4,325 matches
-
care rula în sala mare și, în lipsă de altceva, tocmai răsfoiam o revistă literară. Cai verzi pe pereți cum o cataloga operatorul de film zâmbind. Deodată se deschise ușa grea, de metal verde-albastru și o văzui pe Relia pătrunzând grăbită în odaia strâmtă și plină cu tot felul de unelte și mai ales cu casetele de metal cu vopseaua zdrelită, în care aduceam de la gară, filmele. Niciodată nu mă întâlnisem cu ea în acel spațiu sărăcăcios, cu pereții destul de afumați
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
noastră. Nu cer nimic în schimb, doar o deschidere sinceră din partea celor care doresc sănătate și liniște sufletească. Acestea sunt lucrurile pe care le doresc în viața mea și știu că Dumnezeu este cu mine. {tiu că sunteți cu toții oameni grăbiți, grăbiți să atingeți obiective, grăbiți să începeți alte proiecte, grăbiți să vă umpleți timpul cu nimicuri, să fugiți de momentele de răgaz pentru a nu fi nevoiți să meditați la viața voastră, la cei din jur, la sensurile adânci ale
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
nu are chef de vorbă - i-a răspuns: Dacă Pâcu zice așa, apoi n-ai încotro. Trebuie să-l asculți. Bine! Dacă spui tu... atunci am să mă încui, ca o măicuță - a răspuns Măriuța cu țâfnă. S-a întors grăbită și a intrat în cuhne, lăsând ușa întredeschisă cam un lat de palmă... Dintre toți cărăușii din crâșmă, doar Hliboceanu a băgat de seamă acest lucru, pe care de altfel îl și aștepta. Măriuța era mai tânără față de Costache. Acesta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
musafiri. Ai grijă să pregătești toate după cuviință. Fiți pe pace. Totul are să fie ca la carte! Nici n-o să simțiți că ați înfruntat asemenea urgie. Atunci, pe diseară, Costachele băiete! Pe diseară, Hlibocene! Odată cu ultimul cuvânt, Hliboceanu a pornit grăbit să-i ajungă pe cărăușii dispăruți în valurile viscolului. Uite că ai cârcotit degeaba, Puicuță - a vorbit Ion Cotman. Tare aș fi râs să te văd oprit în mijlocul viforniței ca să-l aștepți, iar el...el să-i facă ochi dulci
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și cu fața schimonosită de frig. Ce-i cu tine, Iordache? Cum ai ajuns tocmai în gârlă? Dacă mai mergeai, dădeai în iaz și cine știe dacă îi destul de înghețat? Te puteai trezi pe fundul iazului, băiete! - l-a întrebat grăbit Cotman. Hliboceanu... Hliboceanu... o dispărut!... Nu l-am mai găsit! La început îl auzeam cum striga ba la unul ba la altul... Tocmai striga la Gheorghe, când glasul i s-o rupt dintr-o dată... Apoi nu l-am mai auzit
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
să-i vorbească despre Hliboceanu. Cărăușii însă au trecut la treabă fără nici o vorbă. După ce au terminat, Cotman și Mitruță au intrat la Aizic. Ia să vedem noi cât ați adus? A luat hârtiile de la Mitruță și le-a cercetat grăbit. Nu mi-ați spus încă ce face Hliboceanu. Doar n-o fi pățit cine știe ce... Ba bine că nu - a răspuns Mitruță cu jumătate de glas. Da’ ce i s-o întâmplat, fraților? Spuneți, să nu mor de inimă! Păi o
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lui Cotman. Costache s-a arătat în poartă, cu felinarul în mână. Bine sănătoși, feciori? Intrați, aranjați dobitoacele și, ce mai? Când îți fi gata vă poftim la masă - i-a întâmpinat el deschizând poarta. Ce face Hliboceanu? a întrebat grăbit Cotman. Hehei! S-o dat jos din pat și vă așteaptă cu nerăbdare. Numai să punem toate cele la locul lor și am și venit. Când toate treburile au fost făcute gospodărește, cărăușii au intrat în crâșmă, trăgând după ei
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
geam și așezându-și palmele ca niște cununi În jurul tâmplelor, În efortul inutil de-a desluși ce se petrecea „Înăuntru“, În timp ce, În spatele lor, lungi cohorte de mașini stăteau blocate În trafic. Din când În când, un câine trecea În pas grăbit, oprindu-se doar pentru a slobozi câțiva stropi În direcția noastră. Spre sud se afla peretele dinspre coridor, În centrul căruia era amplasată o oglindă. De fapt, una falsă, dintre cele pe care le vezi În secțiile de poliție din
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să se ciocnească. La un moment dat, am tras pe dreapta să dormim. Când am deschis ochii, am văzut cum materia ne prinsese din urmă: apăruseră deja restaurante fast-food, peste tot străluceau reclame, mașini treceau În viteză, ca visurile dimineții, grăbite și aproape tangibile. Fiecare dintre cei care plecaseră cu noi din buricul lumii era de-acum integrat Într-o asociație atomică, fie În bordurile de granit care străjuiau bulevardul, fie În miezul incandescent din filamentul becurilor care luminau pavajul, În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o pot refuza, dar nicidecum delega. Sau pasá, nonșalant, mai departe. Am făcut toată această buclă preliminară pentru a feri recentul roman al lui Iulian Ciocan - Înainte să moară Brejnev - de o eventuală lectură prea politic-empatică. De o ipotetică retroversiune grăbită - exagerez, desigur - care l-ar putea preschimba într-o autohtonă, inconștientă, priveghere ceaușistă sau dejistă. Cu atât mai mult cu cât în corpul cărții, în povestea ei secționată nuvelistic, Brejnev însuși e prezent parcă doar - iertați-mi discretul cinism - ca să
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
embouteillage", "en rond", "ecouerați" etc. D. Roatiș a fost deranjat - și pe drept cuvânt - de numărul de erori care distorsionează textul lui N. Steinhardt. S-ar putea ca unele din ele să se mi se datorească și mie, din cauza scrisului grăbit al autorului, nu totdeauna ușor de descifrat (și în Manuscriptum câteva cuvinte au fost înlocuite prin sintagma "indescifrabil"). Dar cred că cele mai multe trebuie puse pe seama culegerii și a corecturii. Iar una din cele mai dezagreabile este, mi se pare, aceea
Primim by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9212_a_10537]
-
ro). Nu cred că în acest caz operează - în interiorul limbii române - o ideologie feministă, care ar condamna conotațiile predominant fiziologice ale termenului sex și ar propune conștient folosirea lui gen. Mult mai probabil e vorba de simpla copiere, de traducerea grăbită a unor formulare redactate în engleză, în care se găsea deja gendre ; poate și de o tendință eufemistică, în măsura în care vorbitorii vor să evite alte sensuri și conotații ale termenului sex, care li se par probabil incompatibile cu textul oficial. O
Genul din gramatici și cel din chestionare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9209_a_10534]
-
ce scop. Descria cercuri din ce În ce mai largi, adică tot un fel de spirală, iar uneori se oprea nehotărîtă și privea cînd Într-o parte, cînd În alta, cu ochii bulbucați, de parcă ar fi fost hăituită. Trupul ei robust devenise greoi, respira grăbit și sacadat, se Încinsese, iar sudoarea Îi curgea șiroaie pe la subsuori, nu atît de căldură, cît de spaimă. Copilul nu se zărea nicăieri. Crezînd că alergarea haotică a Marychkăi făcea parte din rețeta acumulării energetice, sau poate din cu totul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Întrebă Christina, Îngrijorată. — Doamnă, v-au căzut pantofii, observă Marychka. — Da, da, mă strîngeau cam tare. Mi-i pun imediat. Și deodată Începu să plouă, iar cineva spuse la Întîmplare: asta e ultima ploaie. Apoi se risipiră care Încotro, tăcuți, grăbiți, mînați de o teamă tulbure; treptat, terenul se goli de lume. Ce caut eu aici? Întrebă Pablo Într-un tîrziu, dar nu-l mai auzi nimeni. INTERLUDIU Fragmente din „Memoriile tovarășului Nicolae Ceaușescu“ În a doua jumătate a deceniului opt
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
păsări nu zbor, nici vîntul nu bate; abia se zăresc printre nori, la mari depărtări, orașe și sate; nu vezi oameni nervoși, nici femei cu sacoșe de plastic În mînă; pe care, spre un scop lipsit de temei, un demon grăbit și sarcastic Îi mînă; nu mai sunt nici pofte trupești, nici ambiții mărunte sau patimi meschine; căci, despărțit de cele lumești, sufletul se ascunde În cerul adînc și e tot mai singur cu sine; din tot ce a sperat, nimic
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mine aici? strigă alarmat David. Dacă mă atacă? — N-o să-ți facă nici un rău, are mîinile legate. Dar prezența lui mi-a făcut deja rău, a făcut să-mi crească glicemia! Leagă-i și picioarele! Omul cu fața verde părea grăbit și, În același timp, Încurcat. Se Întoarse către Pablo, măsurîndu-l din priviri cîteva clipe. — Poate că ai dreptate. Geologule, lasă-te jos și scoate-ți cureaua de la pantaloni. — De ce? se miră Pablo. — Ca să-ți leg picioarele cu ea. Nu mi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
aproape stins inunda peștera cu o lumină, sau mai degrabă cu o umbră roșietică. Din grămada de vreascuri mai rămăseseră doar cîteva. Arareori limba cîte unei flăcări se ridica și făcea să tremure pe pereți umbre subțiri ca niște stafii grăbite. CÎt timp vorbise, Michel se legănase Înainte și Înapoi, așa cum fac copiii crescuți În orfelinate, apoi Începu să mormăie ceva, de parcă ar fi descîntat focul, sau poate că Îngîna un cîntec. Simțindu-se privit, se opri brusc din legănat, tocmai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
acolo, mîrÎia, se retrăgea cîțiva pași, apoi sărea Înainte și lătra scurt, făcînd pe grozavul. — Dar celălalt prieten al tău, Vasile?... Parcă ziceai că și el scrie o carte. — Ah, săracul Bazil a murit, Dumnezeu să-l ierte, răspunse Pablo grăbit, de parcă s-ar fi temut că ea Îi va cere și alte detalii. Vestea nu o impresionă prea mult. Tăcu o vreme, molfăindu-și bomboana cu mentă - părea că se gîndește la ceva. Noi rămăseserăm amîndoi În picioare; nici nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
rugină și praf, pompele, stingătoarele de incendiu, lopețile, tîrnăcoapele, gălețile de tinichea, lăzile cu nisip, vitrinele, pînă și Mercedesul Bot de Cal care alimentează. Avea dreptate Bătrînul cu previziunile lui, își zice oprindu-se din nou ca hipnotizat de indivizii grăbiți care îi taie calea, îl îmbrîncesc, îl calcă pe picioare, i se freacă de haine, nici măcar n-a fost nevoie să treacă zece ani, și totul parcă s-a transformat într-un morman de dărîmături și gunoaie. Cu mîneca își
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se încurajeze singură. Ca de obicei, Poștașul își făcu apariția dis de-dimineață la Oficiu, își umplu geanta cu corespondența care-l aștepta gata sortată, semnă de primire într-un registru, îl salută din mers pe portar și o zbughi grăbit în stradă. Afară abia mijește de ziuă, o să-ți rămînă timp berechet pentru toate, cel mai tîrziu la amiază ești gata, poți să tragi pe dreapta, să-ți vezi de ale tale, își spuse. Traversă bulevardul Magheru prin dreptul cinematografului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
el dreptul să tragă o carte. — Popă de inimă neagră, se aude imediat vocea lui Patru Ace, ca să nu mai prelungim suspansul, era cît pe ce, dar n-a fost să fie, ce-ar fi să vă ridicați cîștigul, adaugă grăbit, lăsați pe masă miza și umflați cîștigul. — Nimic mai simplu, constată Roja atent din nou la mîinile dealerului care-și adună pachetul de cărți cu repeziciune, îl așază în buzunarul interior al vestei, salută respectuos și pleacă la altă masă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
strecurîndu-ne cu iscusință printre două scaune și, răsucindu-ne, Îi putem vedea gaura rotundă, Întunecată și neagră a gurii ei și zbiară ceva, dar noi ne rostogolim pînă la ușă, iar ea se ridică să ne urmeze, dar noi mergem grăbiți ca curu prin parcare către mașină, fredonînd melodia pe care se derulează genericul din finalul emisiunii Benny Hill Show. Încă mai e pe urmele mele răcnind Brooosss și ne dăm seama că fugim Într-o direcție greșită, ne Îndepărtăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
remulade, cuvinte prostești trecute prin pesmet și stropite din belșug cu un vin de Malaga? Kawabata nu răspunde, nu are astăzi nici un chef să râdă. În ochii lui asiatici se citește tristețea. Își fac amândoi ,,toaleta,, de dimineață, adică netezesc grăbit, cu mâinile țepene de frig, hainele strălucind de murdărie, În care au dormit. Par două personaje din ,,Azilul de noapte,, al lui Gorki. Dacă i-ar vedea Comunitatea Europeană, s-ar holba la ei cu ochii cât cepele. -Problema, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
În palmă, zâmbindu-i compătimitor și privindu-l cu multă curiozitate copilărească. Bunica o cheamă cu o voce tandră. Antoniu mulțumește, vârând bănuțul În buzunarul paltonului. Trec minute bune, până când simțurile exersate vor pipăi iarăși metalul aruncat de un trecător grăbit. -Lasă că vine Uniunea Europeană și vă mătură cerșetori nenorociți, se aude vocea stridentă, tremurând de nervi și scăldată În venin, a unui pensionar cu figură palidă. -E a doua zi de Crăciun, și nu au rost asemenea cuvinte grele. -Taci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ei tăcut. Dimineața, mă trezește de fiecare dată același zgomot: dincolo de perete, Într-o chiuvetă veche, probabil din fontă, relicvă a unui interior de bucătărie trist, mohorât, sunt spălate oale, crătiți din metal, fiind lovite, izbite de chiuvetă de mâini grăbite. Camera paralelipipedică În care locuiesc, proprietatea unei bătrâne hrăpărețe, cu urechi clăpăuge și piei curgându-i ca albiile unor râuri secate, cu minte vicleană și ochi atenți, e o Încăpere vândută de ani de zile Într-o Înșiruire de Întâmplări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]