6,255 matches
-
planuri, dar nici unul nu avea un contur precis. Toate se dilatau, se deformau sub vălul din ce În ce mai dens de Întuneric. ... Altă zi... M-am trezit cu o durere de mijloc, destul de sâcâitoare. După-amiază stătusem În livadă vreo două ore, pe o grămadă de iarbă peste care am Întins pulovărul meu roșu. Plouase cu o zi Înainte, iar vântul Își făcea simțită prezența cu răsuflarea-i rece. Toate la un loc, la care s-a adăugat și umezeala solului, au contribuit la durerile
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
multe ori, ieșeam din ogradă fără ca să-i spun. Când mă întorceam, ea mă certa, dar îi trecea repede supărarea, știa că eram un copil. Tata muncea și el din zori până seara, ca să reușească să ne țină pe toți grămadă și în rând cu lumea, ca să nu simțim lipsuri și să nu suferim pentru nimic. Și reușea să le facă pe toate. Aveam toate cele necesare pentru a învăța la școală, aveam mereu pâine și hăinuțele cele mai necesare și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
purtau ca doi îndrăgostiți fără să le poți aduce niciun fel de reproș. Profesorul ajungea în sală exact în primele secunde ale orei de curs, se așeza la catedră ca un tigru în taiga, își așeza cărțile, întotdeauna aducea o grămadă de cărți cu el, și traducea direct din engleză, comenta ideile și informația pe textul bibliografic, își confecționa o scrumieră dintr-o foaie de hârtie, adusă de acasă în acest scop, și începea să vorbească. Aide se mutase din prima
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Mihai, fostul soț al Silviei. Acesta părăsise țara în 1947 în suita regelui. Păstrează tabieturi de pe vremea aceea, zice că o vreme a stat în același hotel cu regele, la Paris, că se vizitau reciproc, de acolo a învățat o grămadă de ceremonii, el ține cu sfințenie la ele, numai că acestea nu se mai potrivesc vieții moderne, l-au părăsit copiii, prima nevastă, dar el a rămas fidel ideologiei legionare și a rămas un nostalgic al protocolului regal. Cele două
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
peste ea, o lovește, în acel moment simte o durere îngrozitoare, parcă i se spintecă măruntaiele, scoate un urlet de fiară, alunecă în beznă și în gol, departe se aude o detunătură. În dormitorul întunecos se aud bufnituri, înjurături. O grămadă de corpuri se vânzolesc unele în altele. "Îl omor, auzi, îl omor", se aude o voce înăbușită. "Tu ai chemat-o pe lepădătura aia, nici nu e muiere, are bot de iepure, ai văzut-o, nu, ai văzut-o?" "A
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de drepți. "Ce-i cu hărmălaia asta? Nu puteți dormi? Vă fac eu să dormiți". Se uită de jur-împrejur și apoi fioros la soldații înghesuiți unii în alții. Vedeți voi mâine la raport" După ce închide ușa, doi soldați sar în grămada de corpuri și șuieră aproape la unison. Nimeni de aici nu vrea să ajungă la Canal! Înmormântăm totul. Ne-am înțeles?" Suntem undeva la o reuniune, nu înțeleg prea bine de ce s-au adunat atâția oameni, este lume multă, învălmășeală
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
trezește cu o durere cumplită de cap. Sandei zace în peșteră, s-a așezat lângă trupul Mariei, are nevoie de o atingere care să-i aline durerea, trupul ei e numai o rană, aseară au hăcuit-o animalele acelea, o grămadă de trupuri cărora nu le vedea chipul, le simțea doar răsuflarea urât mirositoare, încă mai sângerează, s-a așezat lângă trupul Mariei și a început să cânte, în gând, la pian, un cântec pentru Maria, un cântec pentru sufletul mamei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se opresc sub un pod, Zinzin cântă amarnic, se lasă întunericul peste oraș, Sandei apăsă clapele pianului cu furie, aruncă o privire spre loja unde Alex stă lângă femeia "regină" cu un fel de surâs pe față, închide ochii, o grămadă de bărbați se năpustesc peste ea cu respirația împuțită, îi rup carnea, mădularele, o umplu de mâzgă puturoasă, se îneacă, alunecă în tunelul abrupt, băiatul, băiatul din Clădirea Albastră, n-o să-l mai vadă niciodată, alunecă în tunelul abrupt, întunericul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
purta ceva nou de îmbrăcat sau de încălțat. Tanti Jeni, în fiecare an de Paște, îmi cumpăra pantofi, pantaloni și o pălărie verde de brigadier silvic, căreia îi agățam o pană de păun. În vinerea mare, când se dau foc grămezilor adunate de gunoaie și flăcările se ridică la patru-cinci metri, e un obicei la noi să sari îmbrăcat în straiele noi peste pălălaie, ca să-ți poarte noroc. Într-un an nu mi-au ieșit pașii la săritură și am căzut
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
repeziciune. Corpul firav al fetiței a dispărut imediat, Înghițit de nisipul ud, care se Întindea pretutindeni. Apoi, cu ochii măriți și gâfâind spasmodic, pătruns de o neînțeleasă nebunie, am Împins cu palmele desfăcute pământul auriu și sticlos, adunându-l În grămezi din ce În ce mai voluminoase. După un timp, mă uitam, stors de puteri, la movila imensă, ce trona deasupra "mormântului" lui Neli. Broboane de sudoare Îmi invadară fața, gura o simțeam schimonosită, bărbia clănțănea cu Înfrigurare. Am Început să alerg Împleticit spre casă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
negru înaintea ochilor. E drept, era o bătrână neputincioasă, dar pentru nimic în lume n-ar mai fi intrat în casa ei, unde fusese o singură dată și, de la ușă, îi venise să fugă. Toate lucrurile erau bulucite, claie peste grămadă. Și asta n-ar fi fost nimic, dar bodroanțele acelea, puse de-a valma, emanau un miros greu, înțepător, de mucegai amestecat cu ceva ce aducea a putred. Numai buna cuviință o îndemnă să-și înfrâneze pornirile. își aminti cum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
buruienile și mâlul ce încadrau apa, se adunaseră alte pixuri, hârtii de gumă de mestecat, chei, șervețele, baterii, monede, bucăți de cretă și carioci. Se mai strânseseră și scrisori, reviste, caiete, casete, ceasuri și multe rujuri. La un moment dat, grămezile de pe mal crescuseră așa de mult, încât îți dădeau impresia că în fiecare parte a râului mai curgea câte un râu. De pe pod fuseseră aruncate fotolii cu arcurile învârtindu-se în aer, roți de biciclete fără spițe, monitoare cu ecranul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
cu căldură și dragoste, împărtășită deopotrivă de către cei doi. Alex alergă spre patul soției sale, o cuprinse grijuliu de mijloc, o sărută pe obrajii livizi și-i oferi buchetul de trandafiri. - Ce frumoși sunt, Alex! Cred că ai dat o grămadă de bani pe ei! - Și nu merită!? Sunt tată, spuse el mândru. Veni și mama lângă fiica ei și cu lacrimi în ochi, reuși să îngaime câteva cuvinte, deși i se părură a nu fi cele mai potrivite în asemenea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nu m-am îndurat? Ce, atunci când ajungi bătrân, trebuie să fii doborât ca netrebuitor!? glumi el. Ina gustă gluma soțului ei, dar cu ochii urmărea să vadă o așezare cu aspect de șantier în care să se afle claie peste grămadă materiale de construcții în neordine. În pașii Inei se simțea o neliniște nemărturisită, un amestec de bucurie și curiozitate ce se declanșează uneori în preajma necunoscutului. Nu-și vorbeau. Ea privea în dreapta și în stânga la alte case din zonă, bine gospodărite
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nu era cineva care să le mai primească, solicitate ori nesolicitate. Acum, ce facem? s-au întrebat cei doi. Ne ducem la stăpânire, să aducem la cunoștința celor de-acolo, rezultatul experimentului nostru. Vezi de treabă; vrei să lași o grămadă de inși să aprecieze că noi doi am înnebunit, iar, pe o grămadă de alții, să-i lași să moară de foame, fără ... șpăgi ... fără Ț.Ai dreptate. Hai acasă. Mergem, dar nu acasă. Dar unde? Mai bine, la barul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
facem? s-au întrebat cei doi. Ne ducem la stăpânire, să aducem la cunoștința celor de-acolo, rezultatul experimentului nostru. Vezi de treabă; vrei să lași o grămadă de inși să aprecieze că noi doi am înnebunit, iar, pe o grămadă de alții, să-i lași să moară de foame, fără ... șpăgi ... fără Ț.Ai dreptate. Hai acasă. Mergem, dar nu acasă. Dar unde? Mai bine, la barul de alături. Ce să facem acolo? Să cinstim ideea care ne-a venit
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
felul acesta, ar fi putut să caute, să găsească adresele matolilor, și să-i ducă, pe toți, la casele lor. Astfel, nu s-ar fi dus vestea, ca de popă tuns, despre isprava celor pe care zorile i-au găsit, grămadă, pe treptele pe care s-au simțit atât de bine, în acea istorică jumătate de noapte, de la intersecția secolelor. și, desigur, povestea nu ar fi fost, astfel, universalizată. Spionii Schimbălău și Schimbălete erau colegi de mandat de mai bine de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
arma aceasta să dispară. După multe căutări, găsi și soluția pe care o aprecie ca fiind cea mai de acceptat. Prin urmare, luă arma, două cartușe și porni, către malul acelui canal de irigații, unde săvârșise odioasa crimă. Adună o grămadă de crengi și crenguțe, de vegetație uscată și făcu o movilă destul de mare, pentru scopul pe care și-l propusese. Puse cele două cartușe pe țevi. Urcă arma cu țevile spre cer, și trase, fără să ochească ceva anume. Apoi
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
casă. De acolo, înnarmat, rapid, cu caseta, și cu pistolul mitralieră, pe care permanent îl avea la îndemână, trăncănind niște scaune, reveni. Când a intrat în vestibul, i-a găsit, pe tâlhari, în picioare. A descărcat rapid, pistolul mitralieră, în grămadă. I-a doborât pe toți. Aruncând caseta către dânșii, a reîncărcat pistolul, și l-a descărcat la fel de repede, în cei care i se păreau mai vii. După ce s-a convins că toți sunt morți, a sunat la 112. A spus
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
pe aiurea, fără nici o noimă. și? Nimeni nu le ia în seamă. Fiecare fuge de ele ca de dracu. și? Păi astea, m-am gândit eu, sunt adevărate depozite de bani. Cum, bre? Uite-așa; bani ascunși, părăduiți, prin toate grămezile și grămăgioarele de moloz. Eu m-am gândit să facem o societate, care să colecteze tot acest moloz, să-l sorteze, să-l redepoziteze, cu cap, și-apoi, să-l scoată la vânzare, cui o avea nevoie de așa ceva. Toată
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
bată cu pumnul În piept. Spirituală, cred eu, remarca lui J.M.Domenach, despre Atrizi :” La ei, catastrofa se moștenește, precum o bijuterie de familie!”. Cam așa... CÎnd se anunța că artiștii nu vor mai putea cumula pensia, cu leafa, o grămadă de histrioni au sărit să-și apere drepturile. Normal, nu? Partea proastă e că, și de data aceasta, au fost televizate sau consemnate În presă persoane care plîngeau cu lacrimi de crocodil că mor de foame, deși veniturile lor depășeau
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ce dezamăgire a produs Uriașii munților, la Iași! Ce să alegi Între valoare și bani? Desigur, valoarea lucrativă... Dar există și o inerție a succesului : cînd era Săraru director la Teatrul Mic, orice spectacol scotea, era socotit un succes ( la grămadă, montări importante și spectacole sărăcuțe pe texte de D.Bobircă, Fl.N.Năstase, ori Th.Mănescu). Orice și oricum ar monta azi Hausvater, Andrei Șerban, Afrim, Măniuțiu, Dabija, Tompa, Bocsardi sunt socotite succes, aprioric, evaluarea fiind dictată tocmai de inerția
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Cuzbășan. Am schimbat câteva vorbe și, când să ne despărțim, scoate un disc. Părea cumva încurcată. Dă din umeri în chip de scuză și zice: "Poate că o să ți se pară o prostie, dar uite o chestie care, dincolo de o grămadă de naivități și pompoane, are și câteva lucruri interesante..." "E un filmuleț cu ceaiuri miraculoase și decocturi eliberatoare?", nu pot să mă abțin și-mi dau în petic. Nu, nu!", surâde tipa. "E cu altceva. Mai bine nu-ți spun
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
niște oportuniste lacome și sângeroase. Niște bestii, ce mai! Nu-mi rămânea decât să mă furișez printre rosturile și detaliile de arhitectură ale fațadei. Numai că era ceva de umblat, de la etajul șase până pe sol. Și aș fi umblat o grămadă cu capul în jos... Mi-am amintit că mă mai plimbasem eu așa și când coborâsem pe firul lămpii din bucătărie. Mda, dar ăla era destul de scurt, nu se compara cu excursia pe care ar fi presupus-o această teribilă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai bune cărți apărute." "Păi, ca să faci un top de-ăsta trebuie să le citești, nu? Cân' faci un top de muzică, asculți toate melodiile alea. Așa că cine trebuie s-o facă, în măsa-n cur de cărți? Că-s o grămadă, nene!" "Știu, mă, că-s o grămadă, mie-mi spui!?" "Și atunci? Nu-mi zi că o să te-apuci tu acum să le citești pe toate, că nu te cred. Sau te gândești tot la negru' ăla de-mi ziseseși
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]