4,781 matches
-
nu am atins Sfintele și asta numai pentru că mă îndoiesc de vrerea Domnului. Stau la strană cu toți mucoșii în jurul Psaltiri, în loc să slujesc Cortul Împărătesc. Ai dreptate, părinte, în ceea ce spui, dar parcă îl aud pe Simeon Stâlpnicu vorbind prin graiul arhimandritului. El a slujit 40 de zile cățărat pe un stâlp și nu s-a îndoit nici măcar un ceas de slujirea sa, noi am clipocit două săptămâni în strană și iată cum ne răzvrătim. Dacă află ava Ioan, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nevastă-sa că-l strigă cînd Gheorghe, cînd Gyuri. Ea Încerca să-l convingă că nu poate altfel, fiindcă lumea-i atît de plină și de Gyuri, și de Gheorghe, că nu poți s-alegi și-i musai a lăsa graiul slobod să strige numele care-i vine la Îndemînă. Într-o luni, la vreo două săptămîni după Paști, curtea primarului din Pișcari s-a umplut de jandarmi, de portărei, de oameni ai legii care s-au apucat să pună peceți
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la lumină și de prin alte pe numbre ale Transilvaniei, dar eu nu am cunoscut oameni care să-l poarte În afara celor amintiți mai Înainte. Unii cred că ar avea origini slave, decurgînd din „riba, reba, rîba“, (pește) În felurite graiuri din jurul arealului românesc. Dar sunetele e, i și Î, spun lingviștii În rînd cu care Îmi permit să mă așez și eu, nu se schimbă niciodată În u În limba română. Aseme nea nume de familie, terminate În litera a
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și dup-aia, ori de cîte ori am putut să-mi fac timp. La Rătești, dacă-ți aduci aminte, nu știam decît o propoziție: „Ich trinke Wein“. — Pe asta ar fi trebuit s-o știm cu toții În toate cele trei graiuri, am tresărit eu, fiindcă vin ni se dădea tuturor copiilor și culmea e că ne și plăcea. — Dar Îți recit și poezii, vrei? S-a aplecat spre urechea mea. Mi-a turnat În ea ceva ob scur, de esență tare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-o polonezii mergînd cu bățul pe hartă tot spre vest, a spus doar atît: „PÎnă acolo-i și mai multă apă!“ În 1917, la intrarea Statelor Unite În război, guvernatorul din Illinois și ziarele au Început să caute vorbitori ai tuturor graiurilor imigranților În vederea propagandei pentru Înrolarea În armata americană și trecerea oceanului În Europa. Au dat și de Mrs. Flory, au dus-o la Întîlniri publice unde ea, de pe o scenă, „o bină“, cum obișnuia să spună, Îi În demna pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cum știu ele taman locul unde a rămas iarba cea mai bună. Își făceau o cruce largă la fiecare ispravă de acest fel a cîte unui ren, spre hazul stăpî nilor vitei. Lui Gheorghe Pomean, Iuri cum Îi spuneau rușii, graiul acestui neam de păstori de reni Îi suna oarecum cunoscut. Rosteau cuvintele tare și apăsat, parcă ar fi rostogolit la vale fiecare zicere. Deodată, Începu să priceapă: un bărbat spu sese „hó“, după care „nap“. Alte vorbe nu Înțelese, pînă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și le atingea cu arătătorul Înfășurat În bla nă), ba și dege tele de la mîini erau să-i Înțepenească În timp ce căsca ochii la „ég“. Fiul Pomeanului se Închină și Îndrăzni: „Én is beszélek magyarul!“ Nu-l Înțelese nimeni. Totuși, În graiul acelor oameni toate cuvintele care numeau mădulare ale trupului sunau la fel ca-n limba ungurească. Descoperiră uimiți că se pot Înțelege. Păstorii foloseau aceleași vorbe ca și ungurii pentru: cap, dinte, obraz, limbă, mînă, frunte, os, sînge, inimă, bărbat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Obi. A pe trecut printre ei stingerea prelungită a soarelui nopții asupra lumii și nu știa să spună ce-l zdruncinase mai mult, luminile acelui cer de rai ori Întîl nirea cu cei care-l scăpaseră de lupi și cu graiul lor care-i amin tea de casă și era cît pe ce să-i stoarcă lacrimi. Fusese, oricum, cea mai Însemnată noapte ori zi din viața lui, mai cu tîlc decît ziua morții fulgerătoare a ta tă lui său, decît
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sirii nevestei venite după el peste ocean și cea a căderii În prizonierat. Urmară pentru el și alte zile pe cît de neașteptate, pe atît de ciudate. Cu siberienii, vasăzică, se avea de minune. Dar Zahar, auzindu-l că vorbește graiul hanților, Îl bănui că nu ar fi ceea ce se dă că este, că ar veni nu dinspre apus, ci din miazănoapte, că e neam cu păstorii de reni și-i adus de stăpînire printre creștinii din sat ca să-i tragă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ortacii de joacă În altă limbă străină decît ungureasca, iar ungurii În alta decît româna. Încercînd să fac un inventar a ceea ce am Învățat de la Mrs. Flory, am adunat, cu numeralele pînă-n douăzeci cu tot, vreo sută zece cuvinte. Un grai Întreg, ce mai!, pentru ulițele copi lăriei... Față de Îmbățoșările cumetrelor de azi din București care, dacă apucă să sloboadă trei saluturi bălmăjite În spaniola din telenovele, pretind că o știu la perfecție, cele o sută de cuvinte americane ale mele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Mrs. Flory!“, „Bună dimineața, doamnă Flory!“ „Good morning, boss, what would you like to have today?“, „Bună dimineața, patroane, ce-ați dori să serviți azi?“ Cam așa trebuie să fi sunat prinderea-n vorbă cu patronul irlandez, totul prin viu grai, totul Întemeiat pe cuvîntul dat. Lumea se construia prin strîngeri de mînă, nimeni nu avea nevoie de cereri scrise ori de corespondență. Nu o văd pe Floare trimițîndu-i scrisori de afaceri lui O’Leary. În America și-o fi scrijelit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
copacii în floare revărsau miresme dulci-amărui, ba chiar și păsările veniseră în stol să ciugulească cine știe ce pe pervaz. Nu-i veni să-și creadă ochilor. Se întoarse să-i spună ceva mamei, dar ea, cu fața spre fereastră, rămăsese fără grai : o jumătate de fereastră era înghețată, gerul desenase flori mari de gheață, viscolul troienise grădina, era întuneric și frig, dar prin cealaltă jumătate de fereastră se vedea câmpul galben-auriu, cu grâul copt în căldura verii, cu maci și albăstrele cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
de ele să le sune mereu apa-n cap!), erau fericite că nu se despărțiseră de suratele lor. Oamenii nu le înțeleg: mereu grăbiți, au ochi, dar nu privesc, au urechi, dar nu aud, au mâini, dar nu mângâie, au grai, dar nu știu să vorbească... Iar când se întâmplă să ia o piatră de acolo, se și grăbesc s-o strice: o agață de urechile lor sau o găuresc, o strâng în metal, și-o pun pe deget sau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și se ducea departe, în pământul înghețat și nici una nu ducea mai mult ger decât putea să ducă. Dar piatra cea frumoasă era din alt material. Nu mai putea striga după ajutor la suratele ei, fiindcă nu le mai știa graiul. A suferit tare mult, săraca piatră frumoasă. Până într-o noapte, când gerul năprasnic s-a cuibărit în inima ei și n-a mai ieșit de-acolo. A doua zi, nu mai rămăseseră dintr-însa decât fărâme mici, colorate, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-i zic și "frate", dacă vreau, dar mie-mi plăcea mai mult "unchi". Fiindcă nimeni, dar nimeni nu are un unchi ca al meu ! De data asta, chiar mergem ! a zis tata. Nu mi-a venit să cred. Îmi pierise graiul și am încremenit cu gura căscată. Hai, du-te, mișcă-te odată, spală-te și să te găsesc gata când mă întorc cu mama lui, că o luăm și pe ea să-l vadă. E fiul ei și i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
zisei când am ajuns jos, pe pământ. Uf ! tare mai era întuneric de unde veneam ! Și pustiu ! Doar niscaiva fire praf ce se adunaseră acolo, într-un colț, și câteva firimituri de pâine, uscate și colțuroase și ele... le pierise și graiul de când erau uitate acolo. Și oricum, n-aveam ce vorbi cu ele ! La ce bun ?! Am încercat să le spun să ieșim la lumină, dar nu m-au auzit sau numai s-au făcut că nu aud. Or fi luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
care aleargă după ei, a râs, s-a aplecat spre mine și o fi crezut că mi-era foame: a scos un pumn de curmale și mi le-a dat. Dar eu mă tot uitam la femeie și-mi pierise graiul. Nici măcar nu puteam spune că vroiam să mă uit la copil. S-au uitat unul la altul și ea a dezvelit puțin copilul. Nu știu ce m-a făcut atunci să le spun : Așa-i că-i regele ? Erau frumoși amândoi, copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Dar vroiam să știu, fiindcă mi-ar fi fost și mai drag Fiul acelui Dumnezeu al străinilor, dacă ar fi fost liber. Auzi tu ! Jug... Într-un târziu, m-a întrebat : Ai văzut vreodată furtună pe mare ? ! Am rămas fără grai : unde vroia să ajungă ?! Întrebarea asta n-o pui unuia crescut pe malul mării, decât dacă-l iei în râs. Ai văzut, așa-i ? Poate că te-a și prins furtuna pe mare, nu ?! Dac-ar ști cât m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Fiul Lui, cu oamenii de pe acolo... M-am uitat pe furiș la bătrân. Stătea cu ochii închiși. Știam că nu doarme: buzele I se mișcau și, din când în când, ajungea la mine un murmur... păreau cuvinte, dar într-un grai tânguitor ca o muzică tristă... Cine știe ! mi-am spus, o fi vorbind cu tatăl nostru... în limba acelor străini... doar a stat atâta vreme pe acolo... Într-un târziu, a tăcut și a deschis ochii. S-a uitat lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
răspuns: ― Nu-i nimic, dragoste. Emoția și fericirea pe care le-am simțit la vederea minunii ce doarme lângă tine, cu tot seninul din lume pe chip, este atât de puternică, Încât m-a lăsat aproape fără respirație și fără grai... ― Ce să mai spun despre starea mea psihică?... Am auzit că unele femei, după naștere, plâng fără nici un motiv... Eu simt că trăiesc prin și pentru copil... E o stare pe care n-o pot traduce În cuvinte... În clipa
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ori din cap în semn că pricepuse, dar pe chipul său rotofei, rumen și viclean se citea neîncrederea. Atunci Stelian îi destăinui că avea de gând să vândă casa și să se mute la oraș. Țăranul rămase o clipă fără grai. Cum, de ce să vinzi dumneata, cuscre, casa și să pleci de-aici?! sări el de pe scaun, aproape revoltat. Nu se merită, cuscre, să dai viața de la țară pe-aia de la oraș! Că viața de la oraș e scumpă și toate-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
trânti pe masă vesel. Păi să vă spun eu, dacă nu știți, domnu Stelică! A murit Stalin!... A crăpat!... S-a dus dracului de suflet!... Ia uitați-vă-n ziar!... La auzul unei vești atât de senzaționale Stelian rămase fără grai. Apoi vru să ia de pe laviță "Scânteia", dar poștașul, mai iute de mână, scoase alt exemplar din tolba lui și i-l despături sub nas, bătând cu palma hârtia cu miros de cerneală proaspătă de tipar. Pe prima pagină a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de la Prundu... Răcenița de la Hotarele... Cine mai știe acum de ele?... Cine mai știe azi de Zâncă, de Lambru, de Panțâru, de Pribeagu, de Ploscă, de Veselu?... Nu mai știe nimeni astăzi de ei, că de mult le-a pierit graiul... Dar tu, nepoate, să iei aminte și să le pui pe toate la inimă, pricepi?... Of, of, of... Că se prăpădește cântecul ălor bătrâni, dacă nu-l mai zice și nu-l mai ascultă nimeni, nepoate!!... Și bătrânul, ștergându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Zalman continuă să li se adreseze celorlalți vorbind în ebraică, precum un profet. Toți îl ascultară într-o tăcere pioasă și plină de respect, iar Stelian își plecă la rându-i fruntea și ascultă cu atenție alături de toți ceilalți, deși graiul celui care cuvânta îi era complet necunoscut. Când sfârși, Zalman Aron își așeză pe cap pălăria neagră cu boruri drepte și largi și, luându-și rămas bun, se îndreptă spre ușă, demn și sigur de sine. Iorgu și cu Valentin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
supărată de mânecă, fiindcă își dăduse frâu slobod la gură, când ar fi trebuit s-o facă pe niznaiul în privința fostului lider comunist, dar era prea târziu. Nando, lovit ca de o măciucă în moalele capului, rămase mai întâi fără grai, apoi revolta legitimă făcu să-i urce tot sângele la cap. Spiritul său justițiar se trezise din adormire. Bineînțeles, puteam să-mi închipui!... se revoltă el. Capisco bene alora! Molto benissimo!... O bandă de asasini, care nu se împacă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]