteptări pe scările agenților, cu Ivy, Flo, Phil și Dick, toți oamenii aceia drăguți cu care se săruta și-și ziceau pe numele mic și nu-i cunoștea deloc. Intimitatea cu o persoană putea face așa ceva - să golească lumea de prietenie, să dea gust searbăd sărutărilor date de femei și flecărelii lor vesele, să facă lumea concretă puțin ireală și foarte neinteresantă. Nici doctorul nu conta pentru ea, căci mergeau alături, Însă el era Într-o altă lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]