1,864 matches
-
unelte întâlnite aici, precum coașta 3 care, prin vechime, aparține lumii antice sau construcții specifice cum ar fi staulul, atestă continuitatea românilor pe acest teritoriu (Bucur, 1977a). Istoria locală este ulterior marcată de migrațiile intense din epoca prefeudală (avari, huni, goți, gepizi) și ulterior pecenegi, în secolele X-XII (Madgearu, 2005). Secolul dintre retragerea romană și pătrunderea maghiarilor este un secol întunecat și datorită faptului că în această perioadă, populația autohtonă a înregistrat un regres în dezvoltarea ei. Explicația constă în faptul
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
În funcție de circumstanțe. Este curios că, uneori literatura, benzile desenate chiar, creează o istorie emblematică extrem de veridică! Așa se face că galul Asterix prefigurează excepția culturală franceză În lupta sa Împotriva superputerii americane. În diferitele lor călătorii În afara Galiei, la iberi, goți, corsicani, egipteni sau helveți, Asterix și Obelix recunosc Întotdeauna specificitatea și dreptul la diferență al culturilor prin raport cu dominația romană, nu fără a evoca anumite orientări de politică internațională a Franței. Miturile constituie matrice disponibile pentru actualizarea comportamentelor particulare
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
Dospirea ploii”, LCF, 1971, 35; Constantin, A doua carte, 201-203; Dan Cristea, „Dospirea ploii”, RL, 1971, 39; Nicolae Manolescu, Debuturi în poezie, CNT, 1971, 46; Nicolae Manolescu, Doi poeți, RL, 1974, 8; Mircea Iorgulescu, „Nuntă călătoare”, LCF, 1974, 15; Petre Got, „Nuntă călătoare”, VR, 1974, 6; Mircea Iorgulescu, Profil: Nicolae Lupu, LCF, 1975, 25; Dorin Tudoran, Imagine și cuvânt, LCF, 1975, 40; Dana Dumitriu, Iubirea grădinarului, RL, 1975, 44; Valeriu Cristea, „Pe ușă-mi forfoteau aureole”, RL, 1976, 35; Iorgulescu, Scriitori
LUPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287934_a_289263]
-
să aibă un nume în istorie“), unde câmpul de luptă era încă acoperit de cadavre, sau peste fluviu, la Nicopole, localitate ce amintea de campania din anul 1828. Cu asemenea priveliști în preajmă, el își imagina vremurile când „roiurile de goți și huni“ s-au abătut peste aceleași locuri, silindu-i pe daco-romani să se refugieze în „fortăreața Carpaților“, spre a-și conserva limba și instituțiile, „pregătindu-se să se întoarcă iarăși pe câmpurile fertile ale Valahiei, unde valurile contradictorii ale
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sau protoromânesc un loc integrat pe deplin în ansamblul unor preocupări ce aveau drept scop producerea cărții. Cel mai vechi text (păstrat) scris aici este o relatare (de factură hagiografică) despre martiriul Sfântului Sava, un capadocian ajuns să predice între goții aflați în zona de azi a Buzăului, personaj care va suporta supliciile poruncite pe la anul 372 de regele Athanaric și va sfârși înecat în râul Buzău. I s-a zis Sfântul Sava Gotul, și povestirea faptelor sale, intitulată Scrisoarea bisericii
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
Sava, un capadocian ajuns să predice între goții aflați în zona de azi a Buzăului, personaj care va suporta supliciile poruncite pe la anul 372 de regele Athanaric și va sfârși înecat în râul Buzău. I s-a zis Sfântul Sava Gotul, și povestirea faptelor sale, intitulată Scrisoarea bisericii din Goția către biserica din Capadocia (conservată în două manuscrise grecești de prin secolele al X-lea și al XI-lea), va însoți rămășițele pământești ale martirului în drumul spre Capadocia, la cererea
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
Istorisirea aceasta, ferită de intruziuni suprafirești, conținând în schimb știri însemnate despre viața în Dacia sub ocupația gotă relatate expresiv, a fost scrisă probabil în grecește (un titlu al său fiind Martyrion tou agiou Saba Gotthou, adică Pătimirea Sfântului Sava Gotul), într-o manieră utilizată în epocă. Redactarea s-a petrecut la Tomis (unde moaștele Sfântului fac un prim popas), dar cu înglobarea datelor primite din stânga Dunării de Jos. Literatura teologică a episcopilor misionari se cuvine a fi înregistrată, de asemenea
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
Regensburg, 1964; Owen Chadwick, John Cassian, Cambridge, 1968; D. Onciul, Scrieri istorice, I, București, 1968, 89-279; Ștefan C. Alexe, Sfântul Niceta de Remesiana și ecumenicitatea patristică din secolele IV și V, „Studii teologice”, 1969, 7-8; Vasile Gh. Sibiescu, Sfântul Sava „Gotul”, „Glasul Bisericii”, 1972, 3-4; Ioan Rămureanu, Noi contribuții privind pătrunderea creștinismului la traco-geto-daci, „Ortodoxia”, 1974, 1; Ioan G. Coman, Operele literare ale Sfântului Ioan Cassian, MB, 1975, 10-12; Ioan G. Coman, Misionari creștini în Scythia Minor și Dacia în secolele
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
lucrările lui David Wise. Comparați, de exemplu, două dintre primele sale lucrări (scrise împreună cu Thomas B. Ross) - The Invisible Government (Random House, New York, 1967) și The Espionage Establishment (Random House, New York,1967) - cu două volume mai recente, The Spy Who Got Away: The Insight Story of Edward Lee Howard (Random House, New York, 1988) și Mole Hunt: The Secret Search for Traitors that Shattered the CIA (Random House, New York, 1992). Titlurile în sine sugerează o schimbare de percepție. Cea mai recentă carte
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
rezumate ale cazurilor recente. Theodore R. Sarbin, Ralph M. Carney și Carson Eoyang analizează diversele motivații ale implicării în activitatea de spionaj în Citizen Espionage: Studies in Trust and Betrayal (Praeger, Westport, Conn., 1994). 20. David Wise, The Spy Who Got Away: The Inside Story of Edward Lee Howard (Random House, New York, 1998). 21. Vezi Mary S. Lowell, Cast No Shadow: The Life of the American Spy Who Changed the Course of World War II (Pantheon, New York, 1992). 22. Pentru o
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
Penkovsky, un ofițer militar sovietic care a spionat pentru Statele Unite și Marea Britanie la sfârșitul anilor ’50 și începutul anilor ’60. „The Prikhodko Lecture” în Frank Gibeny (ed.), The Penkovsky Papers, (Doubleday, New York, 1965), pp. 102-162. 27. Wise, The Spy Who Got Away, pp. 198-205. Pentru ca trucul să fie complet, la întoarcerea acasă, soția lui Howard a sunat la biroul doctorului acestuia. La acea oră, era de așteptat ca doctorul să nu fie la birou și a răspuns robotul; soția lui Howard
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
dolari au fost transferați aceluiași partid. Aceste fonduri le erau de obicei transmise beneficiarilor străini prin intermediul KGB. În anii ’20 și ’30, organizația comunistă Comintern a fost folosită în acest scop. Vezi Michael Dobbs, „Panhandling the Kremlin: How Gus Hall Got Millions”, The Washington Post, 1 martie 1992, p. A1, precum și Harvey Klehr, John Earl Haynes și Kiril Mikhailovich Anderson, The Soviet World of American Communism (Yale University Press, New Haven, Conn., 1998), capitolul 2. 33. Pentru o scurtă prezentare a
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
a întări autenticitatea faptelor lui Iurcenko sau buna sa credință s-a renunțat la Pelton și la Howard - care nu mai erau angajați de SUA sau nu le mai erau de nici un folos sovieticilor. Vezi David Wise, The Spy Who Got Away: The Inside Story of Edward Lee Howard (Random House, New York, 1988), pp. 17-21 passim. 38. Pentru o discuție despre „Tricycle” (tricicletă) (un iugoslav pe nume Dusko Popov) și despre modul de utilizare al chestionarului, vezi B. Bruce Briggs, „Another
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
din opera unor mari specialiști, precum Claude Lévi-Strauss și Jean Cuisenier. Publică, de asemenea, câte un grupaj de poezii de Ioan Alexandru, Adrian Ălui Gheorghe, Vasile Avram, George Boitor, Leo Butnaru, Daniel Corbu, Nicolae Dabija, Aurel Dumitrașcu, Ioan Floră, Petre Got, Ion Iuga, Valeriu Matei, Ion Mureșan, Viorel Mureșan, Alexandru Pintescu, Gheorghe Pituț, Ioan Es. Pop, Cristian Popescu, Cassian Maria Spiridon, Vasile Tărâțeanu, Lucian Vasiliu, George Vulturescu, Ion Zubașcu. I.D.
MEMORIA ETHNOLOGICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288087_a_289416]
-
Democrit, introd. trad., pref. C. Balmuș, 1941; Epicur, Lucrețiu, Fragmente, pref. C. Balmuș, Iași, 1941; Horațiu, Arta poetica, Iași, 1943; Tacit, Dialogul despre oratori, Iași, 1946; Aristofan, Comedii, București, 1955 (în colaborare cu Eusebiu Cămilar); Procopius din Cesareea, Războiul cu goții, introd. trad., București, 1963, Istoria secretă, introd. trad., București, 1972; Mauricius, Arta militară, București, 1970; Teofilact din Simocata, Istorie bizantina, introd. trad., București, 1985. Repere bibliografice: C. Cojocaru, Influența grecească asupra limbii române până în secolul al XV-lea, ATN, 1968
MIHAESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288112_a_289441]
-
care au avut o influență covârșitoare asupra secolelor următoare. De aceea, putem conchide că Augustin se dovedește a fi reprezentantul a două epoci diferite, care, în esență, au asistat la o despărțire a apelor în anul 410 (anul în care goții au jefuit Roma) și, dacă formația sa culturală este aceea a unui creștin din secolul al patrulea, în schimb, ultimele sale opere și concepțiile sale teologice și filosofice cele mai semnificative se adresează deja secolelor următoare. Această dualitate, această instabilitate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
barbarilor în Imperiul Roman erau continue și ultima, cea din 410, fusese cea mai înspăimântătoare, chiar dacă, pe plan politic, cea precedentă, din 408, nu fusese mai puțin gravă pentru că desprinsese din imperiu Spania, Galia și Britania. Numai că, în 410, goții lui Alaric jefuiseră chiar Roma, devastaseră Italia până la strâmtoarea Messina și urcaseră apoi spre Provence. Invazia barbarilor îi constrânsese pe mulți romani, dintre care unii de familie nobilă, să se refugieze în Africa, unde aduceau informații despre devastările și violențele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de circa un secol, o pace relativă a domnit de-a lungul Rinului și al Dunării până când, în 378, înfrângerea suferită de romani la Adrianopole, în Moesia, a pus din nou în evidență, pe neașteptate, gravitatea problemei barbarilor. Într-adevăr, goții, învingătorii, nu numai că masacraseră armata romană, omorându-l - lucru nemaiauzit - chiar pe împăratul Valens, ci organizaseră, stimulați de victoria obținută, și nenumărate incursiuni devastatoare în anii următori; se liniștiseră datorită intervenției, în esență diplomatică și mai puțin militară, a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lucru nemaiauzit - chiar pe împăratul Valens, ci organizaseră, stimulați de victoria obținută, și nenumărate incursiuni devastatoare în anii următori; se liniștiseră datorită intervenției, în esență diplomatică și mai puțin militară, a lui Theodosius. Într-adevăr, împăratul, deși temperase oarecum violențele goților (însă, având în vedere forțele sale reduse, n-a putut sau n-a vrut să-i înfrunte pe față), fusese constrâns să-i declare foederati și să-i accepte în interiorul imperiului plătindu-le un tribut și formând cu oamenii lor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
inițiative autonome ale lui Ambrozie sau ale altora care să aibă drept scop declarat creștinarea germanilor. Este vestită „misiunea” episcopului Ulfila printre ei; însă Eusebiu de Nicomedia îl trimisese pe Wulfila în 341 nu pentru că ar fi fost episcopul tuturor goților în general, ci al creștinilor care trăiau deja în regiunile unde locuiau goții, probabil ca prizonieri ai barbarilor sau ca descendenți ai celor ce fuseseră făcuți prizonieri în anii precedenți. Însă în secolul al cincilea, situația politică s-a schimbat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
declarat creștinarea germanilor. Este vestită „misiunea” episcopului Ulfila printre ei; însă Eusebiu de Nicomedia îl trimisese pe Wulfila în 341 nu pentru că ar fi fost episcopul tuturor goților în general, ci al creștinilor care trăiau deja în regiunile unde locuiau goții, probabil ca prizonieri ai barbarilor sau ca descendenți ai celor ce fuseseră făcuți prizonieri în anii precedenți. Însă în secolul al cincilea, situația politică s-a schimbat din cauza contactului zilnic cu barbarii invadatori care se manifestau în continuare ca stăpâni
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fie asigurată doar supraviețuirea, așa încât, în Africa, s-a vorbit din nou de „persecuție”. În ce stadiu de creștinare erau barbarii în epoca în care invadau interiorul imperiului e o problemă dificilă și foarte discutată; știm ceva mai mult despre goți care se stabiliseră în Moesia și erau cei mai romanizați dintre germani. În acest nou context social și politic, creștinismul trebuie să fie conștient de noua situație, iar reacția la noile condiții este, de obicei, vivace și inovatoare (cu excepția câte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de proiectul lui Orosius și când, la sfârșitul Cetății lui Dumnezeu, a trebuit să vorbească despre epocile istorice nu s-a mai folosit de diviziunea făcută de Orosius. Pentru perioada foarte veche și până la momentul epocal al înfrângerii romanilor de către goți la Adrianopole în 378, Orosius a folosit în esență scrierile istoricilor păgâni cum sunt Tit Liviu, Florus sau Iustin: de aceea, valoarea scrierii sale este limitată. În schimb, pentru perioadele ulterioare și mai ales pentru evenimentele din vremea sa, Orosius
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care se bucură de protecția lui Dumnezeu și stăpânesc tot pământul într-o epocă în care catastrofele naturale sunt reduse la minimum. Sigur, barbarii sunt prezenți în epoca lui Orosius, care a început să-și scrie istoria tocmai în urma invaziei goților. Dar, cum judecata asupra istoriei trecute și prezente fusese prestabilită de el însuși, Orosius nu mai poate face altceva decât să adopte o atitudine filobarbară, observând că pagubele și devastările produse de barbari, inclusiv faimoasa jefuire a Romei din 410
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și a trăit ca laic, dispunând de însemnate resurse economice. Însă când avea treizeci de ani, invaziile barbarilor i-au lovit casa și familia, iar tatăl său s-a stins tot atunci din viață. La numai câțiva ani după aceea, goții i-au luat proprietățile și el a trebuit să trăiască precum un sclav; a ieșit cu greu din acea stare. Ar fi vrut să se dedice ascezei monastice, dar n-a putut s-o facă din cauza greutăților în care se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]