924 matches
-
în mesajele-ți scrijelite pe trunchiul rămas fără seva iubirii Lacrimi fierbinți sătui cu botul ce răspândește duhoare de păr ars prin degetele cu miros de unghii-cenușă și colții înfloriți din hălcile de soare vârcolacii aruncă limbi de jeratic în goliciunea seninului din gropi săpate-n văzduh cu fața pârjolită ulcioarele neîncepute își cască gurile prin care își plâng secunda rădăcinile însetate pe obrajii dogoriți de muncă lacrimi fierbinți lunecă în țărâna care sfârâie de durerea neputinței n-o să mai fie
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ale crizantemelor cum că ea și-ar fi cam terminat treaba și are de gând să ne sufle în creștet ploi multe și reci. Urmele pașilor În despletiri de anotimpuri copacii s-au despuiat de haina ruginie purtându-și semeți goliciunea cu sărutul soarelui lipit pe buze vântul își face de cap risipind pe fruntea plină de sudoare a pământului mormanul de frunze care înghite urmele pașilor. De o să vii De ai să vii vreodată aici la mine aș vrea să
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mea fierbinte a suflat răcoarea. Atunci, la un mal de grind, am văzut alt spectacol nou. Vreo douăzeci de țigănuși se scăldau în nomol, luptându-se, la malul gârlei. Au salutat cu răcnete de entuziasm trecerea noastră, arătându-ne întreagă goliciunea lor de coloarea castanei. Unii întindeau o mână: —Mă, unchiule, dă-mi un ban! Gâdea îmi lămurea cu vorbe precise că avem de-a face cu copiii rudarilor. S-au așezat aici, în pădurea de sălcii, de trei ani. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
un cot. —Unde pleci? —Acasă. De ce nu dormi? —Te priveam. M-a luat cu frig, la propriu. Nu așa, a zis. Te priveam să mă asigur că ești bine. Cu spatele la el, îmi căutam hainele pe podea, încercând să-mi ascund goliciunea. —Anna, rămâi până dimineață. —Vreau să mă duc acasă. Ce mai contează câteva ore? —Mă duc acasă. Nu-mi găseam sutienul. S-a dat jos din pat și m-am dat înapoi; nu voiam să mă atingă. — Mă duc dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu arcul... Valerius se uită exasperat spre arenă. — Ticăloșii ăia vor să ne imite pe noi, gladiatorii? Atunci de ce nu luptă ca noi, aproape goi? — Sunt cetățeni romani. Cetățenilor nu le este îngăduit să apară în arenă cu pieptul descoperit. Goliciunea noastră îngăduie să fim răniți cu mai multă ușurință, iar sângele îl preface pe gladiator într-un animal divin... Se auzi sunetul ascuțit al trâmbițelor. Urmau să intre morituri. Skorpius se ivi în mijlocul arenei, întâmpinat de ovații interminabile. Își ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
meu. M-am dezbrăcat și m-am întins lângă ea pe cearșaf. Ne-am sărutat, ne-am îmbrățișat și, deși știu că sunt un tip leneș și insensibil, în cele din urmă am reușit să înțeleg ce voia să spună goliciunea ei, i-am văzut fericirea întreagă, care voia să spună - Uite, sunt toată numai a ta. Da, fă-o delicat cu mâinile ale brutale ale tale... Și dimineața, când m-am trezit, Doamne, (și să nu râzi - nu, nu râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la loc, iar bătrânul elefant mascul veghea trupul elefănțelului tânăr și bătrân. — Am ceva de mâncare, spuse Vultur-în-Zbor, oarecum surprins. Scotocise în buzunarul pantalonilor săi jerpeliți și găsise doi biscuiți vechi. îi dădu unul lui Virgil Jones, care-și ascundea goliciunea în dosul hainei vechi a lui Vultur-în-Zbor. Mâncară încet. — Spune-mi Vultur-în-Zbor, zise Vultur-în-Zbor și apoi adăugă: Virgil. Se uitau unul la altul în timp ce mâncau. Tot ce-ai făcut în viață, spuse Virgil, a fost, într-un fel, o pregătire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
undeva pe lângă anticul Aegyssus. Am plecat de acolo cu o colecție de toarte de felurite oale și ulcele. Din tot ce spărsese istoria străveche, strămoșii mă ademeniseră cu cioburile acelea, tocmituri ale țărânii, dintr-un tărâm cândva împoporat, acum devenit goliciune de stepă și pustiu hălăduit de scaieți. Toarte vechi, păstrate ca printr-o minune a veciei, spre a aminti încă de mâini care le-au purtat, care le-au dezmierdat. Uneori, ștergându-le de praf, simt parcă, încă vie, căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și adevărul slab, despre adevărul bogat și adevărul sărac ce hălăduiesc noaptea pe străzi. Despre adevărul luminos și adevărul Întunecat, despre adevărul tare și adevărul moale. Despre adevărul mascul și adevărul femelă, care umblă mereu cu fusta sumețită, arătându-și goliciunea oricărui trecător. Despre supremul adevăr și adevărul ultim ce animă atât omul, cât și subomul. Toate aceste adevăruri, după părerea lui Bikinski, le aducea vântul cel bun, ce ziua umbla cu capul răvășit pe câmp și odată cu lăsarea serii pătrundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
uzați de-atâta umblat mereu pe-același drum... Ca să poată păși mai ușor pe asfaltul spart, adidașii Își fixau casca de urechi, ascultând acordurile chitarei lui Jimi Hendrix. Pe calea mântuirii, pictorul Întâlnea suflete pierdute, ce-și arătau fără sfială goliciunea, Îndreptându-și după fiecare act de penitență, săvârșit dedesubtul unui tir sau În tufișurile ce mărgineau șoseaua, ciorapii de nailon pe jartiere și așezându-se cu tot cu țigara aprinsă și poșeta În același loc. Când Întâlnea astfel de făpturi pierdute, Bikinski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
telefonul pe durata «tratamentului», puneți muzică relaxantă, de preferat instrumentală, aprindeți lumânări parfumate, În special cele de lavandă și mușețel, și lăsați pentru o oră grijile deoparte...” Dincolo de jeturi, iar apăru salcia pletoasă. Părul imaginar al Oliviei se revărsa peste goliciunea lui... Melcii lui Oliver ieșeau din scorbură, cercetau aerul mișcându-și cornițele... Apăreau și dispăreau, topindu-se-n văzduh. Erau ca o adiere. În timpul săptămânii, Noimann avusese, Într-adevăr, un program supraîncărcat. Abia când ajungea acasă, o vedea pe Mathilda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și de pene, masterandului nu avea de ce să-i fie teamă că va fi arătat cu degetul de trecători sau că va fi oprit de vreun gardian și băgat la zdup pentru Încălcarea normelor privind bunele moravuri. Acoperită de fruziș, goliciunea sa era ascunsă oricărui ochi străin. Stând În fața cavoului, străjuit de statuia lui Noimann repezentat În chip de Bonaparte, Oliver Începu să se plictisească. Balivernele despre izgonirea din Paradis, despre Dumnzeu și despre ispită, pe care le auzea răzbind dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Corpul ei acoperit de vinișoare trandafirii fu cuprins de spasme. Gura i se acoperi de-o spumă albă, care se revărsă pe lespezi. Trupurile bărbaților intrară și ele În trepidații, ca și cum ar fi fost conectate de un fir nevăzut de goliciunea femeii ce palpita În beznă. Gemetele celor trei se contopiră Într-o arie ambiguă, În care sunetele emise de cele trei guri erau acompaniate de cele ițite de alte orificii. Sus-jos, stânga, dreapta. Sus-jos, stânga, dreapta. Și tot așa. Falangele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
da, scuzați, vă rog, pentru confuzie... Șifonierul dumneavoastră e plin totuși de costume...” Noimann-cinicul era uimit de Îndrăzneala lui Noimann ce se târa ca un vierme la picioarele lui. „Continuați, continuați”, făcu el. „Sunteți un egolatru. Vă adorați propria dumneavoastră goliciune la fel de mult ca pe-o femeie. Sau poate chiar mai mult...” Noimann-viermele căpătase glas. Glasul trebuia anihilat. „Ce vrei să insinuezi cu asta?” spuse Noimann-cel-de-sus, adresându-se lui Noimann-cel-de-jos, fără să catadicsească a-l privi. „Nimic, nimic”, făcu celălalt, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de-a clădi în gol, Pe frământarea delirând a mării, Pe care-mi dai nepământesc ocol; Mă lasă singur, să-mi privesc pălirea Și împietrirea-n veșnicul nimic, Să ies din forma ce mi-a dat-o firea Și-n goliciunea mea, să mă ridic; Să sânger sub furtuna disperării, Vremelnicia mea să mi-o consum, Ca epilepticul întins al mării Ce-ngroapă-ntrânsul urmele de drum; Dac-am să dau de-un țărm, fără-ndoială Nu visu-n cale mi-l va așeza
DE VOI ?NVINGE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83778_a_85103]
-
ghem, urlând ca un leu... Todiriță a ridicat ciomagul, să lovească încă o dată, dar și-a dat seama că individul nu va mai mișca în urma unei alte lovituri... Femeia, îngrozită și despuiată, nu găsea foanțele cu care să și acopere goliciunea... ― Unde sunt copii, nenorocit-o? - a reușit să articuleze Todiriță. ― Laaa... - a prins să scâncească femeia. ― Unde? ― Petruță îi la mamaia, iar Tudora îi la vară-mea Ileana... ― Care va-să-zică, copchiii stau prin sat, iar tuuu... Tu te călărești!!! S-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fie două pete negre în obrazul de var, deși erau albaștri de-aproape; cu părul scurt la spate, iar în față un vâlvoi creț, oxigenat violent și așa de înalt incit întrecea fețișoara boțită. Plimba rochii de bal de o goliciune fără nici o impudoare pe corpul ei absent și care astfel puteau amăgi clientela, și în vîlvoiul aprins al părului, aureola insolentă a unor egrete imense. Sau dispărea în circumferința rigidă a volanelor crinolinate, pe vreun model de stil, cu fruntea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pămîntul va fi plin de cunoștința slavei Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă. 15. Vai de cel ce dă aproapelui său să bea, vai de tine care îi torni băutură spumoasă și-l amețești ca să-i vezi goliciunea! 16. Te vei sătura de rușine în loc de slavă; bea și tu, și dezvelește-te! Îți va veni și ție rîndul să iei paharul din dreapta Domnului, și va veni rușinea peste slava ta. 17. Căci silniciile făcute împotriva Libanului vor cade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]
-
de singurătate, de orele de nesomn din lungile nopți ale sfârșitului de an calendaristic, de anotimpul friguros care mă așteaptă. Cu ochii obosiți de nesomn privesc crengile teilor ce se leagănă ca niște brațe scheletice, le împărtășesc tristețea și suferința goliciunii și aștept viitorul anotimp cald, când îmi vor umbri din nou fereastra camerei și-mi vor dărui florile cu parfumul lor inegalabil. În memoria-mi încărcată de nostalgii revin tot mai insistent versurile catrenului pe care l-am dedicat florilor
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
stând întins pe terasa unei case mari, ascultând fășâitul măturilor cu care fac servitoarele curățenie. Cu toate acestea, trupul lui continuă să înregistreze. Ritmul roților de tren, densitatea piureului de linte, senzația unei vechi tăieturi pe frunte, durerea, sfârșeala și goliciunea săptămânilor pe care le-a zăcut într-o celulă: toate acestea i se strecoară în minte, bat la ușă, îl invită să facă un pas mare spre prezent. Este seară, spre noapte. Într-o stație, li se întind căni cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
morți! 4. Din pricina multelor curvii ale curvei, plină de farmec, fermecătoare iscusită, care vindea neamurile prin curviile ei și popoarele prin vrăjitoriile ei, 5. "iată, am necaz pe tine, zice Domnul oștirilor, îți voi ridica poalele ca să-ți vadă neamurile goliciunea, și împărățiile, rușinea. 6. Voi azvîrli cu murdării peste tine, te voi înjosi, și te voi face de ocară. 7. Toți cei ce te vor vedea vor fugi de tine, și vor zice: "Ninive este nimicită! Cine o va plînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85120_a_85907]
-
și am încercat să mă conving că eunucii nu sunt bărbați. Când i-am deschis, am descoperit că era adevărat. La țară, bărbații salivau la vederea unei fete atrăgătoare chiar și atunci când era complet îmbrăcată. Aici, eunucii se purtau ca și cum goliciunea mea nu avea nici o importanță. M-am întrebat dacă nu simțeau nimic cu adevărat sau doar se prefăceau. După ce am fost măsurate, am fost duse într-o sală mai mare și ni s-a ordonat să mergem. Fetele care erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
care se apropie. Mă acopăr cu pături și perne, încercând să îmi găsesc curajul de a-mi saluta soțul pentru prima dată. Sincer, nu-mi pot aminti înfățișarea lui. Eunucul-șef Shim m-a instruit să nu îmi salut soțul. Goliciunea nu face decât să îmi sporească nervozitatea. Cămașa mea de noapte zace pe un taburet lângă pat. Alături e cămașa din mătase albastră a Majestății Sale, în care se va schimba pentru noapte. — Nu! Cine cred ei că sunt eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Replici? Ce replici? Am... am uitat replicile. Nu vreti să fiți plictisit cu ceva ce ați mai auzit spunându-se de sute de ori. — De dragul strămoșilor mei, taci! Hsien Feng se trage deoparte. Îl privesc și îl găsesc atrăgător în goliciunea sa. Aș face bine să mă bucur de asta, mă gândesc, de vreme ce nu mi se va mai da voie să văd un alt bărbat dezbrăcat în viața mea. Îmi cere să-i spun gândurile pe care le am, așa că i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
sinceri. Femeia din oglindă Mă privesc alături de voi, în oglindă. -Sunt eu femeia cu mantia alunecată și umerii goi? Ochi lacomi îmi desenează, cu priviri alunecoase, liniile trupului. Femeia din oglindă îmi face semne pline de pudoare, să-mi acopăr goliciunea cu mantia umilinței. O îndes pe umerii firavi. Mantia mă apasă. Pornesc pe cărarea de nicăieri, presărată cu pietre ascuțite. „Să fie Mecca prea departe?” Tălpile mi s-au tăbăcit în mersul încrâncenat. Genunchii se șubrezesc, așezânduse pe prundișul fierbinte
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]