2,083 matches
-
neînsemnate, întâmplător aflate acolo, ca niște solnițe. Stânjeneala lor, rod al unei profunde credințe atât în Cel de Sus, cât și în formele particulare de manifestare ale autorității acestuia prin Cei de mai Jos nu trecu neobservată de Metodiu, care grăi: — Frate Vasea, văd că tovarășii dumitale nu se simt tocmai bine de când, fără vreun gând rău, poposit-am la masa voastră. Au ce să fie? Este cumva de vederea prăfuitei noastre sutane prilej de întristare? Apasă-vă ceva pe suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-n ale flintei, cu păcatul la cingătoare, la vedere, nu ascuns în cine știe ce ungher al trupului ori al minții. Căci lupta Celui de Sus cu Necuratul nu s-a sfârșit; dimpotrivă, ea se-ascute. — Să lăsăm judecății Domnului treburile acestea - grăi blând Metodiu. — Ba nu, preacuvioșia-ta, să nu le lăsăm! - se înfierbântă Vasea. De ce să le lăsăm? Macek! Când sufletul dumitale se va înălța ostenit de posturi la cer, Domnul te va întreba: „Ce-ai tăcut, cuvioase, pentru mine?”. „M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care se tot împreună și astfel ne vorbesc și câte și mai câte!... O forță uriașă ne împinge spre căsătorie și ne lasă acolo. Episodul 121 DIN NOU PAN BIJINSKI — Ceea ce-ați spus dumneavoastră e frumos, nimic de zis - grăi deodată o voce care venea de nicăieri și cei doi călugări văzură cu uimire cum în patul doamnei Potoțki se deschide o trapă din care ieși capul, apoi trupul îndesat al intendentului castelului, pan Bijinski - dar pot să spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Corinteni? Iată întrebările care-l încercau pe junele călugăr cu puțin înainte de a-și lua inima în dinți și a spune: Episodul 123 CUM SE REZOLVĂ PASIUNILE — Ierte-mi-se glasul subțirel și cam peltic cu care intru în vorbă - grăi așadar Iovănuț, tușind ușor și roșindu-se ca o fecioară - dar înțelepciunea domniilor-voastre a trezit în mine niște lumini ce-și caută cu îndârjire opaițul. Mult din negura neștiinței mele despre căsătoria lumească s-a risipit după ce v-am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-și din fire în așa hal. — Vă rog să mă scuzați - zise Metodiu, ștergându-și fruntea - dar mi-am adus aminte de-o chestie. Episodul 128 DE RĂMAS BUN — Preacuvioase părinte - zise pan Bijinski, după ce Metodiu tăcu - ceea ce-ai grăit despre femeie este atât de adevărat, încât, drept să-ți spui, acum îmi pare rău că nu aparțin și eu sexului așa-zis frumos, ca să pot furniza, prin însăși existența mea, o dovadă în plus la întemeiata critică pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gândit: oare n-o fi numai un zvon, cum mai aruncă turcii câteodată? — Și? - făcu țigăncușa. — N-a fost zvon, dar până m-am gândit eu, s-a schimbat sultanul. Episodul 131 DESPRE CREDINȚA SUSPUȘILOR — Trebuie să-ți spun, spătare - grăi atunci Barzovie-Vodă, deschizând un ochi - că știam că s-ar fi putut să fii pus domn în locul meu. Aveam pe cineva la Poartă - fie-i țărâna ușoară! - care mi-a șoptit: „Vezi că spătarul Vulture...”. însă pe vremea aceea mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Metodiu aveau acel sentiment ciudat pe care trebuie să-l fi-ncercat de atunci înainte mulți compatrioți de-ai lor nimeriți într-un oraș străin, doar cu conștiința latinității lor în sânge și cu obiceiurile slave în cap. — Frate Iovănuț - grăi cam derutat Metodiu - mărturisesc că nu știu ce te-a făcut să mă bați atât la cap să ieșim din drumul nostru și să ne abatem prin acest oraș unde, din câte văz, numai peștii pot dormi liniștiți. Dar, preacuvioase, e Veneția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Sfântul Petru’ îl mai întrebă: „Și ia spune-mi tu mie, Iovănuț, vrei să-l vezi pe Domnul?”. „Nici nu îndrăznesc să mă gândesc la atâta, șopti smerit novicele, mi-e de-ajuns că pot fi în preajma Lui”. „înțelept ai grăit, copile, zise Sfântul Petru. Nu căuta îndârjit să-i vezi, căci atunci când va voi, ți se va arăta El însuși. Uite, ia-o pe drumeagul ăsta la stânga, mergi tot înainte și nu-ți fie teamă, că aici de cum ai intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cea cu piaptănul, parcă mai frumoasă ca oricând. — Bună dimineața! îi întâmpină ea radioasă. — Bună să vă fie inima - răspunse Metodiu. Se dă ceai! - îi anunță vesel bătrânul Toto. — Din păcate nu-i putem gusta dulceața, căci trebuie să plecăm - grăi Metodiu. — Vai, dar se poate?! - zise atunci signora Maxima, intrând pe ușă cu o oală aburindă. Măcar o cană! — Nu, mulțumim frumos - răspunse Metodiu. Și-așa am stat destul. Dacă dânșii tot pleacă - interveni căpitanul Tresoro - n-am putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
obosi să susținem că s-a scris uimitor, nedrept de puțin. Episodul 177 DIALOG ȘI DESCRIERE — De chipul meu, care groaznic la vedere este, nu vă va speria prea tare, îndemnându-vă a face cale întoarsă, cum am mai pățit - grăi Radu Stoenescu-Balcâzu oprindu-se în fața drumeților - atunci fie-mi îngăduit întâi a mă pleca înaintea domniilor voastre, mulțumindu-vă că mi-ați făcut cinstea să pășiți în curte, apoi a vă ruga să socotiți că din minuta aceasta sunteți oaspeții mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu tocmai plăcut, Caesar, când se mânia, băga groaza-n oameni, iar Pitagora era nițel cam zbanghiu, ceea ce nu l-a împiedicat să ducă cele mai drepte perpendiculare din câte s-au văzut într-un triunghi dat. — Acestea fiind zise - grăi Radu Stoenescu-Balcâzu - faceți-mi bucuria de a pofti colea în cerdac un răgaz de vreme, până nevrednicele slugi vor prinde niscaiva curcani și bouri, să putem prânzi. în cerdac, pe o masă rotundă din stejar de Borzești, adăstau străchini cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
prânzul și-n fața acestei evidențe, gândindu-se că pentru desfătarea de mai târziu a palpitândelor lor stomacuri un blând suflet de bovină se înălța acum la ceruri, oaspeții se simțiră o clipă rușinați. Văzând stânjeneala lor, boierul Radu Stoenescu-Balcâzu grăi: — După semnele ce le am, nu mă îndoiesc că am dinainte-mi oameni de seamă. Părea-vi-s-ar oare o greșeală de neiertat dacă aș dori să cunosc numele domniilor-voastre? — Nicidecum - răspunse spătarul. Eu sunt, de-ați auzit cumva de mine, nevrednicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o albină: câtă vreme zboară, el numai bâzâie; când se-așază pe-o hârtie, abia atunci își lasă veninul sau dulceața. Scrie, copile, numai scrie: cu dreapta ține pana, cu stânga scutul. Și preafrumoasa domniță? — Pe mine mă cheamă Cosette - grăi țigăncușa. — De dumneata, drept să-ți spun, n-am auzit - zise boierul Radu Stoenescu-Balcâzu. — Pe drept cuvânt că neamul ei s-ar fi tras din Egipt - zise spătarul Vulture - dacă nu se trăgea din India. A vrut să scape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că ține ori o ibovnică, ori niște stupi, oricum - un loc unde să ne putem întrema. Episodul 183 O SISTEMĂ DE APĂRARE — Dar să lăsăm aceste triste întâmplări, căci, orice s-ar spune, un domn schimbat e un domn trist - grăi spătarul Vulture, aruncând un os unui câine mare, ciobănesc, ce adăsta prin curte - și cu cât e schimbat mai des, cu atât tristețea e mai mare, căci tristeții sale i se adaugă tristețile mai mici ale supușilor ce-l urmează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai mare, căci tristeții sale i se adaugă tristețile mai mici ale supușilor ce-l urmează în surghiun. Să trecem la altele mai vesele, cinstind astfel această masă de la care nu văz să lipsească vreun lucru. Frumos și adevărat ai grăit - zise Barzovie-Vodă, aruncând și dânsul un os grasului de câine ce latră mulțumit de două-trei ori. — Iată - continuă Vulture - Măria-Sa pomenea că fugeam spre Cetatea Albă unde aveam ori niște stupi ori o ibovnică. Din câte s-a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fi mazilit, care din voi mi-a mânjit cărțile cu dohot? Boierii se uitară întrebător unii la alții. — Măria-Ta - se plecă din nou la urechea lui Vodă spătarul Vulture - lasă asta acum... îl prinzi dumneata p’ormă. — Măria-Ta - grăi venerabilul vel-logofăt Samoilă - dac-aș ști cine-a făcut nemernicia aceea, ți l-aș spune. Nici mie nu-mi plac asemenea lucruri. O carte, oricât de proastă, nu se unge cu dohot, ci nu se citește. Eu cred c-aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că e inevitabilă pe meleagurile acestea de dincolo de Styx, și cum de-mi pot permite s-o înțeleg, mort fiind? Dumnezeule, ce faci cu noi oameniiși, mai ales, de ce? Se face, iată, că o voce pe care nimeni n-o grăiește, dar care răsună în toate sufletele înfricoșate ale celor de aici, miliarde, deci și în mine, rostește cuvinte pe înțelesul și în limba fiecăruia. Le-aud și pe cele destinate mie. Să le spun? Nici cea mai hotărâtă fire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
lui Nilus, apărută la Novi Sad În anul 1936, Îl prezenta pe Serghei Aleksandrovici Nilus ca pe trimisul lui Dumnezeu și ca pe un om al dreptății, iar misteriosul document privind conspirația - că ar fi autentic, căci prin gura mediumului, grăia Însuși diavolul. Prințul N.D. Jevahov (care va ajunge la Novi Sad prin Istanbul, aflînd sub cerul Frușkăi Gora un ținut aidoma celui din copilăria sa, unde șesul urcă lin panta colinei, ca un talaz verde) nu se Îndoise o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și uniforma câte unui străjer din cartier. - Messer Duccio, ce faci aici? Ce fac cu toții? Secretarul Comunei, un om Între două vârste, complet chel, Împins de Îmbulzeală, aproape că se prăbușise peste el. - Toți merg la Santa Maddalena, priorule! Îi grăi omul. Acolo e relicva de la Răsărit! Dante se trase Într-o parte, evitând masele care Înaintau asemenea unui val de-a lungul străzii. - După relicve? Gloata asta? șuieră poetul, neîncrezător. Secretarul ridică din umeri, În timp ce Înlătura din drum un țăran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
odraslele lor să meargă la culcare. Frau Lange e acasă? Nu e îmbrăcată să primească vizitatori domni. — Păi, nu-i nimic. Nu i-am adus nici flori, nici bomboane de ciocolată, și cu siguranță nu sunt un domn. Aici adevărat grăiești. — Asta era o glumă care nu costă nimic. Așa, ca să te binedispun îndeajuns încât să faci ce ți se spune. Aici e vorba de afaceri, afaceri urgente, și doamna va vrea să mă vadă sau să știe motivul pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Pe-atîtea buze bănuit. Dar iar intrat în noapte, sfântul Cuvânt, va fi, va fi rostit? III Miraj fluid, formă fugară, Străbate surele poteci Șerpuitoare și coboară În toamna vânturilor reci. Dorința mea îți va aprinde Ardori ce nu se pot grăi Și-n ciuda umbrei ce se-ntinde Ne vom iubi, ne vom iubi, Până când anii vor așterne, În colb mărunt, argintul lor; Până când, greu de ierni eterne, Slăvitul prinț al orelor, Va obosi să mai adaste Ivirea ultimilor sloi Și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasa > Literatura > Recenzii > POEMUL PHOENIX / DE NICOLAE BACIUT Autor: Constanța Abălașei Donosă Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului - Comentariu - SĂMÂNȚĂ FĂRĂ NUME "Amin, amin, grăiesc vouă; grăuntele de grâu , când cade pe pământ, dacă nu va muri, rămâne stingher ; dar dacă va muri, aduce multă roadă " " ACEASTĂ SĂMÂNȚĂ / N-are nici un nume, / n-are nici zi, / nu e secunda / și nici o fereastră /nu-i e
DE NICOLAE BACIUT de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364488_a_365817]
-
Rutină-i la lucru și-acasă Părul din cap aș vrea să mi-l scot! Unii visează și fac ca în vis, Alții muncesc să poată trăi. Și pentru ce trăim? Mi-am zis Dacă n-avem cum nici a grăi. De ce trăim laolaltă Dacă suntem diferiți? De ce mereu noi dăm socoată Iară alții sunt scutiți? De ce mâncăm aceleași lucruri Ce ne costă-aceiași bani ? De ce doar tu mereu te bucuri Iar eu sufăr de mulți ani? Și ce-ai fost tu
DE CE TU DA ŞI EU NU? de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361555_a_362884]
-
opera sa care întrece orice așteptare. O operă fabuloasă, prin amploare, dar și prin consistență și un autor care va rămâne, cu certitudine în conștiința generală ca un mare iubitor și creator de frumos. Căci, adevărate sunt vorbele profetului care grăiesc: Numai ceea ce e rupt din suflet doare, dar nu va fi niciodată sortit pieirii. Căci viața însăși înseamnă curaj, demnitate, credință și speranță. Speranța că fiecare lucru făcut ne va ajuta să găsim cât mai curând lumina și că nu
MARTOR AUTENTIC LA TRANSFORMĂRILE NECESARE ALE LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363884_a_365213]
-
ai voie! Este rezervat pentru persoane distinse, Așa-mi cere ștabul și, fără rușine, nemernicul râse. L-am privit în ochi, potaia rânjea... plin de bucurie; Mâna ce-l hrănise... mi-o schimbase cu o porcărie. - Prietene, un înțelept a grăit: "Cine-n viață face bine, Niciodată nu e răsplătit!", și adesea pățește ca tine... Și l-a strâns la piept fratele Tarzan, și-a zis revoltat: - De-o așapotaie cine să regrete, de va fi-ngropat? "Dacă-ați înțeles ce-
AZOR ŞI POTAIA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363955_a_365284]