1,109 matches
-
Păcurariu, Violeta Zamfirescu), Vitalitatea poeziei civice și patriotice (I. D. Bălan, Radu Boureanu, Nicolae Dan Fruntelată), Vocația politică a romanului românesc contemporan (Dinu Săraru, Platon Pardău, Paul Anghel) sau așa-zise anchete printre scriitori, cu titluri cât se poate de grăitoare: Un DA unanim al oamenilor de artă și cultură pentru politica marxist-leninistă a Partidului (august 1969), Ce calități sunt definitorii pentru eroul literaturii noastre (decembrie 1971), Munca și creația - acorduri la „Cântarea României” (1977) etc. Acelorași țeluri propagandistice le răspunde
SCANTEIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289534_a_290863]
-
cu trecerea timpului ea se dovedește mai degrabă o structură lirică anxioasă, bântuită de spaime și viziuni tanatice, încercarea de a prelungi lumina revelației, proprie debutului, continuându-se într-un dureros periplu în bolgiile infernului terestru. Obsesiva căutare a tăcerii grăitoare din toposul inițial se sublimează treptat, iar poemele propun tentative succesive de geneză a eului. Căderea în real, în capcanele cotidianului se realizează printr-o privire autoscopică, într-un dialog neîntrerupt între imaginar și concretețe. Într-o manieră sobră, austeră
URBANOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290369_a_291698]
-
1959; Tinerețe (în colaborare), București, 1962. Repere bibliografice: Eugen Luca, „Scântei în beznă”, CNT, 1950, 207; Mihai Novicov, O carte care trebuie citită de cât mai mulți, FLC, 1950, 34-35; Ștefania Popovici, Romanul „Clocote”, IL, 1954, 4; Valeriu Râpeanu, Un grăitor document de viață, GL, 1955, 20; Leonard Gavriliu, „Eșecul bandei V5”, O, 1958, 1; Aurel Butnaru, „Povestea unei mame”, IL, 1958, 2; Elena Stan, Lupta partidului în ilegalitate reflectată în romanul actual, TR, 1961, 19; Popa, Dicț. lit. (1977), 593
VAIDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290409_a_291738]
-
de ce vom găsi, în întreaga istorie a educației, diferite tipuri de curricula implicite. De cele mai multe ori ele au fost impuse tacit, mai ales în educația formală; dar, după cum se va vedea, chiar și aceste tăceri s-au dovedit suficient de grăitoare pentru a găsi științei curriculumului origini de-a dreptul fabuloase. În continuare, descriem câteva exemple semnificative. 2.1. Preistoria curriculumului educaționaltc "2.1. Preistoria curriculumului educațional" După Chester S. Chard (1975), se poate vorbi de un curriculum educațional de tipul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
teoretician al curriculumuluitc "3.1. Primul teoretician al curriculumului" Au existat curricula explicite și teorii curriculare de felul celor construite de Bobbitt și Dewey înainte de secolul XX? Desigur, nu. Dar teoreticienii moderni ai comunicării știu că, uneori, tăcerile sunt mai „grăitoare” decât vorbele și că există chiar „liniști asurzitoare”. Iată însă un caz de „teorie tacită”, dar bine explicată! S-au adunat în ultimele trei milenii munți de studii dedicate personalității fabuloase a lui Socrate (467-399 î.Hr.). S-a subliniat îndestul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
ai curriculumului, ba chiar și o viziune ultramodernistă a formării „omului complet”, a „omului reumanizat” prin autoeducație integrală. La prima vedere, Socrate platonicul spune mai puțin. Dar subînțelesurile pe care le conține ceea ce nu spune fac tăcerea sa nu doar „grăitoare”, ci de-a dreptul „asurzitoare”: se proclamă ceva profund despre rostul educației în devenirea omului ca om. În acest fel, Socrate a prezentat și ilustrat „regulile metodei maieutice”. Mulți au sesizat corect, au apreciat și lăudat acest element al gândirii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de bariere. În această perioadă însă s-a adâncit prăpastia culturală și a proliferat enorm „ciclopismul de specialitate”. S-a produs, în acest fel, un fenomen fără precedent. Formarea specialistului prin practicile școlare și curriculare moderne este exemplul cel mai grăitor și mai șocant. „Specialiștii” sunt experți într-un domeniu practic oarecare, dar nu dispun decât de o cultură generală precară. Vidul creat printr-un curriculum foarte specializat trebuie umplut cu ceva. Dar cu ce? Cultura care umple vidul paideutic al
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o mie de renghiuri”, fiind cu „o mie de fețe” (polytropos). Era ingenios și perfid în zugrăvirea făcută de Homer. Câteva dintre faptele sale - furtul Paladionului, armele lui Ahile, părăsirea lui Filoctet și chiar calul troian - sunt, în sinea lor, grăitoare. Are puțină importanță observația lui Cicero că Homer nu aruncă nici o bănuială asupra eroului său4. Când este comparat cu Ahile, cum se întâmplă în dialogul platonic Hippias Minor, Ulise iese prost. Hippias este un moralist sever și crede că viteazul
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
revoluționar. Lupte, haine de epocă, bărbați virili, buzdugane, săbii, plete etc. - mai spuneau ceva băieților. și, pentru a ilustra conținutul absurd al informațiilor oferite de această revistă, voi enumera elemente ale universului lingvistic ce descria imaginarul fantastic atribuit copiilor: exemple grăitoare, hărnicie pionierească, elan revoluționar, atașament patriotic, cutezanță tinerească, idealuri cutezătoare etc. Mi-aduc aminte că, la un moment dat, fiul meu, venit acasă de la școală, mi-a spus că are de scris o compunere despre un comunist pe care îl
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
îndemnuri, la acestea cuvenindu-se să ia aminte și învățătorii, și preoții, care nu sunt deloc un model de conduită. Despre foloasele cărții P., în demersurile căruia se observă o pronunțată înclinație didactică, vorbește stăruitor, cu pilde ce se vor grăitoare, ca în Contribuțiune la munca pentru ridicarea poporului (1904; Premiul „Adamachi” al Academiei Române), unde configurează, în paletă poporanistă, portretul unui „apostol” dăruit menirii lui în - utopie de început de secol - „satul ideal”. Cumnat cu Constantin Stere, P. cată însă cu
POPESCU-23. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288944_a_290273]
-
și dezvoltată apoi într-un roman dedicat eticii juridice, are o dublă semnificație: loc de „consumare a existenței noastre” și spațiu al conștiinței. Personajele sunt cazuri și ilustrează puncte de vedere în acest tribunal ficțional, iar numele lor, generice, sunt grăitoare: Procurorul, Profesorul, Poetul, Hamalul, Responsabilul, Doamna, Domnișoara, Fata. O colecție de povestiri pe teme juridice (care inițial au făcut obiectul unei rubrici susținute în revista „Flacăra”) sunt adunate și în Testament cu ilustrate colorate (1977). Mai mult literaturizate decât literare
POENARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288865_a_290194]
-
personal, care poate fi extrem de eficient În schimbarea imaginii despre sine a unei persoane sau a comportamentului său, dacă este activ public și solicită efort. Rezultatele uimitoare obținute de militarii chinezi prin fololosirea acestui procedeu asupra prizonierilor de război sunt grăitoare În acest sens. Robert B. Cialdini ne sfătuiește să abandonăm ,,pilotul automat” folosit În analizarea situațiilor și să cercetăm personal și În detaliu argumentele pro și contra ale unei probleme pentru cotracararea cu succes a acțiunii regulii consecvenței. În al
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de cultura populară). În timp ce limba germană are denumiri diferite pentru narațiunile legendare specifice fiecăruia dintre mediile amintite (Legenden față de Sagen), limba română le numește pe toate, nediferențiat, legende, oglindind o realitate specifică: întrepătrunderea curentă a nivelului scris cu cel oral. Grăitoare pentru aceste întrepătrunderi sunt chiar textele comentate, reunite și grupate în capitole despre Facerea lumii, Legende la Vechiul Testament, Legende la Noul Testament, Sfinți canonici și apocrifi, Între legendă și basme. „Deosebit de dificil este să stabilești pentru România hotarul dintre povestea orală
KARLINGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287702_a_289031]
-
legendele cetății, precum și toți locuitorii ei, afirmau că e însuși scheletul monstrului omorît de Perseu. Cînd romanii au cucerit Joppa, ei au dus în Italia acel schelet, ca pe-un trofeu. Ceea ce mi se pare cel mai ciudat și mai grăitor lucru din această poveste este faptul că Iona a pornit pe mare tocmai din Joppa. înrudită cu aventura lui Perseu și a Andromedei - ba chiar, după unii, derivată indirect din ea - este faimoasa legendă a Sfîntului Gheorghe și a balaurului
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din trupul lui decît scheletul și tatuajele. Dar, pe măsură ce carnea i se topea, iar umerii obrajilor îi ieșeau în afară, ochii lui păreau să se mărească, dobîndind o strălucire ciudat de blîndă; te privea galeș, din adîncul suferinței lui - mărturie grăitoare a unei robusteți lăuntrice nepieritoare, ce nu putea nici să slăbească, nici să se stingă. Aidoma cercurilor ce se întind pe apă, din ce în ce mai largi pe măsură ce se subțiază, ochii lui păreau să devină tot mai rotunzi, ca niște cercuri ale Veșniciei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
În reviste. Ca să nu mergem prea departe după exemple, ne vom reîntoarce la cronica noastră despre Jebeleanu. Un pasaj din această cronică sună astfel: «E remarcabilă, În Întreaga poezie, simplitatea mijloacelor cu care operează artistul și aceasta e o dovadă grăitoare că atunci când un poet se străduiește să concretizeze tema ce și-a propus să o cânte Într-un fapt particular, dar de o semnificație generală, atunci el găsește cu ușurință mijloacele simple, accesibile tuturor, prin care să comunice gândurile și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
poezie realistă cu caracter militant. Poemul Despre Doftana al lui Vasile Iosif, progresul realizat de Constanța Tudorache de la poezia slabă publicată În placheta Zece poeți tineri la poemul Închinat tovarășei Ana Pauker, publicat În Viața românească, sunt tot atâtea dovezi grăitoare ale creșterii vizibile de care dau dovadă studenții școlii. Roadele muncii lor se vor oglindi de altfel Într-o antologie care va apare În curând. Critica adusă de Scânteia prin articolul Când poetul se depărtează de viață, atrage atenția asupra
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Cvasnîi Cătănescu, autoarea manualului Limba română. Origini și dezvoltare (Editura Humanitas, București, 1996). Așa cum se procedează În astfel de cazuri, autoarea articolului din Observator cultural pune În paralel textul inițial și cel plagiat, arătând că e vorba despre „un exemplu grăitor de impostură intelectuală, prezentat drept etalon al calității”. Concluzia autoarei este cât se poate de tranșantă: Ca și manualul de clasa a XI-a de anul trecut, realizat de aceeași echipă de autori, și manualul pentru clasa a XII-a
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
contribuțiilor aduse de autorii de după M. Klein (Bion, 1950; Bick, 1964; Meltzer, 1972; Tustin, 1986), precum și de Winnicott (1962/1980). Exempletc " Exemple" Propunem două exemple, primul destinat să ilustreze clivajul eului, iar al doilea, clivajul obiectului. Balier (1988) relatează acest grăitor „fapt divers”: Un „om obișnuit”, soț și tată exemplar, muncitor bun, despre care nu se știa să aibă vreun trecut psihiatric sau judiciar, a strangulat mai multe prostituate într-un interval de câteva luni, „după care s-a autodenunțat, în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
constituirea de Întreprinderi private. În Ungaria și În Polonia, 28,2% și, respectiv, 25% dintre foștii nomenklaturiști devin Întreprinzători privați. Pentru Republica Cehă, procentul se apropie de 20%, iar pentru Rusia, de 16,3%. Dar aceste cifre devin și mai grăitoare dacă analizăm doar nomenklatura economică. În Ungaria, aproape jumătate din fosta nomenklatură economică Își desfășoară activitatea În sectorul privat (43%), În Polonia 30,8%, iar În Rusia, 16,7%. În Polonia, fenomenele de reproducere sunt cele mai vizibile În sectorul
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
totul apare ca o altă modalitate de absolut.” Virgil Ierunca remarcă totodată: „Operele complete ale lui Tudor Arghezi nu se completează cu adevărat decât acum și la el acasă; el adaugă pentru o ediție a onoarei - mai definitivă și mai grăitoare - tăcerea lui” (articolul este publicat în 1951). C. de d. propune cititorilor, așa cum, de altfel, precizează chiar subtitlul revistei, domeniul metafizicii, prin studii (Martin Heidegger, Ce este metafizica, traducere în limba română de W. Biemel, Gr. Popa, Existențialismul, Mircea Popescu
CAETE DE DOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285990_a_287319]
-
Luceafărul”, inițiată de Mircea Eliade la Paris, și, conform specificării autorului, constituind chiar introducerea lucrării), demonstrează orientarea spre o istorie literară de factură tipologică, în care preponderență capătă trăsăturile definitorii ale literaturii, personalitățile și operele reprezentând doar ilustrarea ideilor, expresiile grăitoare ale acestor idei. Spiritul românesc în evoluția sa istorică își pune astfel în evidență, după B., fondul prin excelență liric, cu nostalgia și sentimentul contemplativ al singurătății, în contrast evident cu înclinarea spre criticism și ironie mușcătoare, cu înțelepciunea umoristică
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
de clasă, destinate îndestulării spirituale a burghezo-moșierimii și falsificării realității crude și nedrepte, reviste ca Realitatea ilustrată sau ca Magazinul se creau după calapodul cunoscut al consoartelor lor apusene, potrivii mentalității și intereselor monopoliste (...). Apariția revistei Flacăra constitue un succes grăitor al publicisticii și tehnografiei noastre noi. Urmând exemplul revistelor sovietice cu caracter similar (Ogonioc, de pildă), Flacăra izbutește să ilustreze în paginile sale fragmente însemnate din istoria zilelor noastre”. Am găsit, pe parcursul cercetării presei, numeroase referiri la alt canal de
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Elisei Vasilescu intitulată Cinci opere ale dramaturgiei sovietice - radiodifuzată la 22 decembrie 1951. Procedeul utilizat este tot al simplei narări, seci și lipsite de analiză (...). Alunecarea în afirmații generale își are uneori originea în greșita înțelegere a temei. O pildă grăitoare o constitue cronica lui Dinu Săraru din 23 noiembrie 1951, intitulată Literatura sovietică, cea mai înaintată literatură (...). Sub învelișul diferitelor cronici literare găsim un schelet comun. Elementul de bază al acestuia îl constitue rezumatul care este redactat în chip banal
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Țara de piatră și Cartea Oltului (...). În literatura noastră nouă, reportajul literar se află în plină înflorire. Scriitori ca Geo Bogza, Petru Dumitriu, V. Nămolaru, Ion Istrati, Gh. Cristea, Mihu Dragomir, M. Rohan, Ieronim Șerbu, Petru Vintilă - au înfățișat aspecte grăitoare ale mersului nostru avântat spre socialism. Experiența reportericească le este acestor scriitori de cel mai mare ajutor. Culegând de pe teren date pentru reportajele lor, ei au avut ocazia să cunoască miezul realităților noastre, să observe tot ce e mai nou
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]