6,153 matches
-
și împrejmuită de zidurile unei cetăți săseaști. Intrarea în cetate era apărată de turnul porții, pe care îl vezi în față. Aici se afla și administrația orașului, cu o celulă pentru prizonieri sau condamnați. În fortificație existau pe vremuri magazii, grajduri, ateliere, chiar o bucătărie comună și o crescătorie de albine. Dar au fost distruse în urma atacurilor, a incendiilor care au măcinat cetatea. Fiind aproape de zidul de incintă, clopotnița a fost și ea fortificată. Fiecare nivel prezintă nișe de tragere, cu
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382539_a_383868]
-
deja în bucătărie, în timnic și în ograda păsărilor, pregătind cele necesare pentru drum. Mulsese deja caprele și dăduse drumul iezilor să sugă, aprinsese focul și pusese la încălzit terciul porcilor iar Gheorghe își făcea și el de lucru, curățind grajdul ca în fiecare dimineață și cocina porcilor. Decuseară ea gătise pentru azi, ca omul să aibă ce pune în gură la prânz când se întorcea din pădure cu caprele în lipsa ei. Ea avea azi de îndeplinit o treabă mai aparte
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
traiul, cum făcuse toată viața sa. Devenise mai rea pe măsura trecerii timpului și își dușmănea vecinii, că nu vorbea cu niciunul prin sat cale de o poștă, din cauză că la mulți le provocase necazuri, le arunca mizerii în curți, în grajdurile vitelor, amenințase cu pedepse și pagube pe toți cei care, într-un fel sau altul nu-i erau pe plac. Avea un obicei spurcat, că blestema cu gura ei seacă în stânga și în dreapta, pe oricine când o apucau pandaliile, scârbindu
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
mirosul plăcut și să se așeze la masă zâmbitor ca de obicei, ceea ce ei i-ar fi luat o piatră de pe suflet. Nu-i plăcea să-l știe supărat pe ea. Era nerăbdătoare și tot trăgea cu coada ochiului spre grajd să-l vadă venind. ÎN Cele din urmă el își făcu apariția în bucătărie și se așeză tăcut la masă. Femeia se așeză de cealaltă parte și începură să mănânce și își băură cafelele în tăcere. În sfârșit ea care
VRĂJITOAREA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383894_a_385223]
-
Firește, căutam produse românești. Ceva cartofi, mere, pere, ceapă, usturoi, ardei capia, varză verde, țelină, mărar, pătrunjel și multe altele, inclusiv lapte dulce de la mama lui - văcuța sau oaia de la țară, că nu mai putem vorbi acum despre saivanele și grajdurile de la C.A.P. S-au topit acelea de mult timp, după cum s-a topit și Combinatul de la Săcălaz și furnalele și metalurgia și flota maritimă a țării și uzinele de mașini și tractoare și alte alea, cu sutele, cunoscute peste
ALTE ŞTIRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384037_a_385366]
-
spre căpițele de fân, unde sătenii deja stingeau focul cu apă cărată din râul Desnățel și de prin fântânile din apropiere. Alții, cu furcile, îndepărtau din fânul neatins de foc. Ceilalți aruncau cu pământ peste jăratec pentru a-l stinge. Grajdul din apropiere nu fusese atins de limbile focului, dar sătenii înnodaseră cozile cailor, eliberându-i pentru a nu fi în pericol. - Uite ce face răutatea omenească! se pronunță Costică a lui Ungurelu, un tânăr de vreo douăzeci de ani, care
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
nu-i scăpa nimic din ceea ce ar fi putut critica. Veșnic pusă pe harță, tușa Sia, cu luleaua în gură și cu bâta în mână, de care se sprijinea, iar când era necăjită, altoia, porcul din curte sau vaca din grajd, blagoslovindu-i cu un blestem:”fira-ți voi ai daților!- că mi-ați mâncat viața!” Tușă Sio, mi-ai colorat zilele copilăriei, dar și pe cele ale copiilor mei. Astăzi, când reușim să ne adunăm în jurul mesei, la sărbători, unul dintre noi
Editura BabelE(TRADIŢII LA ROMÂNI) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383454_a_384783]
-
piatră, multicolore, vesele și primitoare, pe aleea de intrare în curte; ieșiseră din grădinița lor și asta a fost ! Au terminat cu ele. Doar caisul din colțul casei a mai fost în pericol, o singură dată când vițelul scăpat din grajd și neobservat câteva minute, a avut chef să zburde prin florile din fața casei. A scăpat caisul , era îngrădit, dar florile au suferit un pic, până a doua zi, când și-au revenit. Degeaba au avut ele gărduleț... era unul ușor
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]
-
le adună în jurul lui ... Pericolul trece repede. Ea nu se plânge de sănătate, dar, când se ridică, face primii pași anevoie, parcă i-ar pune cineva piedici. El își luă laibărul , își trase cismele de gumă și se duse în grajd , să vadă de animale, văcuța gestantă și mai încolo , patru oi, destul pentru optzeci de ani ai lor ! să curețe, să le bage fân, să toace bostanii, să-i amestece cu mălai și să le dea. Ea potolește porcii cu
TRECEREA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383496_a_384825]
-
șosele era mare. A doua zi după ce începuse să cearnă cerul, în sat la noi zăpada depășise cu mult un metru și pe alocuri ajunsese la streșini. Oamenii prin curți își croiau pârtii cu lopețile pentru a putea ajunge la grajduri, în oborul păsărilor și la drum. Cu două zile înaintea sărbătorii Ignatului socrii lui Vulpe au tăiat porcul iar el și Magdalena au fost invitați la pomana porcului așa cum e datina prin părțile noastre. Pe la noi e un obicei din
METODELE LUI VULPE CONTRA HOȚILOR (AUTOR-MARIA GIURGIU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2197 din 05 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382791_a_384120]
-
sanie aleargă mârâind vreo șapte câini. La fereastră se arată un copil îmbujorat... Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat, Cumpăna de la fântână scârțâie când bate vântul, A-nghețat în ciuturi apa și în inimă... pământul. Vacile mugesc în grajduri, crapă țâțele nemulse, Boii au slăbit de foame, carele-au rămas neunse, Mămăliga are coajă... săul oilor e rece... Viscolul, prăpăd în cale-i, numărata-mi zile, zece. Pomii îmbrăcați în gheață-și osândesc chircite ramuri, Flori de gheață nemiloasă
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]
-
sanie aleargă mârâind vreo șapte câini. La fereastra se arătă un copil îmbujorat... Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat, Cumpănă de la fântână scârțâie când bate vântul, A-nghețat în ciuturi apă și în inimă... pământul. Vacile mugesc în grajduri, crapă ... Citește mai mult Viscolul și lacrimaAna PodaruBrrr, crapă pietrele-n cărare osândite de-aspru ger, Iarna asta-i numai țurțuri atârnați de-un colț de cer,Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și vai,Măi trosnește-un lemn
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
sanie aleargă mârâind vreo șapte câini.La fereastră se arătă un copil îmbujorat...Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat,Cumpănă de la fântână scârțâie când bate vântul,A-nghețat în ciuturi apă și în inimă... pământul.Vacile mugesc în grajduri, crapă ... XVI. BRĂDUȚ NINS DIN CODRU- COLINDUL BRADULUI, de Ana Podaru, publicat în Ediția nr. 2172 din 11 decembrie 2016. Brăduț nins din codru- Colindul bradului Ana Podaru Au venit colindători, brăduț nins din codru, Cu frânghii la subsuori, brăduț
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/382946_a_384275]
-
și în acareturi: se matură curțile, se repară gardurile, se curăță gunoiul din suri, se lipesc și se văruiesc pereții, se spală perdelele și mobilierul, se șterg geamurile, se aerisesc toate hainele, așternuturile și covoarele. Se face curățenie și în grajdul animalelor, varuindu-se înăuntru. Bărbații muncesc la câmp până cel târziu în ziua de joi, cănd revin în gospodărie și își ajuta nevestele la treburile casnice. În Maramureș, în această săptămână oamenii poartă haine de doliu, iar casă o îmbracă
Saptamana Mare sau Saptamana Patimilor [Corola-blog/BlogPost/92811_a_94103]
-
venit toți, cu mic cu mare, în satul miresei. Agricultura este preocuparea noastră din moși-strămoși. Alături de culturile tradiționale, ne mai ocupăm și cu tutunul, cultivăm usturoi, cartofi și mac, uneori și toate patru într-un an, iar până nu demult grajdurile ne-au fost pline cu porcine, vaci și tăurași. Am avut încă din anii cincizeci câte 2.000 de butuci de viță-de-vie, produceam ceva țuică și peste 2.000 de litri de vin anual. Acum, din lipsă de forță de
FAMILIA UNGUR – A LU’ PITĂ MOALE DIN IANCAID: O familie cu sufletul deschis [Corola-blog/BlogPost/93368_a_94660]
-
fi puțin mai egoist, aș spune că suntem cea mai bună opera din țară, deși am trecut prin numeroase momente grele. De exemplu, de multe ori se întâmplă să nu avem curent, dar reușeam să încheiem spectacolele folosind lămpi de grajd. Trei opere de Verdi, pentru prima data in România Iată că acum sunteți în centrul atenției. Opera Maghiară din Cluj-Napoca a fost onorată cu trei premii la Iași. Da. Principala distincție a fost pentru cel mai important eveniment liric al
Szép Gyula: „La Cluj-Napoca a fost compusa si prezentata prima opera in limba maghiara, din lume” [Corola-blog/BlogPost/93540_a_94832]
-
funcția ștabului, sau o bâiguia cu palma dusă în dreptul gurii. De unele reflexe nu se putuse dezbăra toată viața. Că apoi fusese dezamăgit de ceea ce i se dăduse pe acolo să facă, nu prea îi venise să recunoască: ordine prin grajduri, să descarce nutreț, să repare harnașamente vechi, și toate astea fără să se apropie prea mult de cai, bineînțeles! Zâmbea amar când își amintea cum, naivul, își închipuise că, din primele zile chiar, i se va îngădui să zburde călare
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
femeii nu se urnea. Cu Încetineală, se Întoarse spre ea. Pomeții ridicați sub pleoapele alungite de machiaj Îi confereau o expresie indescifrabilă, pierdută Într-un spațiu și Într-un timp Îndepărtate. Își aminti că, odinioară, văzuse un chip asemănător, În grajdul unui gospodar care găsise o sculptură pe câmpurile lui răscolite de plug. Se spunea că era capul unei nobile doamne aparținând poporului etrusc, care Îi precedase pe romani. O compară pe Antilia cu toate femeile frumoase pe care le cunoscuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acesta s-a apropiat pentru a culege, În Potirul Sfânt, sângele curgând al Mântuitorului? Care vor fi fiind acele cuvinte? Sau e vorba despre altceva, cum ar fi, de exemplu, secretul descoperit de Călugării Săraci ai lui Hristos În subteranele grajdurilor Templului lui Solomon de la Ierusalim unde au cerut să fie găzduiți? Faptul că decimarea Templierilor a fost săvârșită de Filip cel Frumos cu acceptul Papei Clement al V-lea (dar nu și la instigarea acestuia, cum vrea să creadă Dan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
amintire pe care o păstrez e legată de faptul că tata nu mă lăsa niciodată să mă duc să mă joc cu catârul de-a dreptul, adică să ajung la catâr în linie dreaptă, ci mă lua de mănuță, ocoleam grajdul și-i cădeam catârului în spate. înțelegi? — Nu prea - recunoscu Metodiu. De ce? — Cum să-ți spun eu, bre? - se scărpină turcul în cap. Noi suntem educați militărește de mici. La un an, când începem să umblăm în picioare, suntem înfățișați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
crească pentru atacul prin învăluire. — Extraordinar! - recunoscu Metodiu. — Păi da - zise turcul - așa a fost. Toată copilăria mea eu numai asta am făcut. Nu mergeam, să zicem, să beau apă la fântână direct, pe drumul cel mai scurt, ci ocoleam grajdul, săream prin grădină și-i cădeam fântânii în spate. Dar nu numai fântânii, ci și mamei, tatei, mai târziu primei neveste, tuturor. Trebuie să recunoști, bre, că până la urmă mișcarea asta îți intră în sânge. De-o pildă, dacă vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bomba atomică ..................................................................................... Dacă educăm oamenii spre a fi ei Înșiși faptele lor vor fi mai drepte decît după legi ce le sînt impuse dinafară. Oamenii trebuie să știe că răspunsul se află doar la cei care știu În rest doar grajdurile lui Augias sau sisificul bolovan al raționalismului și materialismului...“ Nu mi-e de nici un ajutor. Nici nu mă Îngrijorează, nici nu mă liniștește. Îmi vine În minte acel aforism care mă entuziasmase cîndva: „CÎnd mă analizez mă detest, cînd mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
căpătaseră o lucire de mineral la ideea că totul putea să se oprească deodată, ca într-un muzeu al gheții. În apropiere de Lucerna, unde începeau satele, se auziseră gemetele morții; animalele - oi, vaci și porci, împietriseră de frig în grajdurile lor îngrijite. Se mai povestea că pe străzi, chiar în micul oraș Schwarzenberg, în apropiere de Lucerna, se puteau întâlni oameni înghețați în poziții ciudate. Păreau cu toții puși pe fugă de frica unui urmăritor nevăzut. În casele care nu fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
acela care urma să fie tatăl meu, acela care fusese tatăl meu. După aceea, peisajul Înverzea brusc, copacii dădeau În floare sub ochii mei, Înfloreau tufișurile de porumbă, soarele trecea peste satul Kraljevčani, dăngăneau clopotele bisericii satului, mugeau vacile În grajduri, iar pe la ferestrele caselor strălucea oglindirea roșiatică a soarelui ce topea stalactitele de gheață de sub streșini. Apoi prin fața ochilor mi se perindă un cortegiu funerar ; se Îndrepta spre cimitirul satului. Patru bărbați cu creștetul descoperit duceau pe umeri un coșciug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și salcâmii, prunii și nucii și locurile unde au fost casele a de locuitori, nemaicunoscându-se unde au fost. în coborâre, masa de pământ se lovește de dealul de la nordvest care începe să alunece, amândou malurile de pământ ajungând până la grajdul cetățeanului Gh. C. Știrbu, unde s-a oprit. înălțimea ruperii de pământ este de 10-12 m, și la o depărtare de pârâul Dunavăț de 200 m. Zgomotul produs de alunecarea de teren a fost auzit de fata lui Dumitru Petrache
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]